Deveniri promise

Am pierdut un pariu, mai demult, era ceva stupid, fara importantza, pentru ca, in universul meu de plictiseala  nu mai credeam ca ceva m-ar mai putea face sa simt ca, dincolo de mine, de egourile mele sterile si fragile ar mai exista o posibilitate a vreunor experientze cu ceva insemnatate..
Iata-ma intr-un tren..Am promis, am facut..O faceam dintr-o datorie, si eram, cumva, resemnat..Mergeam spre Venezia, locul unor cautari istorice aratate din pliante..Am ajuns, m-am parcat intr-un hotel, si am pornit pe stradutze spre un ceva care semana a o cautare-gasire descoperit-nedescoperita, eu cu mine..Am vazut, am admirat, am uitat ca sa admir iar, m-am plimbat, am vazut oameni,  am ris, am mai si plins, si m-am retras iar in camera mea classica de hotel..Am stat un timp sa ma gindesc la intimplarile zilei, si m-am dus la fereastra sa mai vad canalele, si toate barcile sofisticate, sau gondolele plimbate de italieni care cintau tot felul de canzonete pentru linistirea inimii..Si parca mi-am vazut toata viata cum imi trece prin fatza, toate intimplarile frumoase si urite, toate iubirile neimplinite, toate visurile adunate..In locul ala, acolo, strain totusi, si indepartat..Si ma intrebam de ce..Apoi am lasat timpul sa curga, ca sa se poata limpezi apele..
Nu stiu, timpul acolo era parca altfel..Era mai dens, mai plin de ce a fost vreodata, era ca si cum tot ce fusesem se revarsa deschis peste tot..Ca si cum ma intilneam la masa din balcon cu toti ai mei, tot ce fusesem de-a lungul timpurilor, si discutam deschis despre ce sintem, cum sintem, si cum am fost..Ca si cum as fi luat un fel de drog care ma transforma schizofrenic intr-un fel de autor de scenarii posibile ale propriei mele vieti vazindu-le efectiv cum existau si deveneau in ce eram acum..Si am profitat din plin de tot, m-am conversat cu eurile mele ca si cum ar fi fost straine..Am ris si am plins, si am trait totul ca la un fel de sarbatoare a unor trecuturi care veneau spre mine cu acelasi entuziasm cu care le cautam si eu..A fost cald, si sensibil..Si am fost si eu deschis spre tot, desi era cam plictisitor, pentru ca ma priveam ca intr-o oglinda veche..
A fost bine, pentru ca eul de atunci era asa cum il stiam..Si era la fel de bine pentru ca simteam ca eu, cel ce voi deveni va fi la fel de prietenos si de deschis..Si imi placea cum trecuturile pot anticipa eurile mele din viitor..
Am stat mult timp sa vad Venezia, cu toate ale ei..Si mi-am dat seama cum si eu, cu toate ale mele pot deveni ce mi-am dorit, mai demult..Un om care stie ca ce simte e un punct de plecare spre atit de multe drumuri posibile in viitor..
Sint, inca, si ma voi putea transforma, ca sa devin..Am sa-mi promit ca voi incerca mai mult, desi nu-i deloc usor..