Stilul fiintzei

Lumea isi are jocul ei..Nu-i pasa de noi, de jocul nostru propriu..Oricit am incerca noi ca sa o impresionam, cu orice..Jocul nostru e paralel cu al ei, orice ar fi..De asta e mai bine sa ne concentram pe ce sintem, si sa mergem inainte, asa cum sintem..Si daca vreodata o vom impresiona pe lume, asta va fi probabil impotriva a ce sintem, pentru ca va fi o chestie pura de moment, de mental, si de subiectivitatzi superficial intzelese..
Plutim printre variante de lume, si de noi insine, si totul e perfect valabil..
Ne vedem, e un cristal perfect prelucrat care ne inconjoara, si luminile se aduna ca sa ne faca sa devenim ce sintem, intr-o situatie atent definita..Ce frumoase trecuturi, nu-i asa? Cu alti noi-insine, mai tineri, mai frumosi, si mai atit de zimbitori la un viitor posibil..Cu noi exact cum eram, insurubatzi atit de precis in realitatea aia, pentru ca stiam cum sa abordam totul cu acea dezinvoltura care ne venea direct din ce eram..Ce frumos zimbeam la lume, ce usor ne miscam, si ce firesc ne era sa ne aratam in toate situatiile care ar fi putut sa se intimple..
Uneori ma intorc la lumile de dinainte si chiar ma cred ca sint acolo..Merg elastic, aproape dansind, si mai arunc priviri laser:)) Am o indiferentza aroganta pe care o arunc lumii ca si cind as fi intr-o masina scumpa, si as fi ceva ce am fost tot timpul..Un om stil care respinge ceva ce nu i-a apartzinut, asa, cumva..Care nu se coboara pentru ca nu-i sta in stil sa decada..
Daca visez e pentru ca ii datorez asta propriului spirit..Pentru ca ne stimam reciproc..Glumesc..Sint ce sint, si nu ce mi-as dori, dar na, e fun sa imaginez ca lumea e o varianta asa de frumoasa..Si ca eu pot sa cred despre mine ca sint in termenii aia..
Sa fii e o chestie de stil..