Drumul propriu

Linistile s-au adunat in puncte matematic definite, au vibrat un timp, apoi s-au stabilizat, apoi au vibrat iar, si iar s-au adunat, ca si cum incepea sa actioneze asupra lor fortza tare..Au devenit o sfera de sfere, ca o mini stea neutronica, apoi au colapsat, si au explodat..Unda de soc a dus cu ea resturile de materie..Au ramas in urma lor particulele spatiului, care iar au vibrat, s-au adunat, si au explodat lasind in urma particulele de timp, care si ele au facut exact acelasi traseu, a urmat iar o explozie, si un intuneric absolut.. Un punct luminos a aparut de nicaieri..A devenit un cerc, o sfera care a venit cu viteza luminii si m-a izbit..Am ramas socat la inceput, apoi am deschis ochii..Aveam capul pe o masa, si o fatza umana ma privea cu atentzie..
-Ce faci ma, dormi, esti timpit? M-am ridicat, eram pe o banca, intr-o clasa de liceu, parca, multa lume imprejur imbracata ca in liceu, si toti se uitau in caiete..Am recunoscut sala, era laboratorul de mate din LVA. Nu cred, nu cred, nu se poate, sint in liceul meu, si astia sint fostii mei colegi..Ce farsa sinistra, hahaha, am ajuns fix in ora de mate cu masina timpului, bravo, am un noroc de sa ceva pe el..Cred ca masina mi-a studiat afectele si mi-a tras-o..In fine, am regasit senzatziile mele tari, alea de nu le-as uita vreodata..Oricum e temporara experientza asta, asa ca mai bine las lucrurile sa se intimple..E o tensiune in aer de o tai cu cutzitul.. Toti stau semi-umil cu privirea in caiete..Se aude musca..De fapt era o musca, dar si ea a sucombat de stress..Proful e la catedra, in picioare, si da cu viteza foile de la catalog..Se uita cu atentie la cite un nume, apoi schimba foaia..Lumea pare ca rezista inca, nu delireaza..Unii se trag de par, altii isi baga degetele in nas, cite doua in fiecare nara..Cind isi misca privirile spre tabla vezi figuri resemnate, ca in fatza plutonului de executie..Fiecare miscare a profului e atent studiata..Abia a inceput ora, si macelul n-a inceput inca..Au inceput sa fie rostite nume..Condamnatzii se ridica, isi iau caietele, si fac pasi spre tabla..Lumea lor a murit, sa le fie tzarina usoara..Noi sintem inca vii..Privim imprejur cu sperantza ca n-o sa ne asculte azi.. Ne-ar fi mai bine oriunde altundeva, chiar in mijlocul unei gauri negre..Dar stam aici ca sa ne asteptam soarta..Viata ne rinjeshte sinistru..Probabil ca am meritat asta, sau ceva..Mi-e frica iar, ca atunci, de parca am intrat iar in cercurile vicioase..Sau poate ca masina m-a trimis aici ca sa inteleg mai bine ce am trait..Oricum mi-am revazut mai bine trecutul asta..
M-am refacut dupa experientza asta..Am inteles-o cu mintea mea de acum..E bine..M-am mai eliberat de tot ce a fost atunci..Am inteles ca asa a fost pentru ca, pe undeva, asa a trebuit sa fie, pentru ca sa fiu eu cel care sint azi..Si m-am bucurat ca lumea mi-a aratat tot felul de fetze, ca eu sa ma maturizez, si sa invat sa merg mai departe pe drumul meu propriu..