Un impuls

Am avut intotdeauna nevoie de un impuls, ca sa incep ceva nou, sau ca sa continui altceva inceput mai demult..Si impulsul asta era ceva care sa imi determine fiintza cea mai adinca sa actioneze, si era fie un gind adus la suprafatza, un sentiment adus la suprafatza si el de o traire puternica, o idee, o fraza, un cuvint uneori, era ceva-ul acela care imi zguduia interioarele ca un cutremur..Si atunci ma bagam iar adinc in mine, si scoteam prin cuvinte nespusele tacutelor mele cautari..
Eu nu stiu exact cum sint, pentru ca in copilarie si adolescentza am avut un curaj nebun, temperat atent de mediul de atunci care era foarte strict si constringator..Apoi, dupa ce am plecat din tara am avut la fel un curaj cam vecin cu nebunia inconstienta, dupa care a urmat un fel de renastere a mea, un punct zero de la care am lasat trecutul in urma si am inceput sa-mi construiesc constient tot ce cautam, doream, visam, din bucati adunate..Aici a fost un proces complicat, pentru ca am folosit absolut tot ce stiam, toate adevarurile adunate..Am pus tot pe o masa invizibila, si am inceput sa caut sa fac constructii logice cu ele, am vazut ce piese se potrivesc, si le-am asezat incet, pe rind, pe fiecare la locul propriu..E o munca absolut titanica, evident, si iti trebuie o mica-mare nebunie sa te apuci sa ordonezi tot haosul bucatilor alea adunate cu migala, in timp..Dar cum nebunia o mai experimentasem inainte, am zis sa incerc, pentru ca era un proiect care chiar merita..Si am facut-o si pe asta, na..Bine, n-am terminat nici pe departe proiectul, ca e mare nene, si o sa lucrez la el inca vreo suta de ani, dar, in mare cred ca e structurat..Si asta m-a facut fericit, pentru ca atunci cind l-am simtit ca e stabil m-am auto-fericit..A fost o uriasa reusita pentru mine..In fine.
Acuma lucrez la detalii, perfectionez arabescurile, daca pot sa zic asa, si iata, ce sa vezi, ca pot..Ma dau mare ca sa ma incurajez singur, evident..Si cum se stie ca diavolul se ascunde in detalii, na, ma bat cu el cit pot eu de bine..Ii mai trag un sut in coaie, el imi mai da doi pumni, il iau de coarne si-i dau un genunchi in gura, el ma musca de picior, ii fut un pumn in stomac, el ma da cu capul de toti peretzii, si continuam.. In fine, ne dam care cum putem in punctele slabe, ca niste gentlemeni stilatzi care au in ei un  fel de dorintza-ideal de a-i fute dumnezeii celuilalt cu metoda si rigoare autentica, formata in toti anii aia de frustrari continue..E o chestie care se cheama care-pe-care, si care e dusa deshantzat de arogant, pentru ca, evident, toti sintem superiori..Aici calmul englezesc se opreste si urmeaza un ris isterico-diliu, ca semn ca lupta continua..
Deci, cum spuneam, ne-o tragem inca, sintem pe felie, dar nu lasam sa se vada ca ni s-a acrit, si ca sintem gata de armistitziu..Bagam pumni, palme cit cuprinde, sperind ca, alalalt o sa oboseasca si o sa se declare terminat..
Dar, sa revenim..Am uitat de unde am inceput..Oricum nu conteaza..Ca e o dileala generala..Ziceam ca eu, ca sa incep, am nevoie de un impuls..Asa e..Am..Si o sa mai am, oho, si inca cum..