Ploua iar..Natura straluceste printre picaturi..Strazile s-au golit..Sint singur iar, asa cum sint si locurile..
Ploaia uda tot, spala natura, transforma parca spatiile..Curata tot, calmeaza..Miscarea s-a oprit, si totul s-a dezgolit obscen..Natura e goala ca o femeie care se imbaiaza..Nu mai conteaza nimic din toate vechile tabu-uri..Se vad golurile dintre spatzii..Pare ca Nimicul incepe sa ne cucereasca..Echilibrul scade incet si sigur, dizolvat parca de picaturi, care lasa gauri in tot ce exista mai demult in ginduri..Si gaurile apar mai multe, si mai dese, si cresc, lasind sa iasa prin ele intunericul..Si parca incep sa doara, ca si cind spatiile dezgolite ar face parte din corpul nostru..E o trecere spre altceva..Alte lumi ascunse vin din adincuri sa danseze dezmatzuri si sa rinjeasca perfid..Vad cum se combina, si se sprijina, ca sa construiasca hidoseniile ce au aparut mai demult, cind ratiunea dormea..Zgomotele lor incep sa acopere tremurul ploii, si devin urlete ale unor disperari nestiute..Doare din ce in ce mai tare, cind eternul devine haotic, si descreierarile atit de reale.. Te umpli cu scirba la atitea uri pe care ti le arunca in fatza..Rezisti un timp, apoi delirul ti se urca prin vene spre creier..Haosul e infinit, si corpul pare ca ti se transforma pe bucati in membre ale unor fiintze monstruoase..Energiile explodeaza, si intunericul acopera tot..Cazi in agonie..Esti intr-o coma existentiala, poate una dinaintea mortii..Dispare tot, incet, intr-un orizont necunoscut..O lumina mica mai pilpiie, dupa care se stinge..
Te trezesti fara sa simti..Deschizi ochii sa vezi ceva..Esti intins pe asfalt..Nu mai ploua..E liniste..Intunericul e acelasi..Te atingi sa incerci sa vezi daca mai simti corpul..Asezi palma pe fata, pe umeri, pe picioare.. E bine.. Nu esti paralizat..Incerci sa te ridici..Mii de sagetzi de dureri trec prin tine..Cazi iar, apoi iti infringi neputintzele, si te ridici..O miscare, doua, trei, si esti iar in picioare..Lumea e monstruoasa..Trebuie sa te mobilizezi..Nu esti o victima..N-ai fost niciodata..Stiai ca lupta va fi dura..Si stiai ca ai sa fii ranit si ca toate or sa te doara..Acum ai vazut pe pielea ta..Durerea e o iluzie..Ca si viatza..Durerea e o trecere de la cel care ai fost la cel care esti..Durerea te intareste..Poti mai usor sa privesti reflexiile din oglinda dupa durere..Ai mai cucerit un pisc din geografia eului tau..
Dupa uitari vin urcari..Si dupa urcari vin spatiile largi si deschise..
No comments:
Post a Comment