In toti anii astia a fost greu..In ultimii ani ai crizei, sau ce dracu a fost..O monstruozitate mai mare decit tot universul asta rece..In care m-am simtit ca un gunoi inutil, ca da, eram complet si iremediabil inutil eu, pe drumul meu de cautator..Mi-a fost complet sila de tot, de societate, de mine, de umanitate..Am cautat alte drumuri, am incercat alte variante, si m-am simtit de putine ori acceptat, si de cele mai multe ori respins.. Ca sa ce, pina la urma, sa am resentimente? Poate..
Am vazut ceva care mi-a adus aminte de multe prin care am trecut..Si m-am simtit cum eram, si ca am invatat cum e sa urasc sincer fiintzele cele diforme..
Am vazut ca, in cele din urma sint eu fata de mine, si ca ceilalti nu sint mai mult decit ce sint..Sint eu in oglinda mea..Desi, uneori mi-e asa de dor de o imbratisare sincera a unui prieten..
Lumea merge inainte chiar daca nu are suficiente imbratisari..E felul ei de a isi continua drumul..Pentru ca asa a fost de ceva timp..Altele au fost mai importante..
Astept asa, cum am invatat sa astept de demult..Nu e nimic mai altfel decit cum a fost..Totul e sa invatam sa citim cite ceva din toate asteptarile in viitoarele linisti..E limpede..Asa a fost, si poate, va fi, cine stie.. Un sublim e un etern infinit mic, care se pierde in calmul infinit mare al linistilor..Ceva va veni cindva, poate.. Si va aduce toate asteptarile noastre impachetate frumos, inapoi..Retur..
Un timp e o varianta a fiintzei..Pe care o putem alege cum s-o traim..Dupa care urmeaza altceva..Un alt timp, o alta varianta, sau, cine mai poate sti..
No comments:
Post a Comment