Lumile si noi

Lumea e o spirala care se roteste pe o traiectorie circulara..Suna ciudat asta, si ma mir ca am avut curajul sa o zic, ca n-are un fundament stiintific clar, e doar o spe-cu-la-ti-e decit..Puteam sa zic ca lumea e un cerc care se roteste pe o elipsa, ca asa avea mai mult sens, na..De parca asta ar conta, ce e lumea in mintea noastra, si cum se misca ea in spatiu-timp..Desi ar putea fi important, mai stii? Poate ca descoperirile ulterioare din fizica cuantica ne vor da o binemeritata dreptate, asa cum a fost cu atomosul grecesc, de si-au inchipuit savantii antici ca exista o caramida infinit mica si indivizibila a materiei, care evident ca a fost divizibila in multe, dar conceptul a ramas, si a facut istorie..Pe modelul ala facem si noi speculatii si ipoteze ca sa parem importanti:)) Na. Poate o sa luam un IgNobel macar, o sa devenim celebri, si o sa ne imbogatim peste noapte..Aha, cre'ca..
Lumea e, de fapt un mozaic..Asta am mai zis-o, dar o repet ca e adevarata, si ca imi da libertatea sa  scriu mai multe, pe urma, despre mozaicul ansamblu, sau despre parti din el..Si noi avem in noi lumi din astea mozaicuri, pe care le putem detalia, sau nu, le putem lasa asa, ca sa fie ca un intreg, poate parte din alt mozaic intreg, cine stie..Se pot face multe scenarii..
Deci lumea e ca orice, pina la urma, pentru ca-i putem gasi asemanari nenumarate cu absolut orice, si o putem identifica asa, facind-o cind mai mare, cind mai mica..Iar noi, care traim in lumea asta interpretabila sintem, cum sa zic, cam ca ea, cind mai mari, cind mai mici, dar, cumva, parca, la fel de interpretabili. Na, asta e farmecul nostru, ca nu sintem previzibili, ca altfel viata asta ar fi ilegal de plictisitoare..