Matematici si suflete

Sintem copiii universurilor care ne-au determinat, pentru ca acolo a fost locul nostru de joaca, si acolo am invatat cum sa devenim, si acolo ne mai intoarcem ca sa ne reconstruim fiintza dezasamblata dupa atitea experientze..
Lumea a ramas aceeasi in profunzimi..Si-a schimbat doar aparentzele..Si noi am ramas aceiasi in profunzimile noastre, si am schimbat doar laturile aparente si trecatoare..
Am aflat cu o mare tristetze ca prima femeie care a luat medalia Fields pentru matematici a murit de cancer la doar 40 de ani..La inceput mi-a fost rau, apoi m-am gindit la ce e destinul, si cum sa invatam sa ne protejam fiintza..E foarte greu sa faci o performantza atit de mare, si sa nu te afecteze..Pentru ca atunci cind o faci toti vor sari cu toate invidiile si frustrarile imaginabile pe tine, si atunci trebuie sa stii sa te aperi..Si totusi, dincolo de tot, de ce sa se intimple asta, totusi? Povestea este foarte emotionanta, si te rascoleste..De ce sa se intimple asta, totusi?
Am trecut si eu prin multe matematici, si am avut si tristetzi si bucurii in relatia mea cu matematicile, dar eu am ramas un observator, si un aplicator al matematicilor si fizicilor teoretice, prin natura meseriei mele de inginer, pentru ca acel abstract mi se parea uneori iesit din substantza vietii real-concrete, dar ii apreciam pe teoreticieni, chiar daca mi se pareau prea idealisti, asta cind si eu eram idealist, dar ei erau parca prea elaborati in anumite incercari de a idealiza..Dar i-am apreciat exact pentru capacitatile lor de a ramine in teoretizarea lumilor acelea perfecte..Eu nu am putut sa fac ce fac ei, si asta a creat o distantza tot timpul intre noi, dar eram camarazi de front in lupta asta cu ideea de a construi niste variante de lumi..
Maryam era numele ei, o tipa draguta, si cred ca foarte prietenoasa..Poate ca as fi putut avea o conversatie mai mult decit placuta despre geometriile neeuclidiene, si despre un prieten comun, dl Bolyai Janos, a carui poveste de viata m-a impresionat..Desi acuma, poate ca nu ar trebui sa fim tristi, pentru ca matematica e un drum pe care mergem inainte, cu sperantzele multor descoperiri ce vor veni..Descoperiri pe care, mai mult ca siguri noi, cei cu un nivel nu prea ridicat il vor aprecia, gindind ca acei geniali care vor descoperi alte si alte minuni ne-ar putea fi prieteni..