Uneori te lasi sedus de trecut..De acel trecut care avea in el toate elementele care sa te faca fericit, care reale, care adaugate in timp..Si te intorci cu pasiune, cu acea pasiune care apare ca sa acopere disperarile, acolo, si atunci..Plutesti, retraiesti, iti imaginezi detalii posibile, apoi plutesti iar, retraiesti, te intrebi de cum erau alte detalii..Ca sa iti faca bine..Si la unele intrebari raspunde doar imaginatia, si o face foarte bine, pentru ca reuseste sa completeze artistic tabloul..Sau filmul..
Trecutul e bun, pentru ca de acolo ne vin amintirile cele stralucitoare si calde..Amintirile-bijuterii-iluzii cu valori ce depasesc orice exista..
Ma intreb daca nu cumva tristetzea sau depresia ma face sa reevaluez atitea amintiri..Tot ce se poate, daca prezentul e cum e, na, gasesc refugiul in sufletul meu de atunci care era printre sufletele de atunci..Nu ma pling, ci doar caut sa-mi folosesc imaginatia ca sa ma joc cu amintirile..Ma rasfatz singur construindu-mi variante, sau scenarii care ar fi fost posibile intr-un exercitiu..Un fel de exercitiu in care sa domine calmul, echilibrul, si linistea..Si in care eu sa ma reconstruiesc amuzat si eliberat..
Amintirile sint terapeutice, cind tu inveti sa-ti devii propriul psiholog, pentru ca le folosesti ca sa te reintorci la tine, cautind sa te intelegi..Tu raminind tu tot timpul..
Cuvintele se transforma in imagini..Imaginile devin trairi de care se lipesc sentimentele..Sentimentele evolueaza spre ginduri, si gindurile devin cuvinte care se asociaza in idei care devin parti din eul nostru..Si asa ne rotim fiintza ca un satelit imprejurul cuvintelor care au incriptate in ele intelesuri profunde..
No comments:
Post a Comment