Efemerul eternitatilor

Timpul si spatiul s-au adunat iar la linia de start a originii universurilor..In aer e un cimp urias al emotiilor materiei..Liniile fluide ale fulgerelor unesc punctele unde energia se concentreaza..E o liniste intrerupta de un zumzet al transferurilor electrice. E calm si cuvintele asteapta si ele sa se poata ordona in idei..
Ma mai plimb uneori prin locurile trecuturilor mele adunate..Merg incet, la pas, incercind sa admir peisajul asa cum mai demult admiram tablouri..E o opera de arta imprejur, o opera panoramica..Si fiecare pas creaza o alta opera care trebuie admirata, apoi o alta..Sint ca intr-un muzeu in aer liber, in care fiecare exponat e mult mai complex, si complicat decit oricare altul care a existat vreodata creat de om..Aici natura e artistul, si ea pare sa depaseasca orice si pe oricine a imaginat si creat..Pentru ca din orice pozitie ai fi poti vedea lucruri incredibile, si nu virtual-artificiale, ci realitati concrete, pe care le poti experimenta cu toate simturile.. Ele chiar exista, asa cum existam si noi, care, cumva, ne putem considera parte din opera de arta dimprejur, pentru ca sintem fiintze care vad, simt, si cauta sa inteleaga..Si ma intreb daca arta asta nu e si dincolo de peisajele strazilor orasului, daca nu e peste tot, in tot universul asta cu tot ce cuprinde..Si cu tot ce tine si de fiintza noastra cea efemera, desi avem si atitea laturi diabolice pe care le-am putea indeparta..
Poate ca arta include si timpul, si spatiul, cele care ne sint alaturi cit traim..Poate ca toti si toate formam un tot universal si etern, pe care nu il intelegem inca..
Ma mai plimb uneori prin locurile solare ale trecuturilor, si mai privesc imprejur incercind sa savurez clipa de acum cu tot ce imi ofera..E la fel de liniste..Timpul a adus linistea peste acele energii uitate..E echilibru, si totul e firesc, legat cu aceleasi fire colorate ca atunci..Poate ca asa arata fericirea cea relativa..Sau extazul..Sau bucuria unui moment intimplat..Poate asa ar trebui sa fi fost tot, pina acuma, fara intreruperi de pauze in care am trait si dureri, frici, angoase ale nestiuturilor..Poate asa ar fi trebuit sa ni se intimple, pentru ca poate am avut dintotdeauna dreptul la fericire, de care n-am stiut..Oricum ce a fost ramine neschimbat, asa ca e mai bine sa ne concentram la acum, si aici..Si la noi, ca la oameni care isi cauta eternul in infiniturile mici.
E efemer totul..Dar e plin de atitea eternitatzi pe care doar noi le putem descoperi..Totul e sa vrem.