Timp ramas

Spatiile se amesteca uneori intre ele, ca si cind ar fi fluide..Iar alteori se ciocnesc intre ele brutal, ca si cind ar fi solide, si se sparg in alte bucati de spatii care aluneca printr-un timp fluid..Se mai intimpla ca si timpul sa se solidifice, si sa se ciocneasca cu bucatile de spatii, si atunci ajung toate sa fie bucati printre bucati care se vor afla intr-o eterna ciocnire, si o eterna rupere in bucati din ce in ce mai mici, care vor semana cu un nisip de pe o plaja de la marginea universului..Si atunci din contururile initiale toate vor deveni contururi mai mici, si mai fine ale unor lumi ce au devenit altele..
Ma gindeam la contururi, pentru ca totul e un joc de curbe, un joc pe care sufletul nostru il cauta, si toata frumusetea lumii e o cautare a unor contururi pe care sa le regasim in noi..Apreciem iluziile care sa semene cu iluziile-idealuri construite de propriul suflet..Apreciem pina la urma ce intelegem..Si asta ne face subiectivi si atit de limitati in tot..Timpul ne duce si ne intoarce..Trecem prin atitea experientze, ca odata, cindva, toate sa se termine brusc..Traim ireversibil..Uitam ca sa ne amintim iar, ca sa uitam iar..
Aici e bine, inca..Mai avem inca ceva timp..