Vremuri teoretice

Ploua infernal, si noi ne iubeam prin mansarde..Asa spunea el, poetul..Prin cerul oval al ferestrei norii curgeau, in luna lui marte..Si noi iar ne iubeam..Chiar daca afara era acelasi razboi..Noi ne opuneam cu o iubire fizica..
Apoi noi ne priveam..Si simteam ca razboiul ala era si intre noi, doar ca mai mic si mai placut..Pentru ca eu eram luna, si tu soarele..Sau eu doar gindul, si tu visul..Sau eu dimineata, si tu caldura zilei..Pentru ca tu ai fost tot timpul sufletul fiintei asteia, care era relatia noastra..Si eu te priveam iar..Ochii tai sint un spectacol, stiai? Si  ma uit prin ochii tai la tot ce esti..Te vad..Si stiu ca si tu ma vezi, la fel..
Sintem disfunctionali, asa ca orice cuplu care a existat, doar ca mai prietenosi, cred..Ne certam ca sa simtim ca sintem si  contra, ca sa ne iubim pe urma, ca sa ne simtim prieteni..Desi ne stim ca sintem, fiecare, in propria lui lume, singuri..Dar ne atingem, apoi..Si ne mai simtim iar, impreuna..Si la fel de spectatori la ploaia lui marte, ovala..
Nu ne stie nimeni..Nici nu i-am dori, hahaha..Sintem bine asa..Ceilalti dorm..Si nu vrem sa-i trezim..Ca oricum nu ar fi nimanui de ajutor..
Ploua..Si sufletele noastre danseaza prin alte lumi..Prin lumi astrale, unde sintem toti, ceruri..Ploua trist si vesel, ca sa..
Oare cum am fi fost daca ne-am fi nascut cu 200 de ani inainte? Sau 200 de ani in viitor? Cum am fi trait oare?
Acum doar ploua..Acum..Adica doar visez, pentru ca asa spunea poetul, si eu incerc sa-i traiesc momentul.. In felul meu..Intr-un martie teoretic..