Se invirt, se rasucesc, se contorsioneaza continuu curbele astea ale destinului nostru, iar noi le urmam traiectoria, ca vrem, sau nu..Si curbele proprii se apropie uneori de alte curbe ale altora, se intersecteaza, apoi se indeparteaza, ca asa e viata asta..
Depindem crucial de ansamblul social, pentru ca el ne determina..Sintem copiii timpurilor..Si se spune ca trebuie sa ne adaptam, altfel timpurile astea ne resping, asa ca oamenii..
Vietile noastre curg si ele, continuu, asa ca o barca pe fluviul timpului..Mergem inspre un inainte care e total necunoscut..
Am uitat la ce m-am gindit sa scriu atunci cind am inceput postul asta..Aveam in minte multe, dar ideile de atunci au fost inlocuite cu altele, si altele, si a iesit ce am reusit sa leg..Sint foarte multe de spus despre orice.. Uneori vreau sa scriu despre rautatea celorlalti, alteori vreau ceva frumos, total opus, ca sa fie un reper pentru linistea gindurilor si a rationamentelor..Uneori vreau sa teoretizez, sa spun toate dimensiunile abisurilor prin care am trecut, sau inaltimile cerurilor spre care aspir..Dar, de multe ori, viata cu ale ei intimplari imi suprapune alte variante, asa incit de abia pot sa mai gindesc si sa visez cu propria minte..Si ma las dus de drumul vietii, o analizez in cit ce pot, si consemnez relele, ca sa nu le uit, si sa ma pot feri de ele, pe viitor.. Desi eu, in mine am mult mai multe altele, si inca-cit de multe..Dar na, asta e, ne domina realul..Ce bine ar fi sa reusesc sa ma pot detasa complet, si sa pot visa iar cu visele mele autentice, chit ca unele par patetice, na..
Am in fata un monitor, o tastatura, un pahar de vin rosu, si toate lumile din mine..Scriu cit si cum reusesc sa adun..Si, daca nu mor miine, hahaha, o sa muuuulte de zis pe bloguletzul asta al meu, unde sigur citesc doar cei mai inteligentzi..Ca ceilalti, na, au vieti comode si liniare, nene..Hai sa traim! Noroc, si sa fim iubitzi asa cum chiar meritam..
No comments:
Post a Comment