Tuesday, February 24, 2015

Clipele amintite

Un pas, o secunda, un timp care se intoarce spre infiniturile mici ale trairilor noastre..Sint atent la fiecare picatura de nestiut pe care lumea mi-l arata aruncat brutal..Vad fiece  amanunt, ca si cind as fi stiut mai demult ca mi s-a intimplat..Il retraiesc cu mine, doar eu, asa cit de singur am putut..Si m-au durut asa de mult toate, oho, poate tu nu iti poti imagina..Sa te inconjoare toate atit de strins..Ma mai gindesc la toti ai mei care au stiut asta inaintea mea..Ei imi sint partenerii drumului prin atita necunoscut.. am sa-i respect intotdeauna mai mult decit am stiut sa respect, vreodata, pe cineva..Pentru ca ei chiar sint oamenii care ma simt, si ii simt atit de apropiati de durerile noastre comune..Si iar, tu, omul de din afara, poate ca nu ai sa stii sa-i apreciezi, si stimezi exact cum o fac eu..
Stii, uneori parca simt rusine, alteori frica, sau deprimare extrema, asa cum ar simti oricine poate, in locul meu..Simt rece imprejur, asa ca o iarna infinita, si care exista doar pentru mine..Bun, stiu ca pare ca vorbesc elucubrat, dar sint inca sub impresia strainului si ascunsului celorlalti..Pentru ca asa am simtit ca mi-a fost generat fiintei..Am trait o groaza infinita, pe  care as da orice sa nu o mai simt niciodata, vreodata cit am sa traiesc..As da orice sa uit vremurile astea..
Acum, ca mai pot sa scriu, e pentru ca ma simt eliberat un pic..Si poate ca norocul ma va ajuta sa ma eliberez pentru totdeauna..Vreau sa uit absolut tot..Tot ce mi-a fost atit de greu..Si am sa uit, si am sa-mi vad de fiinta mea, asa cum as dori..Mai am citeva zile pina revine primavara..Si va fi uluitor, cred..Am sa reusesc sa-mi revad sperantele adevarate iesind de sub zapezile grijilor, asa ca ghioceii, si toporasii.. Si asa am sa ma bucur de toate vesniciile pe care martisoarele le vor aduce..
Am sa-ti ofer nu doar un  martisor simbol, ci o sperantza care sa-ti aduca toate fericirile lumilor..Si atunci ne vom bucura impreuna de viata asta, pe care am invatat sa o traim frumos, dupa toate greutatile pe care ea, doar ea, a stiut sa ni le aduca, ca sa stim sa simtim ca clipa asta de acuma e asa de unica, si atit de irepetabila..Sa traim in cite fericiri putem, si sa ne amintim de durerile trecerilor noastre..Sa nu uitam de ce sintem dati sa traim ca sa ne implinim destinurile..O, da, niciodata, vreodata, sa uitam prin ce am trecut, si asta doar ca sa simtim ca ce e acum  e cel mai frumos cadou pe care il putem lua de la viatza.. Clipa asta fericita e un cadou al infiniturilor doar pentru noi..Sa traim in tot, si toate, asa cum ne dorim..Sa fim iubiti, daca vom fi, si sa ne amintim ca trecerile noastre in dureri au fost special facute ca sa sa nu uitam..

No comments:

Post a Comment