Clipele clipocesc cu senzatii adunate in secventze..Vezi momente care au fost in siruri secventziale, care se aduna infinitezimal, inspre timpul trait..
Locurile si oamenii sint ce par ar fi fost atunci..Si asta pare atit de suficient..E confortabil totul in conformitate..Esti tu printre tot, si toti..Tu, ala care ai fost, care esti inca, si in ale carui reactii te increzi.. Fiintza conforma cu traiectoria pe care te-ai plimbat toata viatza..Tu, ala stiutul, si anticipabilul care a trecut cum a putut, prin nestiuturile si neanticipabilele vietii..Tu, omul, cu toate ale tale, care, cum..
Stiu ca sint, iar, singur..Si sa fiu al naibii daca ma deranjeaza..Imi place..Imi place sa fiu ala care sa-i poata vedea pe ceilalti, ca de la o fereastra a vietii, asa..Ca si cind as fi in bus, noaptea, intr-un loc, la fereastra.. Ce frumos trec strazile, luminile lumilor, care le arata chipurile tuturor, fara ca ei sa stie..Ooooo..
Stiu ca nu ma vezi..Pentru ca asta am vrut, pina la urma..Ca sa fiu doar eu cu mine, si nimic mai mult..Retras, asa, cum m-am simtit ca mi-a fost bine..Invizibilul..Cel care era ascuns dincolo de cevaul ala..Omul care se ferea, pentru ca stia el de ce..Nu? Ma intelegi?
Sint la fel..Seman cu tine, cumva..Adica simtim la fel..Ne doare la fel iarna, si ne bucura la fel, primavara.. Vedem acelasi peisaje ale timpului..Si sintem la fel de vulnerabili, la toate..Nu?
No comments:
Post a Comment