Eu, doar cu mine

Mai trecem prin starile fiintei, iar, si iar, si iar..Si toate induse de lumile de afara..Asta pina cind invatam sa urim tot, si toate, rece, si in tacere..Luam exemplul celorlalti, ii copiem si ne adaptam din mers la trecerile lumii..Desi, de multe ori fiinta interioara se revolta..Inima striga continuu, nu poti fi un mort-viu pentru ca esti viu, si moartea simturilor e un fel de auto-distrugere..Ca esti om nu masina, futu-i..
Sigur, multi ar spune ca e vorba de auto-cenzura, nu de oprirea manifestarilor inimii..Corect, si totusi enorm de greu de facut.. Adica te stapinesti cit poti, dar cind se umple paharul mai urli si tu la luna, ca sa poti continua sa suporti altele, si altele..Ca de venit vin, lua-le-ar dracii pe toate relele inapoi..Ma rog.. Oricum uitarea e musai sa fie activata cit de des posibil, ca sa nu inebunim..Totusi..Ca-cum ziceam, oameni sintem, nu masini, futu-i..
O evadare buna e in vis..In inchipuiri, fantezii, anticipari optimiste, etc..Ba chiar in interpretari optimiste ale intimplarilor-intimplate..In orice ne da sperantza autentica si binevenita..In absolut orice, aici nu exista limite.. Bine, de preferat ar fi sa fie ceva inalt si autentic, ceva care sa poata pune in umbra orice e mizerie, mojicie, nesimtzire, scirbosenie, etc..Pai da, na..De fapt asta incerc si eu  cu posturile pe blog..Sa scriu ceva care sa poata fi suficient de puternic, cit sa ma ajute sa uit, chiar daca scriu de mizeriile intimplate deja, o fac in modul ala, stiut de mine, al meu doar, si total diferit de al lor..Ca eu reinterpretez, ca sa nu ma atinga stilul lor sinistru..In fine, aici e o discutie cit pentru o viata intreaga..
Ce bun e alcoolul uneori..Iti da o stare sedata, si pac, toate dispar..Esti doar tu cu tine, si problemele tale, in oglinda..Ca si asta e o lectie invatata..Adica asta a admiratiei proprii, in care iti constientizezi  unicitatea propriilor talente demonstrate in timp, si care te reincarca cu putere..Si asta o faci invatind, cum spuneam, pas cu pas..Si asta iti da si o senzatie de arta, si autentic al eului tau, o traire estetica, privind din exterior la tine..E de bine, pina la urma, pentru ca te ajuta enorm sa stergi toate nimicniciile vietii asteia printre ceilalti.. Si te ajuta sa te simti un pic nemuritor, pentru ca te bazezi pe multe adevaruri absolute..Chiar daca ailalti gindesc gresit, refractar, sau chiar ostil..Ca, in final, impacarea cu tine e esentiala, iar la asta conteaza doar ce merita..  Ca ai invatat ca maestri ai detaliilor sint doar prostii, pe cind la analizele profunde se pricep doar inteleptii..Na..Viata cu variantele ei, din care fiecare isi extrage adevarurile dupa cit ii duce mintea..
Dar, ca sa revin de unde plecasem..Avem starile fiintei noastre, prin care trecem cum putem..Dar avem si o baza uriasa de optimism in sperantzele construite pe cite ne sint la indemina, adica pe talentele proprii.. Si oricine sa zica orice, ca e dreptul lor, dar talentele noastre proprii sigur o sa ne conduca spre un drum cu adevarat frumos..Asta cred, si asta am sa cred  tot timpul..Pentru ca eu insumi am supravietuit datorita propriilor talente..Iar de ceilalti, hm, nu vreau sa zic nimic, pentru ca nu merita..Pe parerile lor nu dau nici cit o ceapa degerata..Si asa lumea e suficient de dilie cit sa vrea sa te termine..Na..