Originile eternului din noi

Poeziile si-au ales poetii..Asa se spune..Ca spiritul si-a ales singur pana care sa-l transforme in cuvinte..Si ca singur a adus muzele care sa inspire imaginatzia unui ales, de el insusi..
E posibil sa fim copiii unor spirite diferite..Care mai bune, care mai rele, si care ne decid destinele..Cine stie.. Se prea poate sa ne lasam condusi de ceva ce ne depaseste, si pe care il simtim ca fundamental.. Ceva pe care il sesizam din fragmentele vietii..Si care ne reconstruieste subtil, atunci cind simtim ca incearca sa ne vorbeasca..Pe care il recunoastem, prin toate proiectiile reale ale propriilor dorinte, ca un sublim.. Se intimpla..Il simtim ca un suprem de iubire, pe care l-am cautat, l-am vrut, si am stiut ca il iubim dintotdeuna.. Nu e religios, nu e prozaic..E o intimitate profunda a noastra..E determinarea proprie, a eului..Si esentza a tot ce am crezut ca exista mai adinc, in tot universul asta..Originea fiintzei..