Logica absurdului

Orasul mi s-a intors iar, printre ginduri..A venit tiptil, in virful degetelor de la picioare, ca un balerin exersat ascunzindu-se dupa unele ginduri colorate, ca in desenele animate..Si-a trimis o cladire alba, inalta, elaborata, la inceput..Mi s-a parut mie ca prea a aparut brusc..Apoi a aparut o sosea, un trotuar, alt trotuar, inca o cladire verde, alta sosea..Si din punctul in care ma aflam, hop, Orasul s-a reconstruit pe sine, imprejur..Tot, complet, ca inainte..Am verificat asta, pentru ca am decolat rapid, sa ma conving..Era acolo, perfect identic cu el insusi, in toate detaliile..Si, atunci, am zis, hai sa ma plimb..Ca sa ma mai conving ca mi-au ramas intacte amintirile..Am pornit-o incet, ca de atitea ori, de la parculetz spre centru..Ce mi s-a parut ciudat, e ca, de-a lungul strazii, casele aveau aceeasi culoare..Dar nu era la fel..Acuma erau rosii, si daca o fractiune de secunda priveam in alta parte, deveneau verzi..Sau albastre, galbene..Fara logica..In fine..
Imprejur nu era nimeni..As fi vrut sa intilnesc pe cineva, sa-l intreb daca si el vede tot asa cum se schimba culorile..Pe urma, inca ceva..Soarele, si el, parea sa fie cind la rasarit, cind la amiaza, cind la apus..La o clipire de ochi toata situatia devenea, cumva, total schimbata..Zic, stai ca aici e ceva..Nu se poate sa fie totul asa de brusc, diferit..Nu e firesc, nu e in natura lucrurilor..Pare ca toate functioneaza dupa alta logica..Sau poate am alunecat, fara sa-mi dau seama, intr-un alt Oras, care doar arata ca orasul meu..
Apoi am intilnit un domn, care se plimba tacticos, pe mijlocul strazii..L-am abordat:
Eu: Domnule, vezi ca pe strada ar putea trece masini, vino, te rog, pe trotuar, pentru ca as vrea sa te intreb ceva..
El: Domnule, scuza-ma, nu te cunosc, sint in pauza de masa, asa ca nu ma ruga nimic..
Eu: Domnule, dar iti risti viata, plimbindu-te chiar pe mijlocul strazii..
El: Este timpul meu liber, te rog nu insista, pentru ca esti absurd..
Eu: Dar nu sint deloc absurd..Mai absurd e acest dialog..
El: Eu nu am facut niciodata un dialog absurd..Iar logica mea e de necontestat..
L-am lasat pe domn sa-si continuie drumul..Si mi-am continuat si eu drumul, spre centru..Nu am mai intilnit pe nimeni..M-am oprit pe marginile falezei, si am privit spre celalalt mal..Acolo, parca umbra cadea altfel.. Parca acel teritoriu era luminat de un cu totul alt soare..Acum nu mi s-a mai parut absurd..Pentru ca n-as fi vrut sa-l supar pe acel Domn..Avea dreptatea lui..