Ei erau frumosi..Stateau pe scaune, si ma ascultau..Eu le cintam..Sau le vorbeam..Nu mai stiu..Doar cuvintele curgeau, in logici pe care nu le stiam..Spuneam doar ceva, ca sa existe, intre mine, si ceilalti..Construiam lumi, sau incercam, cumva, in acelasi fel in care faceam, atunci, in singuratate..Punti intre mine, si ei..Intre sufletele noastre, cele atit de profund insingurate..Pe care, atunci, le credeam atit de frumos, eterne..Punti stabile...
De atunci am mai crescut..Si am uitat cum am fost, ce am trait..Imi aduc aminte ce am ramas..Ce am trait..
Nu te pot face sa ma iubesti..Daca nu ai facut-o pina acuma..Iubirea e la fel de libera, ca si noi..Nu exista intre oameni care nu pot privi la fel..
Cind eram student, la examene, inainte sa intru in sala, asteptam speriat, pe o banca, undeva..Intr-un loc uitat.. Pe un hol..Care avea in capat o fereastra frumoasa, cu o deschidere spre o lume limpede..Cu soare, lumini, si vegetatie..O lume pe care o vedeam, prin geam, eu, un student speriat, atit de libera..O lume mare, si clara..Adevarata..Ideala..Un spatiu cautat..
Timpul a trecut..Ireversibil..Ne-a acoperit cu alte amintiri..Desi..
Azi am uitat atit de multe..Atit de multe..Dar nu pot sa uit fereastra aceea..Si lumile ei de dincolo..
No comments:
Post a Comment