Deja re-vu

Am un talent foarte mare..Acela de a amina chestii pe care trebe neaparat sa le fac, dar de care n-am chef sa ma apuc..Si imi propun, zic: lasa ca weekendul care vine sa vezi cite fac, imi rezolv si aia, si aia, si ailalta..Bun..Vine weekendul..Numai ca, odata cu eliberarea de sub programul strict din timpul saptaminii, imi bag picioarele in toate, si ma odihnesc, ca omul care merita si repaus dupa o saptamina plina..Asa ca se amina orice..

Imi place ca atunci cind imi propun ceva de facut in we am un elan urias..Fac planuri peste planuri, pac-pac, dupa care, cind e sa fie facute, se dezumfla toate..Ca teoria, ca teoria, da practica le doboara pe toate..

Am vazut din nou Skyfall, cu dl Bond..Si mi-am adus aminte de citeva chestii..De cind s-a schimbat actorul, s-a schimbat si stilul filmelor..Acuma sint mult mai brutale, socant-agresive, si concentrat-artistice..Cam prea dure, si accelerat-precise..E adevarat ca Bond e genul de film cu de toate: scenarii de actiune legate logic, dinamism extrem, socuri, peisaje luxuriante, femei frumoase, gadgeturi, locuri-oameni-situatii interesante, etc.. Mie imi placeau Bondurile din perioada Roger Moore, ca nu te zapaceau cu atitea”zdruncinaturi”, si te concentrai mai usor pe desfasurarea evenimentelor..Oricum, toate filmele cu Bond sint spectaculoase, de departe..

In rest, plictiseala cit cuprinde..Weekendul e bun ca e liber, dar e mult prea scurt, nici nu ai timp sa te obisnuiesti cu el, ca gata, s-a terminat, si te intorci iar la program..E socanta viata asta..Ne luptam cu ea de parca fiecare sintem un fel de Bonzi mai mici..