Joi in Jungla

In jungla “tutelara” exista tot felul de specii mai putin “tutelare” pentru ca sint tutelar-needucate..De exemplu, babuinii..Cind te duci la o noua intre-prindere, prima reactie e cea babuinica..Toti se opresc brusc, da brusc de tot, de parca li s-ar fi descarcat bateria, si se holbeaza la tine, cu o privire de aia de prostu’-satului, fixa..Fixa fixa..Adica daca n-ar mai avea de facut si altele, s-ar holba la tine toata ziua..Cred..De inteligenti ce sint..Cred..Bun, alti babuini vor sa te si miroasa, unii chiar te-ar linge, sa vada ce gust ai..Tot de inteligentzi..Astia par ca se mira de orice, de parca acuma ar fi aterizat pe planeta..Si-s multi nene..Batalioane de babuini..Si totul e cit se poate de real..Ca in orice fabula..Care e doar fictiune, sau ceva..Dar mie mi s-a intimplat..Sau poate mi s-a parut..Sau ceva..

Tot in spatiul asta comun al junglei, fireste, exista si macaci..Astia is un fel de babuini activi, cu atitudini..Se misca, gesticuleaza, au mimici, par ca au si suflet, simuleaza orice li se cere, in masura in care sint actori mai buni, sau mai prosti..Sint mai transparenti, cumva..Dar mai periculosi, pentru ca au la purtator o prostie uriasa..Si care, dracu stie cind poate sa-ti explodeze direct in freza, si sa-ti schimbe fizio-nomia..De asta e sanatos sa pastrezi fata de macaci o distantza-tampon de un minim 5 kilometri, asa la o prima aproximare..Na..Eu am macacul in spate, zilnic, si nu am nici costum de protectie, asa ca pot sa zic ca-s ca un cascador..Sau ceva..Oricum, e bine ca nu mai vorbesc cu el, pentru ca, am uitat sa zic, macacii se tin dupa tine, de parca-s legati cu fire invizibile de toata lumea..Si copie gesturi, grimase, atitudini, comportament, ca-copiii mici-mici..Macacii..Si sint atenti, si reactioneaza brusc, la orice..Bine, mare parte din reactii sint complet sthtumpide..Nu poti sai ai pretentii..Bun..

Sa zicem si despre shaful meu cel mai direct, care e genul castor, specialist bun, stie absolut tot, cel putin mine mi-a raspuns la toate intrebarile technice posibile si imposibile..Si care are muuuuult bun simtz, echilibru si calm..Pare ca e din alt film..

Mai exista, apoi, maimutzele urlatoare, elefantzii, tot felul de sopirle, etc..Si ce e interesant la ei, e ca nu sint rau intentionati..Au un fel de bonomie, gen moscraciun, care le vine nu din intelegere, si generozitate, ci din naivitate..Cred..Sau na..

Comestibil

Bucataria e o parte importanta din fiecare cultura..Fiecare dintre noi avem amintiri din copilarie, in care intra si gusturile celor mincate, de la cele mai delicioase comestibile, pina la cele mai ciudate substantze..Ca na, cine n-a gustat macar lipici, plastilina, acuarele, apa din acvariu, diferite plante, fructe, semintze, etc? In familie era obligatorie mincarea gatita, mincata ritualic, impreuna cu totii..Ne adunam si ne holbam unii la altii cum bagam in noi..De asta am preferat sa maninc singur, in timp ce citesc, sau ma uit pe net, ca sa nu ma plictisesc..Ca nu pot doar sa maninc, mai trebuie sa mai fac si altceva in acelasi timp.. Pe urma, mai tirziu, cind am descoperit fast foodul, mincarea gatita mi s-a parut ffffff fada si depasita..Un timp..Pentru ca am revenit tot la mincare  gatita.. Facuta de mine, de data asta..Am invatat sa gatesc, gatind..Cu ocazia asta mi-am format stomacul rezistent, pentru ca a trebuit sa si maninc ce gateam..La inceput a fost mai greu, pentru ca in cartile de bucate se spuneau cantitatile aproximativ, dar nu se specificau timpi..Ori carnea, legumele, au fiecare un timp de fierbere, si trebuie puse in oala la anumite momente, pentru ca la sfirsit, ciorba sa nu contina elemente fierte prea putin, sau prea mult..Eu sint inginer, si mie imi trebuie precizie..In fine, am invatat ca experienta te face (sa zic asa) bucatar..Experienta, daaar mai ales foamea..De foame inveti, oho..

Cea mai buna mincare gatita mi s-a parut cea facuta la cazan, cum era la plimba tava, la mare, sau la diverse cantine, mai demult..Cea mai savuroasa, placuta, echilibrata, si aromata..Cred..Si mai erau super-bune toate chestiile pregatite pentru o petrecere.. Antreuri, fripturi, etc etc..Festiv..Cu miliarde de calorii, dar fabuloase..

Spuneam la inceput ca bucataria e parte din cultura unui popor..Acuma eu cunosc mai mult bucataria romaneasca si imi place, dar probabil ca e fabulous sa gusti din toate bunataturile lumii, sa le savurezi, si sa compari..Pina la urma, orice chestie comestibila, oricit ar fi de celebra, are un gust propriu, care poate sa ne placa, sau nu..Ca pina la urma nu e gustos, ce e gustos, e gustos ce imi place mie..Sint multe de spus, ooooo ce multe..

Originile eternului din noi

Poeziile si-au ales poetii..Asa se spune..Ca spiritul si-a ales singur pana care sa-l transforme in cuvinte..Si ca singur a adus muzele care sa inspire imaginatzia unui ales, de el insusi..
E posibil sa fim copiii unor spirite diferite..Care mai bune, care mai rele, si care ne decid destinele..Cine stie.. Se prea poate sa ne lasam condusi de ceva ce ne depaseste, si pe care il simtim ca fundamental.. Ceva pe care il sesizam din fragmentele vietii..Si care ne reconstruieste subtil, atunci cind simtim ca incearca sa ne vorbeasca..Pe care il recunoastem, prin toate proiectiile reale ale propriilor dorinte, ca un sublim.. Se intimpla..Il simtim ca un suprem de iubire, pe care l-am cautat, l-am vrut, si am stiut ca il iubim dintotdeuna.. Nu e religios, nu e prozaic..E o intimitate profunda a noastra..E determinarea proprie, a eului..Si esentza a tot ce am crezut ca exista mai adinc, in tot universul asta..Originea fiintzei..

Etern, si efemer

Cerul isi mai schimba culorile..Isi imprumuta din culorile trecutului trecatorilor..Si din cele ale starilor lor de acum..Si le topeste pe toate, in albastrul universal..Culoarea existentelor noastre..Sau a iluziilor noastre..
Uneori imaginatia ne traieste pe noi..Ne construieste imprejur lumi, in care ne face importanti..Si noi, din inertie, ne lasam condusi prin fluid, si incepem sa credem..Ne place..Pentru ca, aici, unde sintem eroi, e un loc dorit..Aici putem orice..Aici sintem ce n-am fi putut niciodata, nicaieri..Aici avem sens..Sensul nostru..
Apoi, realitatea mai vine, asa, ca un val, pe o plaja, si ne darima castelele de nisip..Ne amesteca lumile cu ruinele celelaltora..Reduce totul la nisip..La amorful de dintotdeauna..Si ne sterge urmele noastre, de pe Timp..Ne face uitati..
Ne mai ramine sa privim cu aceeasi mirare apusurile..Cu extaz, uneori..Extazul dintre agonii..Si dintre picaturile de fericire, care ne-au facut sa simtim ca traim..Si ca sintem eterni..Mai eterni ca un fir de nisip.. Pierdut, undeva, pe o plaja, de la marginea lumii..

Stari imprejur

Exista multe..Amestecate toate..Fara o logica aparenta..Lucruri care se intimpla, unul dupa altul..De toate felurile..De toate culorile..Care ne fac sa simtim ceva..Care ne lasa urme mai clare, sau mai sterse, pe retina, si memorie..Lucruri..Care se intimpla..Tuturor..
A fost marti..A trecut anonima..Inca o felie din viata noastra s-a dus..Oare cite zile de marti vom trai sa mai vedem? Cine sa stie? Si de ce sa stie? Celorlalti nu le pasa de zilele noastre..E firesc..Pentru ca si noua ne pasa mai mult de zilele noastre, decit de ale lor..E un schimb pe schimb..De indiferentze..Ne platim reciproc cu aceleasi monede..In fine..
Si e firesc sa nu ne pese de detaliile altor vieti, atunci cind propria noastra viata e plina de atitea detalii.. Pe care nu le intelegem..Si atunci..Cum spunea Poetul, de ce sa-si bata capul lumea cu tine? Mai mult decit cu? Daca nu ai fost un cineva, o personalitate, buna sau rea, subiect de cancanuri, de ce sa?
Lumea asta are un singur scop..Banii..Prin orice metode, astazi e permis orice care sa aduca venit.. Restul sint detalii..Tu, daca nu aduci bani cuiva, nu iti aduci bani nici tie, si nu existi..Persoana ta nu conteaza.. Te-ai nascut anonim, si asa vei sfirsi..Pentru ei..Chiar daca..Dar..Pina la urma, daca lor nu le pasa, de ce as cauta sa-mi pese mie? Ne jucam supravietuirea cu cinismul vietii..Pastram distantele..Respectam regulile..Pina cind transparentzele se dizolva..

Amintirile culorilor luminilor

Orasul s-a incalzit..Soarele l-a umplut de lumina, cerul de albastru, plantele de verde, iar noi de amintiri..Si de pasi..De pasi printre amintiri, cu amintiri, dincolo de amintiri..Ne-am plimbat propriile amintiri printre culorile orasului..Sau culorile amintirilor printre luminile orasului..Sau luminile amintirilor printre culorile orasului..Sau amintirile luminilor printre orasele culorilor..Sau culorile amintirilor luminilor printre luminile culorilor amintirilor..Sau amintirile culorilor luminilor printre culorile luminilor amintirilor..Sau luminile culorilor luminilor printre amintirile luminilor culorilor..Sau culorile luminilor amintirilor printre amintirile culorilor luminilor culorilor.. Sau luminile luminilor luminilor printre amintirile amintirilor amintirilor..In fine, ne-am plimbat..A fost fabulous..Strazile si-au pastrat acelasi farmec..Al culorilor luminilor amintirilor..Al luminilor amintirilor culorilor..Al amintirilor culorilor luminilor..

Fa-bula

La o intreprindere din jungla, lucreaza cu aprindere un grup de personaje-animale..Elefantul, bursucul, vrabiile, ursii, pirsii, etc etc, de toate virstele, lucreaza in consens..Dupa un timp e angajat un castor-injiner, apoi un macac injiner..Macacul asta e un fel de specie hiperactiva, strident-zgomotoasa, lenesha, certareatza, etc..Si mai are multe defecte: e ultra-prost, adica mai mult, e afectat de prostie la nivel de gene, cred, pentru ca tot ce face si gindeste e complet stupid, aproape de sinistru-stupid..Si evident ca deranjeaza cu prostia lui pe toata lumea, dar elefantul, daca l-ar da afara, ar fi ca si cum ar recunoaste cit de bou a fost, ca l-a angajat..Ori elefantul e si el ultra-arogant, si-si tine trompa pe sus de tot..Asa ca..Bine, pina la urma castorul n-a mai suportat si l-a tratat cu sictir pe macac, si nu mai vorbeste cu el..Iar macacul, dupa toate suturile in fund pe care le-a luat de la toti, tot n-a invatat nimic, pen’ca e si destul de in virsta..Bun..Acuma fabula asta e doar o fabula, nu are nici o legatura cu realitatea-reala, intreprinderea nu e scirbiciul, eu nu sint castorul, si macacul nici nu e dobitocul din spatele meu..Nuuuu..Am scris asa, doar ca sa rimeze..Si sa ne ridem de macac..Pentru ca nu putem sa-i facem tastatura guler, asa cum ar merita..Ca na, are drepturi..Inclusiv sa deranjeze pe altii..Ha..Alta rima chiar ca n-am gasit..

Cunoasteri

Oare cum poti defini, sau macar, prin ce poti defini un om? Cum? Cum poti sa spui in cit mai putine cuvinte, cit mai multe despre el, sa-l sintetizezi? Si ce anume l-ar putea caracteriza cit mai bine, ca sa poti, plecind de la asta, sa poti anticipa comportamentul lui viitor, sau macar felul lui de a reactiona la o anumita situatie data? Il definim pe un cineva prin ego? Personalitate? O suma de sentimente? O suma de ginduri? De trairi? Un fel de viata? Un stil? Greu, si complicat..

Cineva a spus, mai demult, ca stilul e omul..Stilul sa-l defineasca pe om cel mai bine? Sau suficient? Si daca da, ce e stilul? Ce cuprinde? Ce contine in el, stilul asta, ce laturi ale fiintei?

Greu de definit stiintific omul..E prea complicat, si prea schimbator..

Luni dilematic

Comunicarea e baza interactiunii noastre cu ceilalti..Atunci cind ne dorim aceasta..Si asta se intimpla, cred, atunci cind avem ceva important de comunicat, sau o prietenie de construit..

Cind ne dorim o relatie, sau prietenie, incepem, de obicei prin a comunica, fie prin mimica/gesturi, fie prin cuvinte spuse, sau scrise..Si, dialogul incepe cu lucruri general-personale..Sau personal-generale..Despre fiintele celor 2, cu tot felul de detalii..Sau despre vremea de afara, oameni, relatii..Apoi mici filosofii..Apoi iar detalii..Si asa, din aproape in aproape, cei 2 se verifica reciproc, se studiaza, si cauta, cunoscindu-se mai bine, sa isi verifice si compatibilitatea..Daca exista..Daca nu, cu pareri de rau, se separa, sperind ca, data viitoare vor avea mai mult noroc, si cautindu-si entuziasmul pierdut, pentru un nou inceput..

Scriu asta de la scirbici..Iar e luni, iar e o mica depresie..Abia astept sa treaca..Cind scap ma duc la mall sa ma mai misc, sa mai consum caloriile, ca fac miscare din an in pasti..

Deja re-vu

Am un talent foarte mare..Acela de a amina chestii pe care trebe neaparat sa le fac, dar de care n-am chef sa ma apuc..Si imi propun, zic: lasa ca weekendul care vine sa vezi cite fac, imi rezolv si aia, si aia, si ailalta..Bun..Vine weekendul..Numai ca, odata cu eliberarea de sub programul strict din timpul saptaminii, imi bag picioarele in toate, si ma odihnesc, ca omul care merita si repaus dupa o saptamina plina..Asa ca se amina orice..

Imi place ca atunci cind imi propun ceva de facut in we am un elan urias..Fac planuri peste planuri, pac-pac, dupa care, cind e sa fie facute, se dezumfla toate..Ca teoria, ca teoria, da practica le doboara pe toate..

Am vazut din nou Skyfall, cu dl Bond..Si mi-am adus aminte de citeva chestii..De cind s-a schimbat actorul, s-a schimbat si stilul filmelor..Acuma sint mult mai brutale, socant-agresive, si concentrat-artistice..Cam prea dure, si accelerat-precise..E adevarat ca Bond e genul de film cu de toate: scenarii de actiune legate logic, dinamism extrem, socuri, peisaje luxuriante, femei frumoase, gadgeturi, locuri-oameni-situatii interesante, etc.. Mie imi placeau Bondurile din perioada Roger Moore, ca nu te zapaceau cu atitea”zdruncinaturi”, si te concentrai mai usor pe desfasurarea evenimentelor..Oricum, toate filmele cu Bond sint spectaculoase, de departe..

In rest, plictiseala cit cuprinde..Weekendul e bun ca e liber, dar e mult prea scurt, nici nu ai timp sa te obisnuiesti cu el, ca gata, s-a terminat, si te intorci iar la program..E socanta viata asta..Ne luptam cu ea de parca fiecare sintem un fel de Bonzi mai mici..

Timp si plictiseli

A trecut si spectacolul flamboaiant al Eurovision 2013, gata, s-au mai linistit apele, acuma asteptam urmatorul spectacol, ca sa ne mai strimbam artistic, si sa ne dam buni evaluatori (si membri de juriu nedescoperitzi inca) ai unor melodii cvasi-monotone, dar bine inginerite..In fine, agitatia s-a dus, ne-am mai calmat, si ne reluam iar vietile cotidiene..Probabil ca evenimentele astea ne mai trebuie, din cind in cind..
Ma uitam zilele astea la mine..Nu in oglinda, doar ma uitam cum am trait anumite lucruri, si incercam sa inteleg..Cred ca asa e toata lumea, intr-un fel..Adica, toti isi consuma energia intr-un fel anume..Unii la exterior, altii mai mult la interior..Si ma uitam, cum, nu mai am rabdare..Daca ceva, sau cineva nu-mi spune ceva interesant cit-de-cit in, sa zic approx 5 minute, deja nu mai pot sa-l ascult..Si asta e relativ la orice.. Probabil e din cauza stilului asta de viatza foarte rapid, sau naiba stie, ca daca nu as fi stressat, poate as reactiona altfel..De asta in timpul liber am asa o stare semi-adormita..Sau poate e si din cauza lipsei unei partenere de impartit timpul liber in mod placut, sau util, sau stiu eu cum..Avem nevoie de comunicare, ca sa ne mentinem activi si antrenatzi..Altfel totul devine atit de plictisitor, oooo..

From Eurovision, with love

Vazui semifinala 2 de la Euro 2013..Cam fada, piesutze cam anoste..Si ma gindeam la Loreen cu Euphoria.. Ea a cistigat pe merit, cred..Pentru ca a fost cu un pas inaintea celorlalte..Sau cel putin nu a fost monoton-repetitiva..Ca nu poti sa zici ca a avut show la ea..A fost pur si simplu mai buna..Adica mai complexa, mai interesanta, mai clara, mai bine construita, mai directa..Bine, a avut si defecte, ca-cam era stridenta, dar, pe ansamblu a functionat..
Dar, fiecare tzara a venit cu o melodie care sa o reprezinte, cumva, si asta e de apreciat, pentru ca Eurovisionul e un concurs de cintece, o competitie pop-artistica, si un loc al prieteniei, al fair-play-ului, al imaginatiei..Poate si al iubirii de frumos..Intr-un context social real, adevarat, deschis, si contemporan..
Bun, am vazut si Romania, pe dl Cezar Ouatu interpretind, cum am mai spus, un fel de muzica de opera, adaptata in stil disco-pop de inceput de era..Prea arhaic, si prea pretentzios-classic..Inoportun pentru ce e Eurovision, cred..Si prea presurizat-constringator pentru un ascultator obisnuit..Si zic asta relaxat, fara sa supra-analizez, sau sa ma cred nush'ce membru de juriu suprem..Na..
Opera e opera, are rigorile ei, spiritualitatea ei, valorile ei, si lumile ei inalt-sublime..In care ne regasim ori de cite ori vrem sa zburam..Si e absolut fabuloasa, si ne inspira oricind, fie ca avem momente mai vesele, sau mai triste..E acea lume in care ne refugiem cind lumea ne oboseste..Care ne ajuta sa ne proiectam visele in real, mai usor..
Dar, aici, la Eurovision, e altceva..E un fel de prietenie, un fel de a ne spune ce simtim pe armonii, indiferent din ce cultura venim..O dorintza sincera de a comunica, de a intelege cum gindesc, si simt altii..
PS Am folosit "elaborat" relativ la costumul d-lui Ouatu..Mea culpa..Probabil ca "elaborat" suna mai bine cind e vorba de cultura, valori, istorie, evenimente, etc..Dar imi pare bine..Pentru ca am vazut un concurs de creatzie de nivel european..Si oameni deschisi, si frumosi..Astazi..Intr-o lume uritzita destul de mult de prostie, si ura..Astept finala Euro 2013, miine..Am sa ma uit la ea, am sa am pasiuni mai mari sau mai mici, am sa ascult cu atentie melodiile, am sa ma las cuprins de amintiri mai apropiate, sau mai indepartate..Dar, nu am sa uit (asta sigur) atmosfera de acolo, si iubirea, care, cumva, pluteste prin aer..Prin aerul asta cald, si placut de sfirsit de primavara, si inceput de vara..Mult success tuturor..Si lor, dar, mai ales, noua..

Eurovision

Anul asta cre’ca iesim pe ultimu’ loc la Eurovision, pentru ca participam cu o chestie destul de nefericita. Adica un nene pe care il cheama Ouatu , imbracat cu o fusta, cinta cu voce de femeie o piesa disco-comerciala.. Probabil ca shefii delegatiei romane au in ei vocatie de oameni de bilci, sau ceva..Nu era rau daca mai aduceau si alte ciudatenii, macar sa fie circul complet..Be-ton..Acuma chestia e, ca, cu asa ceva sigur iesim pe ultimul loc.. Da macar sa-i speriem bine..

Plus ca pariticiparea la Euro e destul de scumpa, am inteles..Adica multe state mai bogate ca Romanica, nu si-au permis..Probabil ca noi sintem si fuduli..Ca destepti sintem, oho, si vedem asta la in ce hal arata tzarisoara..Be-ton..

Sint curios ce o sa iasa pina la urma..Din toate..

Corectitudini sociale

Timpul a transformat lumea..Toate au evoluat..Si cele bune, si cele rele, impreuna..Spun asta pentru ca nu ma asteptam ca lumea asta, cea contemporana sa fie chiar asa..

Se pare ca, in realitate, in lupta dintre bine si rau, cel mai adesea invinge raul..Pentru ca se pare, raul e mai bine adaptat..

Din timpuri vechi au existat diferite tipuri de societati..Cu diferite tipuri de perceptii asupra binelui/raului, si cu atitudini mai mari sau mai mici asupra unor realitati..De ex: pe vremea lui Caragiale, sa zicem, au existat oameni de toate felurile, ca acum..Iar Caragiale i-a portretizat in special pe idioti, aroganti, abrutizati, prosti, dilii, descreierati, etc etc..Bun..Pe vremea noastra exista, la fel, tot felul de oameni..Doar ca societatea a avansat, si au avansat si idiotii in idiotenie, arogantzii in arogantza, abrutizatii in abrutizare, etc etc..Iar distantele dintre oameni s-au amplificat, odata si cu cresterea tensiunilor dintre componentii unei societati..Asa ca, teoretic, dupa atita evolutie, a devenit foarte greu sa ne mai intelegem intre noi..Bun, conform aceleiasi teorii a evolutiei, putem spune ca a crescut si gradul de tolerantza..Teoretic..E posibil..Dar, pina la urma, in lupta pentru supravietuire, dintre 2 oameni, unul tolerant, si intelegator, iar celalalt abrutizat, agresiv, rau, cine va invinge oare? Evident, cel rau..Si asta pentru ca societatea nu poate impune binele prin legi..Ci, cel mult poate limita raul..Iar de drepturile egale ale oamenilor nu te poti lua..Adica nu-i poti limita drepturile unui om rau, pina cind n-a facut ceva rau, chiar daca societatea stia ca e rau, si, ca mai devreme sau mai tirziu va face efectiv acel rau..Asta e..Pina sa ajunga societatea la un nivel mai mare de inteligentza va mai trece timp..Si atunci cine stie ce alte probleme se vor ivi..

Unii spun ca lumea e conspiratia modiocrilor, a semidoctilor, o cretinilor cu shtaif, a tiriturilor capabile de orice..E posibil, pentru ca astia nu rezista singuri, trebuie sa fie impreuna, intre ei..Si sint multi, nene..Pe cind cei mai inteligentzi sint mai singuratici, si retrasi..Ei gindesc altfel, au alte valori..Lumea asta in care traim e o combinatie de atit de multe lumi..De la cele mai ciudate, pina la cele mai spiritual-elaborate..

Inceput

Stii cum e? S-ar putea sa incep sa inteleg ce e cu lumea asta in care traim..Cumva..Sa vedem..

Luminile acelor trecuturi

Mai simt in suflet, mirosul lumilor acelor amintiri..Calde si calme..Cum se aseaza intre noi..Atit de firesc..
Inchid ochii, si revad ce era logic sa simt..Cum iti spuneam, si imi recunosteai..Iubirea nu tine de noi..E doar o intimplare fericita..Si tu recunosteai..O intimplare a fiintzei..O clipa limpede..
Vezi, eu cind iubesc devin aaltfel..Sint un om altfel, care emite, prin ochi, raze atit de speciale..Spre tine..Raze atit de..Doar pentru tine..Raze albe, pline de culori..Pe care doar tu le poti descifra, si intelege..
Stii, trecutul celorlalti l-am uitat..Am uitat si mesajele pe care nu le-am putut descifra..Am uitat atitea..Fara sa stim exact, de ce..
Felul in care ma priveai mi-a ramas..Mai tii minte? Ca atunci cind ploua, si privirile ni le mai vedeam, printre picaturi..Cum era?
De atunci ne-am schimbat..Fundamental..Au fost atitea ploi, intre noi, de atunci..Atitea intimplari..Atitia oameni..Atitea sentimente, atitea trairi..
Mai simt mirosul acelor amintiri..In care si tu inca imi mai zimbesti..Atit de frumos..

Fereastra trecerilor

Ei erau frumosi..Stateau pe scaune, si ma ascultau..Eu le cintam..Sau le vorbeam..Nu mai stiu..Doar cuvintele curgeau, in logici pe care nu le stiam..Spuneam doar ceva, ca sa existe, intre mine, si ceilalti..Construiam lumi, sau incercam, cumva, in acelasi fel in care faceam, atunci, in singuratate..Punti intre mine, si ei..Intre sufletele noastre, cele atit de profund insingurate..Pe care, atunci, le credeam atit de frumos, eterne..Punti stabile...
De atunci am mai crescut..Si am uitat cum am fost, ce am trait..Imi aduc aminte ce am ramas..Ce am trait..
Nu te pot face sa ma iubesti..Daca nu ai facut-o pina acuma..Iubirea e la fel de libera, ca si noi..Nu exista intre oameni care nu pot privi la fel..
Cind eram student, la examene, inainte sa intru in sala, asteptam speriat, pe o banca, undeva..Intr-un loc uitat.. Pe un hol..Care avea in capat o fereastra frumoasa, cu o deschidere spre o lume limpede..Cu soare, lumini, si vegetatie..O lume pe care o vedeam, prin geam, eu, un student speriat, atit de libera..O lume mare, si clara..Adevarata..Ideala..Un spatiu cautat..
Timpul a trecut..Ireversibil..Ne-a acoperit cu alte amintiri..Desi..
Azi am uitat atit de multe..Atit de multe..Dar nu pot sa uit fereastra aceea..Si lumile ei de dincolo..

Be-so-un-asked

E firesc sa nu stii ce ti se va intimpla..Pentru ca, altfel ai putea deveni, relativ usor, stapinul lumii..Ori asta nu iti sta in fire..Deci, iti urmezi drumul inainte, fiind, cumva, urmarit de propriile regrete si sperantze..
Vroiam sa scriu despre iubire, dar, nu stiu, parca subiectul asta imi aluneca atit de usor printre degete..Nu am avut niciodata abilitatea de a sti ce sa-mi doresc..Pentru ca nu am simtit ca ar putea exista ceva, care sa merite sa-mi doresc..Pur si simplu..Fara sa exagerez..
Astazi m-am gindit la ceva insolit..Cum ar fi fost sa fi fost altcineva..La fel de pur, si de simplu..Cu alta origine, alta atmosfera imprejur, alta educatie, intr-un alt sistem..Complet diferit..Nelegat de o cultura pe care sa nu o simt..Liber sa-mi aleg lumea pe care s-o pot numi cotidiana..Personala si autentica..Neobligat sa-mi leg fiintza de patriotismul pentru un teritoriu pe care nu l-am cunoscut indeajuns, cit sa spun ca-l recunosc..
Sintem nascuti liberi..Cel putin in secolul asta..Sintem legati de ceva profund, e adevarat..Ceva din firea fiintzei..Din adincimile autentice..Dar..Legaturile astea, vezi tu, au fost legate de un sistem suficient de elaborat, pe cit era de mobil..Pentru ca ni l-am putut asocia, si purta in suflet, cumva, oriunde.. Chiar si aici..
Sintem, in final, liberi..Liberi sa alegem unde vom trai..Si ce destin ne vom alege..Profitam de lumea noastra de acum..De tot..
Stii, as putea sa scriu opere geniale..Pe care le am in creier..Dar, sint timid..Si, atunci, privesc imprejur..Ma uit la oameni..La lume..La mine..
She's the lady none told about..My reflection..In the mirror none invented..In our we-world..Ever..

Plecari sosite

Lumile vin continuu..Apoi trec..Ca sa lase loc altor lumi..Lumi de sentimente, de gesturi, de spatzii, de timp, de amintiri..Lumi de orice..Compuse, complicate, reuniuni sau intersectzii de alte variante de lumi..
Lumile care ne trec pe linga, ne mai ating..Si isi lasa propriile culori pe culorile lumilor noastre..Se mai intimpla..Ne mai patam cu gesturi, spatzii, sau amintiri, noi..Cu priviri de lumini de la apusurile si rasariturile marginilor lumilor..Cu gesturi armonioase, si ample..Cit galaxiile dintre noi..Cit spatziile dintre eurile noastre si ale unor fiintze-proiectzii din alte lumi inteligente..Cit lumina adunata a tuturor amintirilor..Cit spatziul pe care doar visurile stiu sa alerge..
Uneori mi se intimpla sa ma intorc..Sa dau paginile timpului inapoi, si sa vad imagini..Sa ma uit la ele cu nostalgie..Sa simt gustul, mirosul, sa vad culorile si luminile, ca atunci..Sa fiu, ca atunci..Cu eurile mele intacte, reintoarse la viata si energia aceea..Constient ca acum nu e atunci..Constient ca toate s-au schimbat..Si constient ca adevarul era, totusi, atunci..Si ce am trait pe urma a fost o trecere nestiuta..Ca un drum intre puncte nedeterminate, pe o traiectorie ambigua..
Viata ni s-a intimplat..Am mers pe traiectoriile ei, si pe ale noastre..Uneori pe traiectorii straine..Am urmat ceva ce ne-a aparut apropiat..Si sincer..Construit de urmele privirilor unor ochi paraleli..Paraleli cu toatele planele verticale ce au fost construite vreodata..
Tu poti fi oriunde..Si eu..Nu avem un sistem care sa ne localizeze..Traim in spatzii diferite..Plutim printre cine stie ce lumi, fara sa banuim ca ceva, cumva..Oriunde, sau oricum..Printre..

Logica absurdului

Orasul mi s-a intors iar, printre ginduri..A venit tiptil, in virful degetelor de la picioare, ca un balerin exersat ascunzindu-se dupa unele ginduri colorate, ca in desenele animate..Si-a trimis o cladire alba, inalta, elaborata, la inceput..Mi s-a parut mie ca prea a aparut brusc..Apoi a aparut o sosea, un trotuar, alt trotuar, inca o cladire verde, alta sosea..Si din punctul in care ma aflam, hop, Orasul s-a reconstruit pe sine, imprejur..Tot, complet, ca inainte..Am verificat asta, pentru ca am decolat rapid, sa ma conving..Era acolo, perfect identic cu el insusi, in toate detaliile..Si, atunci, am zis, hai sa ma plimb..Ca sa ma mai conving ca mi-au ramas intacte amintirile..Am pornit-o incet, ca de atitea ori, de la parculetz spre centru..Ce mi s-a parut ciudat, e ca, de-a lungul strazii, casele aveau aceeasi culoare..Dar nu era la fel..Acuma erau rosii, si daca o fractiune de secunda priveam in alta parte, deveneau verzi..Sau albastre, galbene..Fara logica..In fine..
Imprejur nu era nimeni..As fi vrut sa intilnesc pe cineva, sa-l intreb daca si el vede tot asa cum se schimba culorile..Pe urma, inca ceva..Soarele, si el, parea sa fie cind la rasarit, cind la amiaza, cind la apus..La o clipire de ochi toata situatia devenea, cumva, total schimbata..Zic, stai ca aici e ceva..Nu se poate sa fie totul asa de brusc, diferit..Nu e firesc, nu e in natura lucrurilor..Pare ca toate functioneaza dupa alta logica..Sau poate am alunecat, fara sa-mi dau seama, intr-un alt Oras, care doar arata ca orasul meu..
Apoi am intilnit un domn, care se plimba tacticos, pe mijlocul strazii..L-am abordat:
Eu: Domnule, vezi ca pe strada ar putea trece masini, vino, te rog, pe trotuar, pentru ca as vrea sa te intreb ceva..
El: Domnule, scuza-ma, nu te cunosc, sint in pauza de masa, asa ca nu ma ruga nimic..
Eu: Domnule, dar iti risti viata, plimbindu-te chiar pe mijlocul strazii..
El: Este timpul meu liber, te rog nu insista, pentru ca esti absurd..
Eu: Dar nu sint deloc absurd..Mai absurd e acest dialog..
El: Eu nu am facut niciodata un dialog absurd..Iar logica mea e de necontestat..
L-am lasat pe domn sa-si continuie drumul..Si mi-am continuat si eu drumul, spre centru..Nu am mai intilnit pe nimeni..M-am oprit pe marginile falezei, si am privit spre celalalt mal..Acolo, parca umbra cadea altfel.. Parca acel teritoriu era luminat de un cu totul alt soare..Acum nu mi s-a mai parut absurd..Pentru ca n-as fi vrut sa-l supar pe acel Domn..Avea dreptatea lui..

Casa gindurilor

Pasii au avut intre ei atitea trairi..Au fost ca margini de lumi, intre lumi..Au fost ca ea..Un ochi ce priveste de dinafara spre dinauntru..Si un suflet ce se deschide sincer..Un suflet feminin viu..Ca o oglinda ce se reflecta pe sine, intre atitea oglinzi-suflete paralele..

Cuburi

Lumea are forme inca nedeterminate..Are contururi imaginate..Are contururi neimaginate..Are margini stilizate, trasate din drepte, si curbe..Desenate de un artist, care ni se plimba, cind pe dinauntru, cind pe dinafara..Un spirit autentic..Sincer si deschis..Si pe dinauntru, si pe dinafara..
Angela a impartit regatele de dinauntru in cuburi..Ca sa semene cu cele dinafara..A adunat fetze perpendiculare, care sa ne margineasca spatziul fiintzei..A construit lumile cu muchiile paralele..A adunat sufletul in apropierea laturilor, si le-a aratat cu sinceritate..Laturile eurilor..A mers, a zburat, a trait, a visat intre laturi..Laturile-intersectzii dintre suprafetzele limite ale lumilor..Ale tuturor lumilor..
Angela a mers mai departe..Pentru ea, cuburile sint doar un loc de start..Ca niste gari, din care trenurile imaginatiei pleaca spre alte orizonturi..Altele decit cele vizibile..Dar atit de pline de cuburi surprinzatoare.. Nu?

Amorul profund

Am vrut sa scriu un post despre complexitatea maimutzoidului contemporan..L-am aminat..Pe urma am zis, dom'le ceva despre sexul din ziua de azi..Ca activitate, ca intuitie, arta, activitate, condiment, instinct, ca orice, privit adica din puncte de vedere interesante, si cit mai diverse..Cumva..Ca mi s-a acrit de clishee repetate idiotic de babuini aroganto-disperatzi, care parca asteapta sa zici ceva, ca sa sara agresiv pe tine.. Iar sexul e o forma de comunicare, e o parte autentica intr-o relatie autentica..Cred..Care are nevoie de relaxare, si calm..E parte din persoana noastra..O parte fundamentala..In fine..
Amorul e o colectie de conexiuni complicate..Pasionale..Ca niste arce voltaice, care pleaca de la toate centrele sufletului propriu, catre toate centrele celuilalt suflet..Arce vizibile, invizibile, sau transparente..Ce trec prin tuburi capilare, sau de dimensiuni infinit mici, si transfera energiile mentalo-pasionale..Amorul e schimb de substantze de culoarea sufletului profund..A pasiunilor..A sinceritatzii eurilor..A intimitatii.. De culoare fiintei care se construieste pe sine in penumbre..

Luni fara lumini

Azi la mine a fost luni..O zi colosala adica..Colosala de banala si de uni-laterala..

Dimineatza abia m-am trezit, abia m-am spalat, barbierit, etc, abia m-am imbracat, si abia m-am tirit cu un efort supra-omenesc pina la masina..Mi-a fost somn toata ziua..Aproape ca dormii in picioare ca-calu..Adica pe scaun.. M-as fi intins pe birou, sau pe jos si as fi dormit..Da nu ie voie..Tre’sa simulezi ca iti dai silintza pentru scirbici adica..Beton..

Am facut o schitza 3D complicata, asa de amorul artei, ca sa nu ma urc pe peretzi de plict..Restul a fo’ la fel ca in celelalte zile: usi trintite, izbituri, zgomote amestecate, mecle, gesture repezite..Monotonie..Bine ca s-a dus ziua de luni..Scriu acuma de la biurou..Mai  am 25 de minute si plec acasa..Ce chestie..De ce oare asteptam sa treaca timpul? Doar e viata noastra..De fapt, cum sa facem sa folosim mai bine timpul asta? Naiba stie..Tre’sa ne gindim..

Segmente de timp

De ce oare cite o melodie redescoperita, dupa mult timp, trage dupa ea un tren atit de lung de amintiri? De ce se mai intorc vremurile acelea pline de naivitati, si entuziasm? De ce retraim? De ce nu depasim acele timpuri, si le lasam sa mai vina, asa, tacute, si sa ne tulbure iar, apele cele adinci ale sufletului? Nu stiu, e un mister de ce sufletul isi pastreaza anumite lucruri, ca o rezerva..
Am ascultat iar armoniile acelea..Bine, acum le simt altfel..Mai detasat, mai linistit, mai calm..Nu mai sint ca atunci, nu mai am atitea sperantze si iluzii..Nu mai visez naiv..Nu mai cred ca tot ce vad e doar un inceput de posibilitati..Doar privesc, cumva matur, cred, spre ce eram atunci..Si imi place mai mult echilibrul de acum, decit avalansha de posibilitati pe care le cautam cindva..Si stabilitatea cistigata, dupa atitea batalii pierdute..
E mai bine asa..Nu stiu de ce..Poate pentru ca, dupa atita instabilitate, un pic de liniste e ca o ploaie dupa 100 de ani de seceta..Te aduce inapoi la originile fiintzei tale, pe care, dupa atita timp, o percepi altfel.. Cu luciditate..Cu toate energiile fiintei renascute..Ca dupa un razboi de 1000 de ani, care, in sfirsit, s-a incheiat..

Trecerile aparentzelor

Simtim in aer caldurile verii..Vom trai iar vremurile deshertice, cind ceasurile se vor topi, ca in tablourile lui Dali..Cind axele timpului se vor scurge catre marginile spatiului..Iar cele spatziale se vor fi diluat in eter.. Si totul va fi moale si amorf, imprejur, ca un ocean amestecat..Cu ape letargic-viscoase, care vor fi acoperit toate orizonturile..Care, probabil se vor fi evaporat, lasind in urma dune infinite de nisip..Depuse incet, si metodic, peste orice urme de sperantze..Pregatind, la fel de metodic, spectacolul iluziilor, al fenomenelor optice care ne infierbinta imaginatzia..
Zapezile de pe Terra s-au evaporat..A ramas nisipul..Care, si el, cine stie ce va deveni..

Diluari

Vietile noastre au mers in paralel cu vietile celorlalti..Distantele dintre noi si ei uneori s-au marit, alteori s-au micsorat, pina sa se atinga, apoi iar s-au marit..Am alergat fiecare pe culoarul lui prin lume, culoarul cu pereti invizibili..
Natura si-a mai intors, uneori, o fata prietenoasa..Poate chiar ne-a zimbit..Acum e alta traire in aer..Desi noi sintem la fel..Sau credem ca sintem la fel..Iar natura cea schimbata ne zimbeste si acum..Probabil ca, dincolo de capriciile ei, ne place, si ne arata asta..E frumos imprejur..Nu mai e frig, nu mai e furtuna, nu mai sint cristale de gheatza..Nu mai cinta Sonata Lunii un imn pentru zapezile de altadata..Nu mai trebuie sa ne intoarcem catre euri..Acum e cald..Si putem decola mai usor spre alte zari..
Uneori simtim ca amintirile, parca nu mai sint nici ele, ca altadata..Nu mai sint atit de cristalizate ca pe vremea iernii..Acum sint parca mai decolorate, si cu marginile diluate de spatziu..Si nu ne mai vorbesc atit de convingator..Caldura le schimba structura, probabil..S-au schimbat, asa..Parca au devenit si mai timide..Nu ne mai privesc in ochi, cu curajul de atunci, din vremurile pline de insingurari..Dar si-au pastrat entuziasmul.. Asa simt..

Jocul de a fi

Daca privesti mai atent, iti dai seama ca totul e un joc..In care, cel care pierde nu mai poate folosi niciodata unele cuvinte..Un joc, dupa care nu te mai poti intoarce la libertatile de altadata..Si, vezi, e ciudat, dar, parca stim sa jucam jocul asta de cind ne-am nascut, si am inceput sa invatam..De fapt, poate e mai mult decit ceea ce pare..Pentru ca, vezi, poate nu ni se interzic cuvinte, poate asta a fost impresia de la inceput..Nu, cuvintele le putem folosi pe toate..Doar ca, acum nu le mai putem folosi la fel..Pentru ca, pe masura ce pierdem, ele, cuvintele au capatat alta semnificatie..Alta greutate..E firesc, pentru ca ne-am maturizat, nu? Jucindu-ne, am invatat sa simtim greutatea cuvintelor pe pielea noastra..Chiar daca ne-a durut, am continuat..Pentru ca micile jocuri  care ne-au umplut viata, au facut parte din timpul nostru universal..Si ireversibil..