Frunzele anotimpurilor

As vrea sa iti arat tot ce pot..Chiar daca asta nu m-ar face sa fiu mai putin singur printre oglinzile altora..Chiar daca nu m-ar indeparta de malurile insingurarilor eurilor mele..Chiar daca..
Nu stiu..Am nevoie de echilibrul tau, atunci cind lumea ma arunca printre nebunii de toate felurile..Si cind nu ma mai recunosc..Stiu ca eu, atit cit ma stiu a fi, pot devia atit de mult, de la ce eram..
Vreau un reper stabil..Oricare ar fi..In care sa ma regasesc..Vreau sa am unde sa pot reveni..Am obosit de tot..Mi-e rau prin lumea asta..Vreau un om, care sa ma priveasca prin ochi direct in suflet..Si sa-mi spuna orice..Sa ma critice, sa ma laude, orice ar fi..Dar sa inteleaga, sa ma inteleaga, cumva...Cine sint, cu cine lupt, cita energie mai am, cit mai sper..
Stii, uneori ma mai gindesc la copilul din mine..El a existat, cindva..Acum, nu mai stiu..