Lumile lor?

Sint un trecator prin lumile orasului..Am in mine amintiri cu secventze de viata, in stare latenta..Si care se activeaza cind simturile receptioneaza anumiti stimuli..Am reflexe formate..Am timp..Am un timp de cautari, de parcurs spatiile fizice, de vazut, de perceput formele de acum, care sa ma ajute sa ma intorc in trecut, la formele de atunci..
Cind te urci in masina timpului ai, la inceput o senzatie de emotie..Cine stie cum va fi de data asta impactul cu amintirile..Dar, sint pregatit, deci, decolam..Urmeaza uimirea..Cind activam toate starile posibile, pe care le-am trait cindva, si, pe care, e posibil sa le reluam, pe cine stie ce alte nivele de subtilitate..In hublouri lumea reala devine din ce in ce mai mica..Dimensiunile prezentului se retrag..Apoi apar, la fel de mici, tot felul de forme, aproape identice..Care se maresc, ca intr-un zoom in..Ne pregatim sa aterizam in amintiri..Vedem mai clar detaliile..Am ajuns..Ne luam un aer serios, si coborim din nava propriei imaginatii..Coborim...Fiecare pas aduce alte emotii, si placerile reintoarcerilor..E mult, e adinc, e calm, si frumos...Oooo, cit de frumos e..E chiar sublim..Un ocean de lumini, si un univers de trairi..Greu de descris in cuvinte..Sintem printre alte dimensiuni..Intr-un alt univers al eurilor noastre..Intorsi la inceputurile propriei evolutii..
Fericirile ni le-am construit din copilarie..Atunci cind am pornit am simtit ce ne place, si am cautat sa ne mergem pe propriul drum..Curajosi, si naivi..Dar, determinati..Cu inocentza, si sperantze..Deschisi, si puerili, dar stiind ca putem sa gasim solutii la orice probleme ale vietii..Increzatori in noi, si in ce putem construi..
Lumea a incercat sa ne blocheze drumul, de multe ori..Si, pe undeva, era firesc, sa incerce sa ne opreasca entuziasmul..Ni s-a repetat pina la obsesie: Cine te crezi? Ce vrei sa demonstrezi? Tu, un nimeni..Vrei sa schimbi lumea? Da? Si ni s-a ris in fatza, cinic..Am fost si lovitzi, sau brutalizatzi, intr-un mod barbar, de tot felul de diformi, rai si agresivi..Am acceptat, pentru ca nu am avut de ales, dar..Am mers inainte, pentru ca am stiut ca ei sint mici si insignifiantzi..Chiar daca puterea lor de distrugere era enorma, am stiut sa-i evitam, si sa ne continuam mersul inainte..Dar, ne-am intrebat, totusi..De ce naiba societatea asta cea democratica tolereaza atitea abjectzii ale unor, practic, scursuri, fara sa reactioneze? De ce, in secolul technologiilor ultra complicate (sint inginer, si stiu ce spun) sa mai acceptam asa mizerii? De ce maimutzele astea descreierate nu sint trimise, direct, la muzeu? De ce trebuie sa admitem, ca inca, exista, parashutatzi din noaptea mintzii?
Spun iar, sint inginer..Si construiesc lucruri profund pozitive..Sint constient, si determinat, in tot ce fac..Am multe realizari..Sint si ironic, si cinic, uneori..Dar, cu simtul realitatii, si cu un urias apetit pentru umor.. Si vreau sa simt ca traiesc intr-o lume care merge pe drumul ei, firesc..Vreau sa simt ca pot fi parte dintr-o lume mai buna..Cer prea mult?..