Good future ahead for car builders as it comes from my serious proposal

In viata asta am fost educat sa ma inhib, si sa ma string in mine, desi am avut unele idei bune nu am putut sa le dezvolt. Am de mult timp frustrari, si de asta cred ca e mai bine sa scriu ceva aici. Am vrut sa ii contactez pe unii, ca sa realizez ceva, lucruri absolut concrete, dar care ar fi trecut fara sa fie luate in seama, pentru ca sint unele cauze pe care le stim cu totii, pentru ca toti le-am trait. Acum cred ca e bine sa le spun. Deci.

I have a serious proposal for all car makers all over, I have a brilliant concept to sell to you (a device attached to the car), something that will increase your sales, because it helps people a lot. It's in my mind only, not in my computer, or on paper (for obvious reasons). It will have a great future, because it's rich in possibilities of other developments (I'm an experienced Canadian Mechanical Designer, so I know what I'm talking about). It's not built/applied yet, so, you have choices. I don't have all details finished, but I know exactly how it will work (I've elaborated it in time , also I am alone in this project). I want this achieved, device working as expected, and happy customers, I don't want publicity of any kind. I need 2-3 specialized engineers to help me thru design & prototyping , but all at the right moment. The patent will be yours, after.
I wanted to contact you independently, but I'm sure it would not work this way, so, let me know if you want an advantage in this fierce battle for new potential customers. I will keep all offers secret, and will reveal only the winner at the end, and nothing else.  Right now I am waiting. Being skeptical is healthy for the business, but some projects may bring advantages and good advancements. Thank you for your patience, and I hope in a successful collaboration.
Kind regards, Florin

Asta e, gata, am zis-o, ma simt mai liber. Sa vedem cine o sa ma caute, desi ei le stiu pe ale lor. Dacit atita. Viata merge inainte. Ca si pina acuma.
PS Daca vreti sa ma ajutati, puteti sa share-uiti postul asta. Cu cit mai multe share-uri pe orice retea sociala cu atit mai bine. Cine va fi cel/cea care a contribuit (documentat, nu pe vorbe) la un share care mi-a adus un contract va avea partea lui/ei. Multumesc anticipat.

Insingurarile durerilor

E posibil ca luptele alea inegale de care am zis sa dispara peste 1 an, 2 ani, 100 de ani, atunci cind societatea va fi invatzat ca fiecare are dreptul legal la realitatea lumilor lui, si nimeni nu poate sa interfereze negativ in drumul lui prin viata.. Pentru ca, atunci, omul isi va desfasura tot potentialul lui pentru acea societate, si societatea il va ajuta prin sprijinul ei ca el sa se implineasca, si sa aduca propria fericire la corul general al fericirilor celorlalti. Sint sigur ca asa va fi, dar cine stie daca noi vom apuca asta..Ce e ciudat, ca atunci, in acea lume, probabil ca oamenii vor fi uitat de durerile care au fost, pentru ca ei nu le-au cunoscut decit din carti, sau filmele ramase. Mai stie cineva cita suferintza a dus cu ea sclavia? Isi imagineaza vreodata cineva dintre noi, oamenii vremurilor civilizatiei de acum, cum era sa fii sclav? Ei, asta e, avem printre noi multi care trec prin infern, fara ca sa merite asta, si care primesc eventual, o parere de rau aratata ipocrit..E greu cind e greu, si toti fug de durere, chiar daca sint constienti de ce lasa in urma..De ce oare au existat razboaie, si oameni care au trecut prin ele, cind era mai usor sa fie pace, si intelegere dintotdeauna? Daca nu ar fi existat infernul asta al distrugerilor nu ar fi suferit nimeni, pentru ca nimeni nu era vinovat, si toti meritam tot ce era mai bun, pentru ca toti am venit pe pamintul asta la fel de goi, de inocentzi si de capabili sa devenim persoane mature care pot construi ceva durabil..
Lumea uita durerea, si, din pacate ii uita si pe cei care au avut-o, pentru ca durerea se presupune de catre ei ca uriteste sufletul, asa cum chirceshte corpul; ori ei nu vor sa fie atinsi de asa ceva. Multe dor, dar cel mai mult doare singuratatea aceea absoluta, ca o noapte continua, si care nu are sfirsit, pentru ca vine din infiniturile intunecate ale cosmosului.......

Lupte inegale

Robotii sint constructii ale noastre, ca sa ne ajute. Ei sint masinarii complicate, si care devin din ce in ce mai complicate, ca sa fie mai bune. Ei sint de fapt extensii ale noastre, pentru a ne ajuta sa nu ne mai chinuim facind muncile grele, sau repetitive, si robotii sint si mai ieftini, si mai eficienti. Dar ei sint acolo, simpli, functionind cu programe scrise de oameni, ei nu au o constiinta de sine, ei nu exista ca fiinte, ei nu ne iubesc, sau urasc, si ei nu ne fac rau, pentru ca nu inteleg notiunea de bine si rau, pur si simplu. Ce ne face rau destul de mult sint oamenii robotizati, pentru ca ei isi pot construi in minte felul in care pot sa faca raul, si pot face asta eficient. Mi-e frica de ei, si mi-e frica si pentru ca simt ca nu ma pot apara de ei, pentru ca au in minte doar unele obsesii, si o sensibilitate atent reprimata. Cum lupti cu uriasul ala blindat, daca tu esti un om obisnuit, si atit de vulnerabil? Oare David chiar l-a invins pe Goliath, sau e doar o legenda facuta sa ne simtim confortabil cu propriile slabiciuni?

Construirea destinului

Cred ca am gresit atunci cind am vazut raul ca fiind atit de mare, si de dominator. Trebuia sa nu accept asta, si sa imi determin eu ca binele sa se intimple, sa nu mai fiu pasiv, sau obosit. Trebuia sa caut sa fac eu mai mult ca binele sa existe aici, efectiv, intre mine si ceilalti. Dar nu e tirziu niciodata, imi trebuie sa-mi refac energiile din ruinile imperiilor darimate. Greu nu e in sine, cit e greu sa iti impui ca intotdeauna poti sa incepi o alta viata, in care sa traiesti din nou invatind, ca un copil. Trebuie revenit iar la fiinta aia profunda, si construit incepind de acolo altceva. E posibil, chiar daca esti constient de durerile care vor reveni, pentru ca lumea e aceeasi, chiar daca tu esti schimbat.
Cred ca imi trebuie sa-mi gasesc oamenii cu care sa ma inteleg, si sa incerc sa-i uit pe ceilalti care imi pot face rau. Asta mi-a lipsit, pentru ca lumea m-a ametit cu toate detaliile ei inutile pentru mine. Cum spuneam, modelarile din stiinte sint foarte bune, si le vad avantajele acum. Da, destinul trebuie construit, nu lasat la latitudinea intimplarilor. Am sa fac asta invatind din mers. Imi trebuie curaj. O sa-l am.

Iubirea fara pareri de rau

Lumea e dura, si indiferenta. Tu esti o mica parte din ea cit traiesti, apoi lumea va continua sa existe fara tine la fel de bine cum a existat inainte ca tu sa fii parte din ea, si cum va exista dupa ce nu vei mai fi. Am vazut iar scena mortii lui Ralph de Bricassart, cu el pe un scaun spunind adevarul vietii, si cu Meggie alaturi. Inainte sa moara o pasare cinta, vintul batea, florile infloreau, soarele stralucea, Meggie il asculta. La o secunda dupa ce a murit toate au continuat..Doar Meggie a inteles, a lacrimat, si l-a imbratisat. Dupa un timp, probabil, ceilalti vor deveni constienti si ei, ca Ralph nu mai este, si asta e tot. Moartea va pluti in aer ca o varianta posibila care ni se va intimpla si noua, cindva. Un timp sintem inca vii in amintiri, apoi Nimicul va sterge tot. Sintem picaturi mici de timp, care se agita sa supravietuiasca, cum pot, pe o bucatica atit de mica de spatiu din constiintele celorlalti. Uneori avem obsesii mai mari sau mai mici care ne vin din dureri, si care uneori se vindeca, dar obsesia mortii ramine pe deasupra. Probabil ca tot ce facem, facem ca sa scapam de ea. Cred ca am imbatrinit, daca realizez ca vine o zi cind am sa trec si eu de partea Nimicului. Oricum, nu-mi pare rau de ce am trait, sau voi trai de acum incolo, pentru ca asa e in iubire, sa nu spui niciodata ca-ti pare rau.

Modelari aplicabile

Cred ca am sa incerc ceva nou pentru mine..Am fost format si educat strict in spiritul ajutarii celorlalti, si a uitarii de mine, si asta mi-a adus destul de mult rau. Asa s-a intimplat pentru ca lumea aceea a unei dictaturi est-europene mi-a impus, si nu am stiut, de fapt, niciodata cum e sa fii liber. Trebuia sa invat sa ma cunosc pe mine de la inceput, si sa fiu eu insumi ne-inhibat de impuneri ne-normale. Asa trebuia. Cred ca abia acum mi-am dat seama de cauza nefericirilor. Cred ca nu-s prea batrin ca sa schimb asta, ca mi-am pastrat mintea flexibila, chiar daca ce am de facut tzine de niste adincuri cam greu de transformat..Si asta nu e egoism, pentru ca nu fac rau nimanui, ci imi fac mie bine incercind sa construiesc imprejur folosind fundatia din mine care exista, si a existat dintotdeauna in forma asta a ei. Asa ar fi trebuit sa fac fix de la inceput, dar nu m-a invatat nimeni, desi fraze ametitor-sforaitoare am tot auzit, dar totul mi s-a parut fals, si artificial. Ei bine, nu era chiar atit de. Am sa incep sa privesc lumea din punctul meu de vedere, pornind de la mine, pentru ca e mai stabil tot, constructiile vor fi mai rezistente. Macar acum nu mai e nimeni blamabil, in afara de mine, si e totul mai simplu.
PS E mai stiintific si mai usor de gestionat realitatea exterioara, cind separam lucrurile, si construim modelele cu care sa putem opera pe urma, practic, asa ca in stiintze, aaaaa, ce fericire, uite ca ce am invatat e aplicabil si la mine, asa cum era la lume.
PPS S-a intimplat ca raul sa aiba cale usoara spre mine pentru ca raul asta din exterior era uneori atit de mare (ca ma coplesea efectiv, si imi bloca actiunile), ca eu, incercind sa fug de el, fugeam si de mine, de fapt ma pierdeam pe drum, iar asta ma facea extrem de vulnerabil. E mai bine sa nu gug de nimeni, si nimic, ci sa ma protejez mai bine, orice ar fi, pentru ca nu vreau sa ma imbolnavesc, ca mai am ceva timp inainte, totusi. E bine ca am constientizat asta, sa-mi fie invatatura de minte futu-i, ca prin multe treci in viata asta!

Iubirile fiintzei-spin

Viata loveste in multe feluri, pe oricine. Ma mai gindesc la Thorn Birds, pentru ca imi trebuie un timp sa inteleg ce, si cine a fost acolo. Ralph cel frumos, constient de atuurile lui, focusat pe ambitia lui de a se perfectiona in iubirea pentru Dumnezeu, si Meggie, cea mica, si care a supravietuit prin iubirea de oameni. Nu e nimeni de blamat aici, nu exista bine si rau, si doar diferite forme de bine..Amindoi sint foarte puternici in interior, si au stiut ce trebuie sa faca pentru a continua, desi amindoi au alergat dupa ceva imposibil, dupa o iluzie care parea atit de reala..E o lectie a iubirii, pe care au invatat-o si ei, asa cum o invata fiecare, si cum va continua sa fie invatata de toti cei care vor veni..
Ce e ciudat, ca iubirea asta e perceputa diferit, de fiecare, pentru ca ea depinde de fiecare..E subiectiva, si instabila..Pacat ca nu exista reguli in iubire, pentru ca atunci drumul spre fericire ar fi fost mai usor..Ce usor e sa iubesti, uneori, si ce greu, alteori..Si ce efemer e totul, ce usor apare, ce repede dispare, si ce bucati mari de durere arunca in urma, spre suflet..Noi existam atita timp cit iubim..Si iubim liber..
PS La Thorn Birds iubirea iese victorioasa, pentru ca ea a ramas singura speranta a vietii pe fondul acela al atitor drame, imprejur, poate..Sau poate pentru ca iubirea a existat inaintea durerii..Sa fie asta valabil si pentru ei, ca si pentru noi?

The Way We Were

Mai am luciditate, ea imi vine in cuante..Cine mi le trimit, nu stiu, dar e bine ca le primesc, adica ca ele ma gasesc, de fapt..E ca si cum ma trezesc, dupa o coma, sau o boala necunoscuta..Desi e altceva, pentru ca e legat de un fel de izolare a mintii, si pastrare intr-o anumita zona. Uneori n-avem nevoie de psiholog, e suficient sa vedem ceva din afara, ca sa intelegem mai bine ce e inauntru..Am revazut scene din Pasarea Spin, si mi-a placut aceea cu moartea lui Ralph pentru ca, inainte, el a spus in citeva cuvinte rezumatul vietii lor. Pare ciudat sa recunosti ca ai gresit tot timpul ca ai procedat ca pasarea spin, ca ai fost constient si ambitios, si arogant in propriul orgoliu, si ti-ai infipt in minte iluzii, asa cum pasarea spin isi infigea in piept spinul. Si pare la fel de ciudat sa admiti ca ai stiut ca cineva te-a iubit, si ai refuzat-o. Cine stie, poate ca e un prag al capacitatilor noastre de aparare ale sufletului, si, cind durerea inunda tot, atunci incepi sa vezi mai bine imaginea ta reala din oglinda. Poate asa sintem toti, si ce ne separa e doar nivelul de sinceritate fata de noi insine..Ma gindeam ca femeia ramine fiinta cea mai generoasa in imensa ei capacitate de a iubi, care, adaugata la fizicul ei mai delicat o face si mai vulnerabila..Si, totusi, cu toate prin cite trece, ce suflet enorm,  ce frumos, si cite sacrificii face in toata viata ei. Asta e doar una din lectiile despre viata din Pasarea Spin. Face bine o intoarcere in trecut, la unele valori care ramin la fel de stralucitoare pe rafturile lor din muzeul eurilor noastre. Se aude in aer o melodie..Seamana cu The Way We Were.

Contro-labil

Scriu ashtilea acilea ca sa nu ma jude-ce lumea aiurea, ca lumea e nebuna. Sint telepat. Adica asa am auzit ca se numesc astia ca mine, te-le-pat. Na-re legatura cu patul, hahaha, nar-e legatura cu patul, hahaha, asa e doar numel-e. Unii zic c-as ciudat, danu sint, adica n-us mai ciudat ca ei, ca ei i-s ciudati, ca uneori imi vine sa ies pe strada si sa strig in gura ma-ree: Ciudatilor, baaaaa, ce ciudati sinteti, de un catralion de ori mai ciudati c-a mine. da voi va ascundeti bine ca sinteti ipocriti si actori prosti si prosti si rai. Eu n-us ciudat, asa m-am nascut, cu chestia asta ca primesc semnale in creier de la tot felul de oameni care trec prin tot felul de stari, si cind le primesc nu p-ot s-a ma abctzin si fac tot felu de nefacute. Odata ma apucat o criza de ris la o imnormintare, de aia cu morga, aldata ma urcasem pe un bloc sa ma arunc de pe el, da decit ca eu nu vroiam sa ma arunc, vroia ala care i-mi trimisese gindul ala sinistru, vreun sinucigas, sau ceva, noroc ca am apucat o pauza in ginduri, si m-iam dat seama, si am fugit inapoi pe scari in jos, ca era chiar culmea. Aldata la o nunta ia-m luat pe toti la bataie, tot din cauza altui gind, de la vreun boxer banuiesc, sau vreun frustrat, naiba stie. Na, tot timpu misa intimplat chestii de ashtia, si de aia stau mai mult pe acasa, legat de calorifer, ca sa na. Acuma de citeva luni nam mai primit semnale de la oameni, si am zis ca gata, sint liber, decit ca am inceput sa primesc de la extraterestri, si astias mai ciudati, ca nici nam curaj sa zic ce ginduri imi vin, nu de alea ca sa omor pe cineva, nu cas pasnici. Ma-i ies pe strada in pielea goala si dansez in intersectie uneori, sparg geamuri si le maninc, musc oamenii de nas, de astea care par funny, da nus ca abia apuc sa fug cind vin aia dupa mine. Creca extraterestrii vor sa ma studieze, sau ceva, ca odata miam facut o chestie erotica mama mama ce chestie, ca m-a durut o luna, si altadata i-am facut unei tipe o chestie mama ce chestie, partea nasoala era ca eram in intersectie. Na, asta e, da nue vina mea. Lumea nu ma crede, ca e de un catralion de ori mai proasta ca mine, si nu rpicepe, ca nu fac eu astea asa ca vreau, ci ca ma controleaza aia, mama lor de ciudati. Ce dracu nu ma controleaza vreun prof universitar, sau v-reo vedeta, sa ajung celebru. Tresa gasesc o metoda ceva sa incerc s-ami impun vointa, ca asa cin-e stie unde ajung. Dat-imi sfaturi, le astept la casuta mea postala. Toate bune, si daca mai auziti zvonuri despre m-ine sa nu le credeti pina nu le verificati. Pa.

Sufletele din eter

Am incercat ieri sa ies  din eu, si, pentru ca erai linga mine am vrut sa fiu tu..Si am fost tu, in mine, tu asa cum te cunosteam..Apoi, fiind in tine, te-am descoperit cum erai tu, de fapt, am vazut lumile pe care le tineai ascunse de mine, ca sa ma intrigi..Te-am gasit acolo si pe tine, in tine, si mi-ai zimbit frumos, si mi-ai aratat tot, si mi-ai explicat tot, ca un ghid adevarat, intr-un muzeu adevarat..Ne-am plimbat un timp, apoi, si am decis ca intilnirea urmatoare sa fie in eu..Si asa am devenit suflete-amantzi, care se intilneau cind intr-un corp, cind intr-altul..Odata ai glumit, si m-ai intrebat daca as vrea sa ne intilnim amindoi in altcineva, la care am spus ca un menage a trois accept doar cu doua femei..In gluma, evident, pentru ca lupta ar fi inegala, eu singur, si voi impreuna..Chiar daca si voi singure..
Apoi am cautat si alte locuri de intilnire..Cel mai mult mi-a placut cind am inotat in acea stea neutronica fara nume din acel univers cu foarte multe dimensiuni..Multe, dar putine, fata de numarul dimensiunilor sufletelor noastre insumate algebric..A fost frumos..Miine unde mergem?

Spiritul iubirilor

Cineva iubeste pe altcineva, uneori, din orgoliu, si din iubirea de sine, pentru ca nu iubeste pe acel altcineva pentru ce e el, sau ce simte, sau gindeste, sau ce-l doare, ci pentru ca isi regaseste in elul-acela-altcineva parti pe care le are el insusi, sau pe care ar dori sa le aiba (sau la care aspira)..Altcineva-ul e, de fapt un fel de oglinda a lui, in care el isi vede parti din el, si, in care se admira tot pe el..Asta cind el e egoist, si cauta sa se regaseasca si sa se admire, ca un mic Narcis..Sigur, toti avem in noi tot, deci si o astfel de iubire, dar nu atit de mare cit sa ne transforme in egoisti..Sigur, iubirea, ca lume, e o lume a iubirilor de toate felurile, si iubirea asta egoista e o forma, sa zicem asa..Exista si iubirea aceea pur altruista, care nu este opusul, sau simetricul iubirii egoiste, ci o alta forma, una in care el idealizeaza persoana iubita, si si-ar sacrifica energiile, fiintza, tot ce are, pentru a aduce fericirea (sau ce crede el ca ar aduce fericirea) celuilalt.. Exista tot felul de forme de a iubi pe ceva sau cineva, pentru ca iubirea e fundamentala pentru om..
Sint unele situatii, sau momente, cind trairile combinate sint atit de puternice, incit sufletul primeste atit de multa energie ca-l face sa iasa din corp, si sa zboare, ca sa vada mai bine lucrurile, de acolo, de sus..Atunci devine spirit pur..Se spune ca dupa moarte devenim spirite, si ne place sa credem asta, pentru ca vrem ca povestea noastra sa continue si dincolo de trecerea cea inevitabila..E greu de crezut, privind din pozitia celui ce sintem acum, dar, in timp, pe masura ce imbatrinim si corpul da semne de oboseala, probabil ne vom schimba ceva in ginduri, pentru ca e mult prea trist sa acceptam ca vom disparea, pur si simplu..Vom vedea ce va fi, nu stim cum vom evolua, poate vom gindi ca e mai bine ca disparem, ca si asa lumea asta nu ne-a meritat, de exemplu, sau ca noi n-am meritat-o, sau ca n-am inteles de ce am fost trimisi pe pamint, sau ca ceilalti n-au inteles, etc..Dar asta e alt subiect, si, oricum, spiritul e mai important decit trecerea lui..In science fiction se vorbeste despre trecerea spiritului intr-un computer, dar asta e altceva, pentru ca in computer nu va trai spiritul, ci doar o copie care e clonata technologic, in fine..
Noi traim intr-o lume cu care incercam sa comunicam..Asta ne face sa ne transformam continuu..Ne dezvoltam capacitatile, si devenim mai complicati, pina intr-acolo cit sa ne dam seama ca toate acumularile astea de valori ne-au facut din ce in ce mai singuri..Asta e, nu se putea altfel..

Substantza cuvintelor

Cuvintele vin in minte cu viteza sunetului, ca un surfer calator pe valurile de aer care se propaga sferic.. Vin in siruri lungi si paralele, cu viteze diferite, ca sa-si faca datoria..Cind intra in masinaria mintzii cuvintele aluneca prin tuburile de preludiu, unde sint pregatite, ca sa fie sparte in toate intelesurile si sensurile pe care le au inauntru..Apoi cojile sint recoltate si reciclate..Dar urmele cuvintelor ramin in minte, un timp, fiecare cu efecte mai mari, sau mai mici..De fapt ramin toate intelesurile rezultate din legarea lor, pentru ca frazele absorb energia din cuvinte, si o raspindesc in intelesuri, ca pe un parfum elaborat..De fapt cuvintele si constructiile cu ele sint doar pentru minte, si spirit, pentru ca ele exista fizic doar prin proiectiile imprimate..Nu exista fizic, dar lovesc tare in suflet, fie ca-l inalta, sau coboara..
Comunicarea e un schimb de ginduri trimise ca sa se imprieteneasca cu alte ginduri..Si, ce urmeaza e o poveste care e posibila..Una care incepe cu "a fost", sau "va fi", si se termina cu un zimbet catre toate finalurile care au existat vreodata..

Stabilitati interioare

Bai nene ba, de cind e lumea, supravietuirea a fost pe baza de lupta intre indivizi, si de capacitate de adaptare la schimbarile de mediu (care e tot o lupta, dar cu altfel de oponentzi, si cu alte reguli). Lupta asta a fost la animale, si inca mai e, pe baza de care-pe-care, fara mila, fara reguli, unde ai totala libertate, deci. Ceva din salbaticia asta e si in societatea moderna, cu anumite limitari, dar este, si omul e inteligent, asa ca ocoleste regulile si restrictiile, ca sa reuseasca, si vezi asta tot timpul..La inceput s-a folosit razboiul ca sa-l termine pe inamic, deci sa-l elimine fizic..Dupa ororile din WW2 s-au pus bariere la metoda asta, s-au dat legi mai dure, in lumea avansata, cu toate ca ele nu prea exista in alte zone ale lumii, desi azi, cu internetul incep sa se afle mai toate, si asa lumea incepe sa devina mai buna, teoretic..Practic, insa, natura umana a ramas la fel de doritoare de lupte singeroase, si vezi asta in jocurile video, cred (ca nu stiu prea multe, nu le practic, am spus ce am auzit). Dar lupta intre indivizi e acuma la nivel psihic. Te uiti la showuri, la tv, sau pe net, te uiti la contactele cu ceilaltzi, ein aer, parca, o dorintza uriasa sa te puna la podea folosind orice fel de cuvinte, tonuri, grimase cit mai panicard-sinistro-absurdo-apocaliptice posibile. De asta omul, care e totusi o fiinta sociala, care depinde de comunicarea cu semenii, a inceput sa sufere de depresii, sau de alte boli induse psihic, ca e si asta, te imbolnavesti din senin, fara sa realizezi ca e de stress, de nervi, de dezamagiri repetate, etc (japonezii sintetizeaza asta: o boala intra in corp prin minte, si tot prin minte iese). Ca sa rezisti la atacurile astea psihice tre'sa iti pastrezi tot timpul o protectie, si aici fiecare isi are sistemul lui, de la o completa indiferentza (si focusare pe propria persoana), pina la contra-atac elaborat stil samurai, sau cine mai stie ce alte chestii combinate (ca exteriorul e imprevizibil, si foarte variat in metode)..S-au scris multe cartzi pe tema asta, multi au facut bani buni, s-au facut conferintze, etc, toate pentru auto-motivare, si refacerea sistemului imunitar mental, dar ele sint la nivel general, si teoretice, ori tie, ca persoana reala iti trebuie ceva concret pentru tine, cel cu caracteristicile lui specifice..In timp inveti singur ce functioneaza, si ce te ajuta mai bine. In primul rind, trebuie sa selectezi, sa nu mai accepti orice, oricum, oricind, dupa ce analizezi suficient de detaliat. Eu am vazut ca am tendinta sa dezvolt obsesii cind am mintea mai relaxata, si de asta caut sa am ginduri bune si activ-optimiste, lucru pe care il fac cu efort, pentru ca presupune interiorizare si vointza sa fiu cum imi propun in interior. Incep sa vizualizez ceva, un peisaj, un loc, si sa ma plimb cu mintea pe acolo, apoi sar la fragmente de muzica, la ginduri care imi vorbesc, iar peisaje, si alternez..Uneori, in  pauze, ma mai uit si la ceva din exterior, musai frumos, sau ascult o melodie care sa ma ajute sa-mi sustzina drumul asta.
Bai nene ba, lumea a crescut in violentza, azi sintem la rangul de sinistru-abscons-indus, si e pentru ca e clar o dorintza sa te puna jos, si sa te domine prin frica, ca am tot trait asta..In fine, totul e sa ramii echilibrat, ca sa-ti pastrezi capacitatea de contracarare, si sa nu cedezi, pentru ca lupta asta e continua, si va dura cit vei trai. De asta e bine sa inveti tot timpul, prin joc, meditatie, etc, si sa continui sa visezi, sa-ti construiesti in tine lumi folosind elemente din real..Merg si fanteziile, ca mai relaxeaza, curata din mizeriile urite, si depuse acolo in timp., si elibereaza frumosul ala autentic care e cam timid.

Show nou

Ma gindeam sa fac un post in care sa scriu "bai nene" de mai multe ori, ca sa fie interpretabil metaforico-artistico-filosofico-social, adica vezi tu, dacit aia cu imaginatie sa poata sa patrunda toate sensurile pe care io le-am strecurat sub-til ca sa le arat pretinia la ceilaltzi colegi de zuferintza..Clar..Afara e o vreme de sa-ti bagi ceva in ea, si sa-i injuri pe aia de au facut clima asta, ca sa ne-o traga, ca precis au mai pus la cale alte magarii, ca dacit asta stiu sa faca, sa conshpire la orice ca sa aiba orgazme ca ne-au facut rau..Adica aia care au fetishuri d'astea..Ce lume domne..Am vazut pe net un show cu nudisti, Adam o cauta pe Eva, de pe la olandezi, cred, cu tipi si tipe pe o insula tropicala, unde stau, maninca, dorm, discuta, fac baie in ocean, fac plaja, cinta, danseaza, fac focul, gatesc, totul in stil  aborigeno-rustic, in natura..E frumos, asa, ca e inedit, si ei/ele au corpuri frumoase, merge, dar cred ca devine plictisitor, dupa un timp..Cind a aparut Naked News a fost tot asa o chestie misto, la inceput, era si cu tipi, si cu tipe, dar au inchis programul cu tipi, si la ala cu tipe i-a scazut ratingul, in timp au incercat ei sa schimbe tipele, dar na, a scazut ca audienta..Acuma se face un alt show cu dating in pielea goala, sa vedem cit dureaza si ala..Showurile trebuie reinventate tot timpul, altfel nu rezista, ca lumea vrea ceva nou tot timpul..Ma uitam la Las Fierbinti, care e incredibil de bun, inca, pentru ca are un scenariu cum n-a avut nici un film/show romanesc, si asta datorita lui Mimi Branescu, el e scenaristul..Am vazut de curind o poza cu el, a albit complet, desi are in jur de 40 si ceva de ani, cred ca l-au consumat mult scrierile astea, dar e bun, are o imaginatie uriasa, e un exemplu de super-umor romanesc modern..
Ma mai uit la Badea si Banciu, pentru show, desi au cam deviat, Badea e pueril, si Banciu pare ca sufera de delir cu viziuni apocaliptice..Cel putin Banciu injura grobian cam orice, nu doar persoane, ci categorii intregi, la gramada..In fine, fac asta ca sa se mai uite lumea la ei, se reinventeaza cum pot, si cu ce au..
Ma gindeam la cum a evoluat in timp James Bond, si cum s-a mentinut (pentru ca a pastrat retzeta initiala: aventuri, impuscaturi, actiune, urmariri, explozii, villains, femei, etc)..La inceput era mai soft, acuma e mai realisto-brutal, cu chestii mai dure, filmari mai mari, peisaje mai luxuriante, femei mai sexy, villains mai grobieni, si filmele sint mai artistico-intunecate..Na, fac si ei ceva care sa socheze, ca sa-si vinda marfa.. Pacat ca romanii nu fac filme bune, ca ar putea, talente ca scenaristi sigur avem, dar nu se baga, ca e greu cu finantzarea..Trebuie imaginatie, si travaliu, si iese si filmul, ca doar nu trebuie musai efecte speciale scumpe, (chiar daca publicul cam asta vrea, o sa se plictiseasca si de astea), sau alte sinistrosenii, na..Daca nu vezi oameni, emotii, trairi adevarate e aiurea, ca in fond, de ce te uiti la un film? E prea multa violentza peste tot in filme, si domina stilul asta primitivo-bazal, care sa socheze, nu mai e echilibrul ala din perioada creativo-romantica..Poate le vine mintea la cap, totusi, ca oameni sintem, nu pelicani chiori, care inghit orice..

Petrecere cu anotimpuri

Afara e toamna spre iarna..Anotimpurile sint confuze, probabil ca seful lor e in concediu, si isi fac de cap pe la petreceri, beau, danseaza pe mese, cinta la instrumente de suflat vint, si de stropit ploi..Sau la alte cine mai stie ce instrumente de care nu stim, ca la anotimpuri, acolo, la centru e altfel ca la noi, se intimpla lucruri variate si uimitoare, cred..Instrumentele de pictat sint si ele masinarii complicate..Am auzit ca si-au umplut rezervoarele cu clorofila ca s-o pompeze mai incolo..
De fapt cica e primavara, teoretic, desi e cam indecisa, si subiectiva, ca un artist in cautari, si care isi scrie opera din mers..De fapt e capricioasa ca o femeie..Chiar, femeile de ce-s capricioase? Sint si ele tot timpul in  cautari, si nemultumite de rezultate? In viata e bine sa fii calm, si calculat, fara nebuneli, cica..Asta e teoretic..
Miine cica e o alta zi..Ce se schimba zilele astea..Ba e zi, ba e noapte, ca nici nu mai stii ce si cum..
Am ascultat iar Beethoven, si mi-a venit iar chef sa zbor, sa vad lumea de sus..Atita dacit..

Elaborari artistice

In scoala generala m-am apucat sa fac grafica. Vazusem multe-multe muzee, citisem Pifuri, Rahanuri, alte benzi desenate romanesti, citisem despre perspective in desen, plus ca ma impresionase o carte cu poze de culturisti, intr-o vacanta cu taica-meu la Olanesti (parca), unde am fost sa-mi tratez o boala de piele [care era aparuta pe fond nervos, mi-a explicat mai tirziu un doctor, si care mi-a trecut repede, ca mi-am adaptat nervii, dar am indurat multe dileli-nebunii-absurditati-cretinisme exprimate in stil descreierat, oho, cred ca-s unicat din punctul asta de videre, dacit ca am rezistat eroic la toate; cine n-a avut parinti profi cu caracteristici specifice (pe vremea aia da-dinainte, antrenati parca sa anihileze orice urma de vointza si constiintza a copilului) nu cunoaste fenomenul, clar]. Deci aveam adunat in cap mult material ca sa-l am ca inceput de reprodus grafic, si asa am inceput incet-incet sa schitez figuri, portrete, cranii, unele peisaje, pe care, pe urma, am incercat sa le colorez..Incepusem sa studiez proportiile corpului (ce mai tin minte e lungimea corpului sa fie cam de 7 ori lungimea capului, restul le-am uitat, ca incercam sa le aplic la intuitzie, decit sa tot fac calcule, dar imi ieseau), apoi am observat corpurile dezbracate la mare, cu toate formele, si am vazut ca ele difereau ca proportii fata de modelele artistice, in fine..Apoi am zis ca mai bine desenez abstract, pentru ca e o arta mai pura, mai apropiata de substantza frumosului, si am desenat asa, pina am simtit, la un moment dat, ca asta iese din zona gindirii mele libere, si incearca sa ma acapareze cu fortza..Atunci am zis ca gata, ma oboseste, si poate am talent, dar nu suficient, si am abandonat-o. Dar stilul, proportiile, echilibrul, etc, le-am pastrat; si acum recunosc autenticul, si pot sa-l separ usor pe nivele, sint un bun consumator de arta, dar unul pasiv, care nu a putut sa o faca, si atunci, na..Cred ca daca m-as apuca, iar, poate-poate imi iese, desi, mmm, parca simt ca auto-impunerea asta iar o sa ma oboseasca, pentru ca nu exista reguli exacte de a construi ceva artistic, totul e la latitudinea artistului..Pentru unii creatori e mai usor sa fie simultan autor si privitor (sau sa sara usor de la privitor la autor), pe cind pentru mine e cam ori una, ori alta, cind ma concentrez pe una stau acolo inertzial.. E comic ca aplicam proportiile artistice la desenele mele technice, imi ieseau super-frumoase, dar idiotii nu apreciau, hahaha, ca si cum ori frumos, ori urit,  nu conta, ca ala era pur functional..Ma rog..
Cred ca daca mi-as lua o tableta grafica as reusi, totusi, mult mai mult, ca ar fi mai usor de lucrat cu asta, dar ar fi ca hobby, ca nu pot sa las ingineria, ca na..Desi ma intriga chestia asta cu arta, si-i invidiez pe artistii adevarati, chiar daca ca artist cam mori de foame in ziua de azi, eu tot aspir sa devin unul intr-o zi..Bine, sint unii care dau lovitura, si fac bani buni, dar sint rari..Avantajul meu e ca pot sa fac diferentza intre, de exemplu, un tablou bun, si o pacaleala (oricit de multe, sau cit de elaborate detalii ar contine), pentru ca stiu sa privesc ansamblul (aici sint antrenat)..Acuma probabil ca exista niste metode intuitive de a construi un tablou, si pe care le gasesti experimentind, dar iti trebuie timp, si bani, si sa fii calm, sa n-ai stress, ori asta e cvasi-imposibil..In fine, poate la pensie o sa ma imbogatesc din arta mea, daca mai apuc pensie..
Sint enorm de multe de spus, dar multe de simtit, pentru ca azi e arta ca-ca-lau, dupa atita istorie, ai ce sa vezi..Cred ca as putea fi un bun dealer de arta..Ma rog, as putea fi multe, dar s-ar fi futut, pardon, daca s-ar fi putut..Atita dacit..Totusi, arta pe computer, parca ar merge..In fine..
PS Uneori ma imaginez ca sint un super-artist ultra-bogat, si recunoscut, dar nefericit ca din toate profunzimile eg-sprimate de mine in vasta-mi opera lumea a intzeles decit superficialitatzi, hahaha, dream on my friend..Chiar, daca as fi bogat, oare ce stil de viata mi-as alege? Nu ca mi s-ar intimpla, dar dacit ca exercitiu e dastul da bun..Oac-oac-scirtz-poc-pam-zam-taram-bam-pam [cade cortina, a-plauze]

Cautari virtuale

Cred ca mi-am dorit dintotdeauna sa am prieteni inteligentzi, sinceri, prietenosi, calmi, rationali, etc, oameni speciali cu care sa pot comunica dincolo de cuvinte, fraze, gesturi, etc..Si i-am cautat tot timpul, si cam nu prea i-am gasit, pentru ca ce gaseam erau parti din ce cautam, si nimic suficient, sa zic asa..Si na, mi-am conservat izolarea asta relativa a mea, care a cam continuat sa doara..Stiu ca toti avem insingurarile noastre proprii si personale, dar ele au nivele diferite, pentru ca au motive, sau ratiuni diferite..La mine era ceva care venea din ceva din adincurile mele, si din diferentzele fata de oameni, de valorile sociale, etc..E posibil ca eu sa ma fi instrainat de partea sociala pe ansamblu, inainte de a ma separa psihic de oameni individuali, pentru ca am trait in mediul ala romanesc spalat pe creier in vremea dictaturii, si eliberat brusc, dupa o revolutie-trecere-transformare a confuziilor..Care mediu social pe urma si-a amplificat confuziile, pentru ca, plecind de la un fel de zero absolut a inceput sa experimenteze tot felul de deviatii, dogme, aiureli, adevaruri, la gramada.. Pentru ca nu era o scara de valori sociala de nici un fel la noi, ca nu avea cum, ca abia ne nascusem ca democratie..Asta dupa atitea mii de ani de istorie suna ridicol, dar e re-al..Na, nasol moment, misto coliva, doar ca-coliva lipsea..Plus ca, nu e suficient ca eram zero la orice, a trebuit sa fim si ultra-arogantzi si desconsideratori, ca aparare, cumva..Deci, o societate patrata de dinainte s-a spart in patrate,  (adica forma capetelor componentilor), care si ele erau organizate tot in forme patrate..Asta era geometria unui primitivism straniu si fixat bine..In asa conditii oamenii inteligentzi, si interesantzi, si prietenosi, adica aceia pe care ii cautam eu, se izoleaza, si eventual simuleaza altceva, sau sint complet indiferentzi, ceea ce face cautarea lor o misiune imposibila..Asta e..Cind am inceput blogul, unul din motive era si asta: sa-mi caut prieteni printr-o metoda mai avansata si cuprinzatoare decit cea de dinainte..Am c rezut ca o sa incepem niste discutii interminabile, din care ne vom cunoaste mai bine, vom schimba idei, emotii, sentimente, amintiri, si poate vom deveni amici, si, de ce nu, prieteni..Dacit ca realitatea ne-a dat o maciuca in cap, asa cum a facut-o tot timpul, ca na, asa e ea, ne pindeste sa ne-o traga, ca asta stie sa faca cel mai bine; si, deci, dupa incercari si incercari, in final, rezultat anticipabil, zero ba-rat..Adica mai putin decit un zero normal..Na.. Probabil ca trebuie sa fii tenace si sa continui cautarile, toata viata chiar..Pe mine ma obosesc contactele sociale cu lume incompatibila cu mine, si de aia imi e greu si sa caut, desi in virtual e mai comod, ca nu te holbezi unul la altul ca idiotul, ci schimbi cuvinte, si detectezi acolo gindurile..E adevarat, dar iti trebuie multa energie, si rabdare, si timp pierdut nene, ori tre'sa mai si traiesti, si sa te simti liber in tine, cu valorile tale proprii, la nivelul pe care il vrei tu, fara sa trebuiasca sa accepti ineptiile unor potentiali inepti, care-s, dealtfel, multi..Asa ca iti cauti chestii care sa te faca fericit pe tine, acuma, nu mai incolo..De asta ma uit la discutii de tot felul pe Youtube, la Wikipedia, hartzi pe Google, etc..Acuma ascult pe Dragos Bucurenci la interviu cu Esca, (care mi-a mai luminat ziua, ca afara e furtuna si ploaie), in timp ce ma uit pe o harta cu Venezia.. Incerc sa-mi imaginez, in felul asta ca lucrurile frumoase pot fi neasteptat de firesti; si imi iese, astazi cel putin.. Lumea e frumoasa! Am glumit..E frumoasa, dar nu tot timpul, si nu peste tot..Dar e o mare fericire cind gasim partile care merita, si atunci raminem asa, in starea aia cit putem de mult..

Un tramvai numit Primavara

Primavara asta e ca o toamna timpurie, asa, vazuta din avion..De fapt a si nins un pic, a plouat, a fost soare, asa ca pina la urma primavara asta care e foarte originala e ca o salata de anotimpuri..Ce fel suna, salata de anotimpuri, parca o si vezi intr-un bol mare si transparent cum te imbie sa o degusti, ca are toate ingredientele posibile proaspete si taiate mici-mici, care au in ele toate gusturile posibile..Pe salata o maninci cu optimism, si elan, clar, o savurezi in toata prospetimea ei verde-alb-rosie, o mesteci bine plimbind-o prin gura ca sa-i simti cit mai complet aromele...Altfel nu te atingi de ea, ca daca n-o maninci cu respect si consideratziune e ca si cum ai injura bucatarii, si bucataria, si gatitul, si fermierii, si tiristii care o transporta, si inca multi altii care au o contributie mica-mare la salata..Asa..Am uitat de unde am plecat, a, de la salata care arata ca o primavara..Invers adica..Acuma, daca ma gindesc ar putea fi in loc de salata o ciorba de aia meseriasha, sau o tocanitza cu legumitze si carnitza de vacutza pe farfuriutza..Na, merg comparatziile cu toate chestiile delicio-sutze (ca sa pastram diminutivele, ca si cind toate ar fi mici-mici si dragutze-vezelutze).
Sa revenim, si sa ne revenim..Primavara asta e, asa, cum e ea, in felul ei, cu toane si tonuri di-verse..Ne bucura ca ne-a scos din iarna, si ca reinverzeste mediul, ca in rest e si ea un anotimp de trecere spre vara cea solara..
Oare cit costa un tramvai? O fi scump? De ce l-au scumpit asa oare, ca nu-l poate lumea cumpara? Ce misto ar fi sa fii bogat, sa ai tramvaiul tau, sa te plimbi cind vrei, si pe unde vrei..Poti sa-l tunezi, ii pui si cauciucuri, si elici, il etansezi, si poti sa mergi si pe sosea, prin aer, sau pe sub apa..Poti sa te duci cu el pe liniile de tramvai normale, opresti in statii, si nu deschizi usile, ca sa-i vezi pe aia cum se bulucesc si te injura, la care tu sa deschizi geamul, si le zici ca sa fie mai civilizatzi, si mai veseli, ca sa nu faca riduri la pielea de pe moaca..In fine, mai bine nu..Chiar, oare ce super-erou ar putea sa aiba ca mobil un tramvai? Vat-man, sau Tramvai-man..In fine..Ce m-as plimba iar cu tramvaiul noaptea prin oras.. Intr-o noapte ploi-oasa si furtun-oasa, si lemn-oasa..Ar fi misto..De fapt multe ar fi misto, nu numai plimbarea, sau furtuna..Multe-multe-multe..

Supravietuiri succesive

Trebuie sa rezisti, adica sa continui sa supravietuiesti..Iti spun asta tie, desi la mine ma gindesc, ca am trecut prin tot felul de indercari..Pastreaza-ti sanatatea mintala, echilibrul, tenacitatea, si mergi inainte pe drumul evolutiei tale, indiferent ce se petrece imprejur, pentru ca traim intr-o nebuneala maxima, si intr-o lume burdusita de neprevazut! Ar trebui repetate lucrurile astea, pentru ca tendinta naturala e sa pici in tot felul de frici si depresii..In fine..Ma tot gindesc la cite a trebuit sa invat sa ma adaptez, fara sa ma invete nimeni, si fara sa stiu ca lucrurile alea exista..Acuma eu ca eu, dar poate ca altii au facut fata la mai multe greutati.. Fiecare a avut trecutul lui, pe care ti-l asumi, pentru ca asa mergi inainte..Poti sa cauti si ajutor, dar e riscant, si trebuie facut cu mare atentie, fie ca vine de la oameni, fie de la carti de tot felul..Uneori e bun, si bine, alteori e o mizerie, totul e sa gindesti la toate, inainte sa accepti ceva..Dincolo de asta, nothing else matters, vorba Metallica..
Galaxia noastra o sa se ciocneasca de Andromeda, peste ceva miliarde de ani..Pina atunci e posibil ca soarele nostru sa explodeze..Pe noi nu ne afecteaza, ca pina atunci e ceva timp..Intre timp noi continuam sa jucam jocul asta al supravietuirii, fiecare cum putem..Iar imi vine in cap ca ne-am nascut prea devreme.. Asta e, mergem inainte..Inainte spre ce?

Oameni-eroi-intr-o-poveste

Oare cum ar fi fost realitatea daca lucrurile ar fi fost altfel? Adica sa fi avut, sa zicem, alt mediu, eu fiind acelasi, cu aceleasi date de la nastere, adica fix eu? Sau daca as fi fost diferit, un alt eu, dar in acelasi mediu? Probabil ar fi fost diferit totul, pina la urma, pentru ca eu sint ce sint pentru ca am trait atunci, exact in acele conditii..In fine, ce mai conteaza ce ar fi fost daca..Asa multe ar fi fost altfel daca ceva era schimbat..De fapt, toate, pentru ca istoria ar fi fost alta, daca..Daca si cu daca, si cu parca intr-o barca..Daca, sa zicem, nu ar fi existat Alexandru Macedon atunci, demult, eu as fi existat acuma? Pentru ca, na, lumea ar fi fost alta, si conditiile ca eu sa fi aparut ar fi fost si ele, evident, altele..Deci, sa fim intelegatori cu trecutul, si cu faptul ca el a fost fix asa, si nu altfel..
Uneori ma mai gindesc la jocul ala al meu, in care am intilnit-o pe Tiana, holograma-roboata care se dadea drept fiinta sensibila..Sau ma rog, pe care altii mi-au bagat-o in fata, ca eu sa cred ca ea e o fiinta sensibila.. Aia au conceput scenariul ala fix pentru mine, e clar..De ce, pentru ce, nu stiu, si poate nu conteaza, ca oricum povestea mi-a ramas in minte..Poate asta a fost scopul, povestea in sine, custom made, asa, pur si simplu.. Poate ca povestea ar fi fost alta pentru altcineva, dar ar fi fost la fel de impresionanta, indiferent de cine ar fi trait-o..Si ar fi fost pentru ca oricine are nevoie de povesti..
Ma gindesc la noi, ca sintem fiintze oameni..Ne nastem oameni-copii, si evoluam in oameni-barbati, sau oameni-femei, sau oameni-altfel, devenim oameni-batrini, si, dupa ce murim ajungem oameni-amintiri.. Ne traim propria poveste, sau propriile povesti in felul nostru, ca sa devenim altii, mai sus un pic pe scara intzelepciunii, si facem asta din clipa zero pina in clipa finala..Sigur o sa avem ceva de regretat tot timpul, si acuma, ca si atunci, dar asta arata ca sintem reali, vii, si deci oameni-vulnerabili..
In fine, noi ne trecem, dar ce am trait ramine scris undeva, cred..Pentru ca noi raminem oameni-eroi-intr-o-poveste..

Prizonierii prezentului

Omul e rezultatul si supravietuitorul luptelor dure ale evolutiei, e cel mai adaptat, dupa Darwin; cel mai potrivit pentru rolul de fiintza flexibilo-capabila sa reziste..Adaptat cum, si la ce? Adaptat la ce va veni, probabil, desi e mai adaptat la ce este fix acuma..Daca omul ar fi aparut (in cazul in care ar fi fost posibil atunci) in era dinozaurilor nu se stie daca ar fi supravietuit, pentru ca nu ar fi fost adaptat la mediul de atunci, probabil..Si daca dinozaurii nu ar fi disparut datorita meteoritului, atunci viata pe pamint ar fi evoluat cu totul altfel, poate ei deveneau din ce in ce mai inteligenti, si astazi am fi fost cu totii dinozauri cu internet, hahaha.. Sau gaini cu internet, ca gainile sint urmasele glorioase ale dinozaurilor..De fapt pasarile, toate..Ce inseamna evolutia asta, sa te transforme pe tine, ditamai dinozaurul fioros intr-o gaina buna de pus in ciorba..Na, acuma cine stie si omul inspre ce evolueaza cu toata technologia asta..Dar, nu se stie ce ar fi fost..Pentru a dezvolta inteligentza trebuiau anumite conditii, nu orice fiintza ar fi putut evolua spre a deveni inteligenta, cred, sau na, poate ar fi putut dupa ceva sute de milioane de ani de transformari succesive sa fi devenit inteligenta, tot ce se poate, ca acuma evolutia e mult mai rapida..Orice scenariu e plauzibil, si oricare fiintza ar fi avut sansa ei, daca mediul ar fi fost in ajutor..Si istoria noastra a oamenilor e la fel, mai inceata la inceput, si mai singeroasa, mai plina de conflicte, pina la una in viteza, acuma, si mai buna, cred, adica din ce in ce mai buna, chiar daca foarte departe de perfectiune..De fapt perfectiunea e o chestie teoretica, pentru ca totul, oricind, si oriunde, e perfectibil..
A murit Stephen Hawking, si habar n-am avut ce sa scriu despre asta, pentru ca omul asta ne-a dat tuturor o lectie de viata uriasa..Dupa asa ceva, tu, om cu doua miini, doua picioare, sanatos, nu te mai poti plinge.. Ar trebui sa reevaluam lista cu eroi din istorie, sa-i mai uitam pe cuceritorii de odata, si sa ii cautam pe cei descoperitori, care au dus lumea inainte prin cunoastere, desi, si aici sint multe interpretari, pentru ca fiecare are eroismul lui, toti am contribuit cu ceva, mai putin, sau mai mult..Si pe vremea lui Newton au existat academicieni, si cercetatori de care nu-si mai aminteste nimeni..Cunoasterea e cumulativa, se aduna informatiile si teoriile pina se trece la alt nivel, si procesul se repeta..E uimitor tot, daca stai bine sa te gindesti.. Orice e o minune mai mare, sau mai mica, de la fiinte la technologie, la idei, etc..
Oare cum va fi lumea peste 100000 de ani? E posibil sa fie cum nu ne-o putem imagina, cu informatiile pe care le avem din istorie, pentru ca cine stie ce alte technologii vor aparea..Poate vom fi parasit pamintul, deja, sau poate nu..Pacat ca nu putem calatori in viitor, si ca sintem prizonierii prezentului..Ne consolam traindu-ne cit mai bine clipa..Clipa asta cea infinit mica, picatura din oceanul infinit al timpului..

Drumuri prin labirinturi

De cind te nasti iti incepi un drum prin infinituri de nestiuturi..Inveti haotic, la intimplare, de la inceput..Pe masura ce experimentezi tot felul de lucruri iti construiesti convingeri, valori de tot felul care se tot aduna, si pe care, in timp, inveti sa le ordonezi pe tot felul de structuri, la anumite latitudini-longitudini-altitudini ca sa fie in acea pozitie pe care tu consideri ca o merita..Iti aranjezi valorile de tot felul asa cum esti tu, la acel moment, continuu, schimbind intre ele unele cu altele, sau facind loc altora noi..Lucrurile fundamentale stau la baza, si sint in general fixe..Tu faci toate astea, singur, avind alaturi pasiunile, iubirile, experientele de tot felul..
Eu sint inginer..De mic nu am avut un talent, sau talente speciale care sa ma faca sa-mi doresc ceva anume.. La inceput am invatat din mediul care ma inconjura lucruri care imi trebuiau ca sa ma descurc in tot felul de situatii, apoi am trecut la elementele de stiinta din scoala..Ce mi-a placut enorm era sa gasesc oameni pasionati, cu care sa am ce sa discut, si sa incerc si eu sa fac performanta asa ca ei..De multe ori credeam ca pot, si uneori chiar puteam, dar era pentru moment, era pentru ca incercam sa ma identific cu celalalt, cu felul lui de a fi, de a gindi, etc..Asa am incercat foarte multe, dupa care le lasam, ca sa caut altceva, pentru ca la un anumit nivel incolo simteam ca imi sint straine, nu erau asa cum as fi vrut eu sa fie, ci deviau de la felul meu de a simti-gindi..Si pasiunea pentru ele, cea indusa din afara incepea sa scada, pina gaseam pe altcineva, pasionat de altceva, si de acolo o luam pe alt drum..Dar tot ce invatam ma ajuta sa imi dau seama cit de uriasa si interesanta e lumea asta a cunoasterii..Apoi a trebuit sa urmez rigorile scolii, unde fie ca voiam sau nu, trebuia sa invat si sa reproduc elementele de cunoastere date, si cerute..Aici pasiunea era rareori legata de un om anume, de un profesor adica, pentru ca multi dintre ei erau foarte duri, si cu idei fixe, si te obligau sa memorezi, mai degraba..Pentru ca, in ciuda frazelor inalt-pompoase pe care le foloseau ca argument al unei invatari pe baza de intelegere, era clar ca nu-i interesa persoana ta decit in masura in care faceai strict ce ti se impunea..De asta eu, ca si multi dintre colegi stringeam din dintzi si taceam, pe moment..Apoi incercam sa ne mai opunem stilului asta, fiecare in felul lui, ca sa nu o luam razna.
Cum spuneam, de mic am invatat mai multe lucruri, din care am facut selectie..Dar ce m-a format au fost stiintele exacte..Nu stiu de ce, nu stiu cum, stiu doar ca toate abstractiunile alea le vedeam usor in minte, si le puteam prelucra la fel de usor ca sa obtin o solutie la o problema concreta..Ar fi fost simplu sa-mi placa doar ceva anume, si sa ma specializez, dar na, mintea mea functiona in felul ei..Am acumulat date, si le-am aranjat in minte asa cum am facut-o tot timpul, cautind sa pastrez echilibrul, si controlul lor..Si ce era acolo era sigur, pentru ca cercetam mult inainte sa ma decid..Apoi, in timp, am vazut ca nu toti sint ca mine..Si asta m-a lasat masca, pentru ca, dincolo de diferentzele de specializare ale fiecaruia, exista o baza comuna de valori, baza care la unii era, daca era, complet aiurea..Parea absurd, la inceput..Apoi am vazut si mai multe.. Nu am cautat sa influentez pe nimeni, in nici un fel, dar nu intelegeam cum de cutare sau cutare isi permit luxul sa nu aiba valori reale intr-o posibila scara interioara..In fine, i-am lasat in zeama lor..
Acuma nu stiu ce sa mai invat..Sint multe, si imi continui cautarile, pentru ca simt nevoia asta, sa descopar cit mai multe, si cit mai repede, pentru ca vad, pe masura ce imbatrinesc, ca mintea e mai flexibila si mai interesata sa proceseze cu viteza mai mare..Ma gindesc cum ar fi fost sa am mintea de acum, atunci, mai demult..Desi poate nu era bine, ca as fi fost cu mult mai vulnerabil, in special in mediul ala..Am devenit mai sensibil in timp, si am adunat destul de multe frici dupa contactul cu ceilalti..In fine, trebuie sa invat si sa ma protejez mai bine, ca sa nu mai arat cine, si cum sint..
Apropo de social,  multi se dau mari ca-cunosc nu stiu cite chestii, ca-s mici enciclopedii..Asa, si? Daca esti specialist in ceva iti folosesti ce stii ca sa iti faci bine treaba, nu ca sa te lauzi..Asa si eu pot sa insir milioane de chestii cu care sa incerc sa impresionez..Pe cine? Si, pina la urma, de ce?

Ipocrizie si ironie

Brincusi a zis ca lucrurile nu sint greu de facut, greu e sa te pui in starea de a le face..Ei, asta-i mare, uriasa problema pe care am tot avut-o in ultimii ani..Starea aceea ti-e furata cumva de tot felul de incercari ale unor mutantzi sinistri, de care nu poti sa te ascunzi, ca te vineaza..Societatea are la suprafatza un strat de poleiala ipocrita sub care se ascund, de fapt, adevarurile cele dure..Asta e pentru ca educatia e sublima, dar lipseste cu desavirsire..Nivelul societatii e destul de inalt, are standardele bune, si elaborate dupa atita istorie..Cu toate astea tot Darwin se aplica si aici, si te miri cum de unii cu morala ultra-joasa, infinit prosti, rai de rup lantzu' au stabilitate si putere sa te calce in picioare..Cam pe unde e dreptatea situata?
Ma gindeam la chestiile alea crestine de morala, legile alea simple cu: sa nu furi, sa nu omori, etc ce bune erau in teorie, si ce bine au incercat sa fie aplicate in legi. Chestia e ca cu legi nu poti combate rautatea umana, ca ala rau gaseste o metoda sa ti-o traga, daca vrea..Si mai e, ca nu poti sa fugi de rai, ca-s multi, cred, si simuleaza bine binele..
Mda, cre'ca ne-au cucerit extraterestrii, profitind de nebagarea noastra de seama, si ne-au indus rautatea. Asta a fost o ironie, si textul un pamflet..Sau invers..

Noul din noi

Totul e trecator..Lumile s-au transformat pina au devenit altele..Spatiile s-au intins, ca apele, peste plajele neumblate..Lumina a inundat spatiile, si locurile s-au asezat calme, peste vidul confuz de dinainte..
Am ramas iar singur, de veghe..Echipajul s-a dus in recunoastere pe planeta descoperita de curind..Sint doar eu pe nava asta mare cit o planeta..Practic nu am nimic de facut, totul e automatizat, iar eu pot sa dau ordine computerului doar in cazuri de decizii majore, cind se intimpla ceva periculos..Acuma toate sistemele functioneaza normal..Sint liber, pot sa fac orice, sa ma duc oriunde pe nava..Sint tentat iar sa-mi pun un vis, ca atunci, cu multe amintiri proaspat scoase din memorie..Sint mai bune visele ca simularile holografice, desi se spune ca te imbatrinesc mai repede, ca traiesti mai intens..Dar macar simti ca traiesti, si asta e cel mai important, ca si asa viata asta e anosta in aparenta ei frumusete si unicitate..Ce vis sa-mi iau din cele 1 miliard disponibile, de la aventuri, explorari, amoruri, ET, si cite altele? Ma intorc iar la amintirile mele, ca acolo e cel mai confortabil, si cald.. Desi m-am cam plictisit de ele, ca se repeta, si le stiu pe de rost..Pacat ca am maturitatea de acum, si nu mai sint asa naiv..Ce frumos ar fi fost sa ma intorc in trecut cu totul, sa fiu eu exact ca atunci..Eh, nu cred ca e bine, ca atunci visam sa stiu multe, si vroiam sa fug in viitor, cind eram matur.. Asa e, am cautat tot timpul ce nu aveam, si asta fac si acuma..Mai bine ma culc si las creierul sa-si faca visele lui proprii..Poate nu ma trezeste nimeni din somn..De fapt nu mai conteaza, ca si asa de miine intru in alta viata, care nu stiu cum va fi, dar va fi..Poate va semana izbitor cu asta de acuma..Sau poate va fi un inceput de drum nou, spre cine stie unde..Pina atunci am sa dorm..Si, ce va fi, va fi..