Lumile se aduna iar, ca sa se separe..Se aduna dupa criterii mai mult sau mai putin observabile..Nu o fac pentru a fi intelese de ce asa, si nu altfel..O fac indiferent..Chiar daca asta ne determina sau nu sa ne gindim, si sa cautam sa intzelegem..Daca una din lumile astea ar fi, sa zicem, istoria, la ce ne-am gindi cind o studiem? Cum ne-ar afecta ce citim acolo? Si cit? Adica, din tot, cit am intelege, sau accepta? Asta doar reflectind la cite razboaie, calamitati, si victime nevinovate sint inregistrate..Victime, adica oameni fix ca noi, cu bune si rele, dar care n-au avut noroc sa se fi nascut acolo, atunci..N-au avut norocul nostru, adica..
Istoria e de fapt, mai mult decit orice o lectie de psihologie..Sigur, istoria a inregistrat mai degraba monstruozitatile, ca sa ne fie lectii de cum sa nu le repetam, si am putea fi tentatzi sa vedem fiintza umana mai degraba bintuita de demoni decit de idei constructive..Daca te uiti la lumea de acum, parca totusi binele a cam invins, pina la urma..Nu total, dar covirsitor..Si toate gratzie technologiei, adica acelor constructzii mari sau mici, simple sau complicate, ingenioase, si care au rezolvat probleme practice mari sau mici, simple sau complicate..
Istoria e o lectie de psihologie individuala, sau de grup, sociala..O lectie pe care o citesti printre rindurile bornelor evolutiei..Borne rele, bune, mari, sau mici, care au ramas in memoria scrisa..
Noi avem, fiecare in parte, istoria noastra proprie..Ca orice fiintza care a existat pe planeta asta..Doar ca e nescrisa; sau partial nescrisa..Si care se continua pina cind se opreste..Si istoria noastra poate fi mare sau mica, simpla sau complicata..Poate fi oricum, pentru ca se pierde usor printre miliardele de istorii ale celorlaltzi care au fost, sau mai sint..Sau care poate fi complet uitata cindva..Asa e cu lumea asta..Sau cu lumile astea complicate care se transforma continuu..
Lumile se aduna iar, ca sa se separe..Ca sa se adune iar..Pina cind timpul le va uita si pe ele..
Dupa parerea mea,iatoria noastra proprie nu se poate pierde usor !Cel putin ,pentru cei din jurul nostru ,istoria noastra rezista pana la trei,poate patru (maxim), generatii!! Apoi dispare incet,incet...
ReplyDeleteCu cit trece timpul, cu atit istoria se accelereaza, asta o stiu de la dl Boia, si ma gindesc ca generatiile astea care vin vor avea o viata mult mai plina de informatii care circula cu viteza, si vor trebui sa stearga din memorie tot timpul cite ceva ca sa nu se supraaglomereze (cum faceam noi in sesiune:))), si poate ca uita mai usor strabunicii, sau stra-strabunicii, desi e greu de anticipat cum va fi, pentru ca lumea se schimba foarte repede..E mult de spus..Am scris asta cu istoria ca am vazut Lista lui Schindler, si e o drama incredibila, cei care au trait razboiul au avut viata grea..Ciudat ce diferit e acuma fata de atunci, nu ca ar fi raiul acuma, ca te lupti cu toti ca toata lumea, dar e mai fara victime, in fine..Sint multe adunate, multe de spus, multe de trait..
ReplyDelete