Ce e profundul profundului fiintzei e starea de moment..Eu ma uit la mine, si ma mir, pentru ca ma vad cum trec prin tot felul de "stiluri" de a fi..Ma gindesc uneori daca e normal sa nu fiu constant in atitudini, si incerc sa ma compar cu altii..Bine, de multe ori ceilalti ma dezamagesc profund pentru ca se manifesta mult mai ciudat fata de mine, mult mai violent si haotic..Eu sint mai rezervat, pentru ca mi-e frica de reactiile lor, si de asta ma abtin, dar lumea nu prea are rusine, trece prin lume ca prin brinza, pina da cu oistea de gard..Asa e "modern" sa n-ai scrupule, sa nu ai nimic care sa te retzina sa faci ce vrei..Daca ai educatzie si valori e nasol ca tre'sa invetzi sa te aperi de tot felul de descreieratzi..Uneori ii inteleg pe astia care sint sefi, sau manageri, sau ce sint, ca devin rai pentru ca raul ii asediaza si pe ei, oricit ar fi fost de buni si bine intentzionatzi la inceput..Sigur, lupta asta intre toti cu toti e buna, ca genereaza progresul, dar sa fie corect facuta, fara lovituri pe la spate, sau sub centura..In fine, plecasem de la stari, si am deviat..Ma uitam la mine cum in anumite momente am chef sa ascult sau sa vad ceva, si in alte momente vreau cu totul altceva..Ca si cum fiintza mea de acuma contrazice fiintza mea de mai devreme..Asta daca ar fi sa consider ca o stare oarecare ar fi, sau ar putea fi, sau macar considerata a fi stabil-absoluta, de baza, fundamentala, si fata de care celelalte stari sa fie "devieri"..Nu prea e asa, ca starile se schimba intre ele, si treci din una in alta cu totul..In unele stari ti se pare normal sa faci/simti/gindesti ceva, iar in altele altceva destul de diferit, totusi..E normal, spui, privind din afara, cu multa intzelegere propria ta fiintza, dar te cam enerveaza ca vezi ca ai o stabilitate instabila..
N-am mai ascultat Beethoven de un miliard de ani..Acuma cind il reintilnesc mi se pare ca revad un prieten impulsiv si profund si deschis, care imi vorbeste asa ca atunci, reluind fraza de acolo de unde o lasase ultima oara (fraza muzicala, evidemment)..E frumos ca mai vezi structura si echilibru in toata miscarea asta obositor de haotica..In fine..
Incerc sa scriu lucruri ca sa nu le uit, si mai ales sa nu uit ce am simtit, si ma enerveaza ca nu stiu daca imi si reuseste..Cred ca comunic cu blogul mult mai mult decit comunic cu oamenii, si fac asta ca aici e mai multa liniste..Daca as avea rabdare as putea scrie mult mai mult, dar pentru asta trebuie sa ma mai temperez, sa mai andante, ca sa reusesc sa prind cuvintele de ginduri (pe cit posibil fara greseli), ca altfel na, au viteze diferite..Bine, ma intorc la prietenul si tovarasul meu de stari, Beethoven, care e cel mai clar si mai explicit din lume..Ma gindesc cum a supravietuit el si a compus ce a compus, traind in lumea asta instabila, care cred ca l-a cam disperat..Unii spun ca surzenia l-a ajutat sa se interiorizeze..Interesant..Bine, el si avea multe de spus pe note, adica multe de experimentat si de descoperit, adica multe reusite care il asteptau, si el le-a scos la lumina, cum se zice..Si asa a ajuns sa-l cunoasca lumea..Adica sa-i cunoasca numele, ca cine a chiar fost el nu stie nimeni..In fine, ma duc sa-l mai ascult, ca muzica lui imi spune ca el ma intelege cel mai bine prin ce trec, si ce stari mai trec ca trenurile prin gara-eu-om..
No comments:
Post a Comment