Ochii se deschid in romb..Urmeaza armoniile, si vocile care cinta despre un vis de a fi forever young.. Si alte versuri despre un vis de a fi tinar etern..
Lumea merge pe drumurile ei, proprii..Care nu coincid cu ale visurilor noastre, de a fi, asa cum ne dorim.. Iar noi invatam sa devenim altceva iar, si iar, cautind o cale printre ceilalti..
Si eu, si tu, mergem cautind..Dar ce ne ofera societatea e altceva..Iar noi mergem inainte, cautind iar.. Pina cind devenim suficient de intelepti cit sa intelegem ca ea, societatea are grijile ei, si nu prea ii pasa de noi in absolut nici un fel, si ca doar noi incercam sa ne impunem, cum putem, un drum printre toate, etc etc..
Ce mizerie incredibila trebuie sa acceptam..E uimitor cum de dragul supravietuirii sintem capabili sa acceptam compromisuri de neiertat..Mi-e o scirba infinita..Si, totusi, trebuie sa supravietuiesc, si atunci nu mai tin cont de nimic..Nu mai exista notiunea de demnitate..Toate au devenit mizerii acceptate.. Mergem inainte orice ar fi, pentru ca existam..
No comments:
Post a Comment