Am vorbit despre toate lucrurile dinainte, asa, la modul general, ca si cind as fi observat pe deasupra tot, as fi vazut, gindit, analizat, si spus in cuvinte..De fapt totul a plecat de la ceva foarte concret..
O perioada nu am avut job, si am reusit sa supravietuiesc cu banii strinsi de dinainte..Dar a venit momentul cind banii se terminau, si eu trebuia sa fac ceva..Nu-mi era frica de ceva anume, concret, asta in niciun caz.. Dar imi era frica de salbaticia celorlalti, care luptau, ca si mine, in razboiul asta al supravietuirii, dus pe cont propriu, de fiecare..Si a fost greu..Foarte greu a fost sa lupt cu toate viziunile create de imaginatie, dupa ce observam realitatea..A fost multa durere, intrebari, mult nestiut, alte viziuni care aduceau iar multa durere.. Cred ca prin ce am trecut ACUM nu uit cit traiesc, pentru ca a fost absolut monstruos.. Dar, sansa mi-a zimbit, si am trecut peste toate, in timp relativ scurt, dar atit de concentrat..
Cum ziceam, am vazut cum arata depresia, de foarte aproape, i-am vazut toate detaliile..Nu de la inceput..
Totul a inceput cu aplicatiile pentru job, cu updatat CV-ul cum se spune in Europa, sau resumeul, in Americi.. Bun, am scris tot, aranjat, pregatit, si gata, mi-am luat curaj si le-am trimis, cu zecile, pe adresele pe care mi le selectasem dinainte..Am primit intr-o luni, acum 2 sapt un mesaj ca sa am un interviu..Am fost, am discutat, am aratat, am intrebat la rindul meu citi mai sint intervievati, de curiozitate, si mi s-a raspuns ca inca vreo 15..Deci era clar ca nu aveam nici o sansa, pentru ca din 15 oricind se gaseste unul mai bun ca tine.. Jobul designer, salariul cerut de mine unul conform cu experienta mea, cam marisor..Dupa interviu, sansa asteptata aproape de zero..Dar era o sansa..Bun..
Apoi mi-am dat seama de disperarea situatiei..Cu prelungire mai aveam bani cel mult 2 luni..Dupa care o sa ma ia dracu, pentru ca mai mult ca sigur n-a sa ma ajute nimeni..Am sunat o cunostinta din Toronto tot roman, si a spus ca da, ma ajuta, si mi-a fost mai bine..Dupa care, vorbind iar, mi-a spus ca nu ma poate imprumuta cu bani, pentru ca are cheltuieli cu copiii, familia, blabla..Si oricum nu avea garantie ca-i voi inapoia banii, considerind ca n-am job..Desi fiinta aia, de fapt creatura aia, era foarte religioasa, si-mi tinea prelegeri ca trebuie sa fiu bun, si sa-i ajut pe ceilalti..Deci era clar, nu ma ajuta decit cu vorbe..De altfel, ieri i-am trimis un mail in care am facut-o de rahat pentru toata mizeria pe care ea o considera morala.. Si oricum, asa un exemplar nu mai are nici un fel de respect pentru mine, pentru ca nu te joci cu oamenii promitind ceva ce nu vei realiza, cu atit mai mult cu cit omul ala care chiar are nevoie de ajutor e disperat.. Dar am trecut..apoi am aplicat iar resumeuri pe toate adresele posibile si imposibile gasite pe net..Luni am avut un interviu la o companie care face masini automate, mi-au cerut si sa raspund la intrebari legate de personalitatea mea, la care, sincer, am raspuns fabulos, pentru ca ma pricepeam..Bun
Marti am avut alt interviu cu un nene de la o companie mai micuta, am discutat mult, i-am aratat, demonstrat, etc etc..De la care nici azi, joi, nu am avut raspuns, pentru ca omul cine stie de ce ma chema, desi pretindea ca are job urgent..Bun..Cind am ajuns acasa am primit un telefon de la compania cu masini automate, ca nu-s fit adica..Nu am inteles pentru ce nu-s fit, pentru ca experienta mea de designer cam acoperea toate cerintele lor..Ma rog..Tot acelasi rahat..Mai aveam un interviu planificat pentru joi, si ma gindeam ca acolo poate merge..Dar, marti, am primit un mail prin care cei de la compania la care am dat primul interviu imi propuneau jobul, cu salariul meu cerut, cu tot..Am crezut ca nu vad bine..Am raspuns imediat, am zis ca vin sa semnez contractul, etcetc..Ieri am semnat, si gata..Pentru mine s-au terminat toate grijile..Imi pare rau pentru ceilalti care nu au fost acceptati pentru job, daaaar, pentru mine, ma bucur..Asa ca de luni am job nou..Bine ca am scapat..Dar prin ce am trecut tot timpul asta nu uit nene..Oho, mi s-au intimplat atitea tragedii ca chiar am imbatrinit cu 1000 de ani..Ce pielea calului in virful dealului..A fost mult de tot..
Mai nene, ce animale sint in societatea asta, oooooo..Si mai ales aia care conduc, ce exemplare, ramii masca de cit sint de absolut si iremediabil cretini, desi au niste salarii uriase, si clar nemeritate..E ceva..
ReplyDeleteMă bucur că ai reușit să obții un job, dar îmi pare rău pentru calvarul prin care ai trecut. Se pare că nu e nicio diferență între ce e aici și acolo....trăim niște vremuri îngrozitoare.
ReplyDeleteMultumesc frumos, sa stii ca vremurile si oamenii sint la fel, peste tot..E multa lume care te-ar privi cum te duci pe un drum fara intoarcere, si acum, asa cum a fost dintotdeauna..Mai ales de cind e criza asta fara sfirsit, tot mai multi se ascund dupa niste trairi si sentimente care, mai degraba n-ar fi spuse..
ReplyDeleteCe bine ar fi fost sa nu descoperit adevarurile astea..Sa fi trait asa, liniar, fara obligatii si responsabilitati mari, sa fi fost pur si simplu..Ce m-a durut cel mai tare a fost sa descopar ca oamenii nu au valori, si spun cuvinte fara nici un fel de acoperire, cuvinte-promisiuni spuse asa, doar ca sa fie..Si totul atunci cind tu cauti sa supravietuiesti cum poti..
Cred ca am sa ma transform intr-un om fara obligatia de a fi om, asa, si sa fiu exact ca si ei, toti ceilalti..Pentru ca azi, sincer, a fi uman e o vulnerabilitate, cum se spune..Bun, stiu ca n-am sa pot fi chiar asa, dar la cite am trait, chiar ca nu ma mai pot intoarce la cel care am fost..O, da..Pentru ca viata teoretica printre ceilalti e o utopie..Sa fim seriosi..Traim ce traim pentru ca sintem obligati sa inotam printre metode si reguli dure asa, pentru ca trebuie..Ca sa nu suparam creaturi ce aparent, ne conduc, sau ne dirijeaza nestiut, vietile..
Urasc tot ce e construit social, si acceptat, ca sa ne faca un fel de sclavi tacuti..Nu uit, si, pe cuvint ca n-am sa iert absolut nimic ce a fost construit ca sa ne faca sa devenim roboti..Si toate, vezi, ne vin de la ceilalti, aia cu putere de decizie, si primitivi..Cred ca sint, in ce am trait, la fel de singur, ca toti ceilalti..Ne e frica de ei? De ce?
Nu există viață fără responsabilități...Da, suntem vulnerabili pentru că simțim, avem suflet și nu suntem roboți, chiar dacă în asta vor să ne transforme. Și nici pe tine nu te va schimba radical experiența asta, în sensul că vei rămâne uman cu tot ce implică asta, însă vei fi mult mai atent la tot din jurul tău. Viața asta e o junglă în care fiecare e pe cont propriu...și vorba aceea, ce nu te omoară, te face mai puternic :)
ReplyDeleteScuze ca raspund mai tirziu, pentru mine saptamina asta a fost ultra-plina de proiecte, a fost un timp concentrat..Parca am inceput jobul de mult timp..Bine ca a trecut perioada aceea sinistra plina de frici..Acum e cu multe ginduri, variante, modele, un program nou pe care il re-invat..Oamenii sint ok aici, e un fel de familie mai mare, un team in care isi face fiecare foarte bine treaba lui, si comunica intre ei permanent..Dar e si aici ca in viata, adica tot pe cont propriu, si fiecare are interesele lui, asa cum si compania si le are pe ale ei, pentru ca na, daca nu performezi cum se asteapta de la tine te dau afara fara probleme..Bine, profesional nu am emotii pentru ca am experienta, dar inveti continuu, te adaptezi, si mergi inainte spre ziua de miine..Ce bine e in weekend, ooo, am dormit dupa-masa, acuma e 11 seara, am zis sa vad ce mai zice Bachus, impreuna cu prietenul din Porto:) Hai noroc, sa traim, si cind o fi mai rau ca acum sa ne fie:))
ReplyDelete