Happy Canada Day!

Siu ca tre'sa critic mai putin societatile, oricare ar fi ele..Ca na, si ele sint facute de oameni, care, si ei..
Da' miine e o zi mare, si eu am liber, si o sa dorm ca un purcel, o sa maninc si o sa beau in cinstea zilei, si o sa-mi fie mai bine, cred..E ziua tarii mele, cea care m-a adoptat cu toate calitatile, si defectele mele.. Canada, tara cea misterioasa, cea directa, frumoasa, si plina de oameni speciali..Tara celor hotariti sa-si transforme vietile continuu, si care au stiut ca au in viata un drum al lor, propriu..Tara suferintelor mele cele mai adinci, si ale reusitelor mele cele mai adevarate, recunosc..Tara frunzei de artar, si locul de unde, plecind, iti poti urmari visurile tale nespuse..
Prin atitudinile canadienilor eu am gasit multe raspunsuri la intrebarile mele profunde..E adevarat ca oamenii sint la fel peste tot, si ca isi cauta drumul lor, asa cum se cauta pe sine..Dar, traind aici, am vazut atita determinare, atita curaj, si atita dorinta de a-si depasi destinul, cum nu am vazut nicaieri altundeva.. Canadienii sint oameni hotariti, si de isprava..Si eu am imprumutat asta de la ei, si m-am apropiat de ei, asa, incet, si sigur..Ii simt ai mei, oamenii deschisi, care iti vorbesc direct, privindu-te in ochi, care iti spun sincer, tot, care se deschid cum nu ti-ai putea imagina..Sint, dincolo de ce ar parea socialmente, cu adevarat calzi.. O, da..Si spun asta din experientele mele directe cu ei, dincolo de orice..
Stiu ca la un moment dat am fost speriat, si confuzat de ce am trait..Dar, dupa toate astea am descoperit sufletul adevarat al oamenilor..Si asta e autentic..Pentru ca am trait sa simt o apropiere a sufletelor..Cele adevarate..
Canada, vezi, nu e doar o tara..E o stare de spirit, si o speranta..E un loc al trairilor adevarate, si in care tu, un simplu trecator, iti poti spune adevarurile..Asa cum e si o societate in care te lupti din greu sa fii, sa supravietuiesti, si sa iti construiesti determinarile..Dar e acel loc in care lupta ta e recompensata cu reusite fabuloase..Crede-ma, am trait asta..
Vezi, o tara e un spatiu bine determinat geografic..Dar e si o lume a comunicarii sociale dintre suflete.. Locul pe care ti-l apropii, incet, si sigur..Si care iti ramine in suflet ca o frumoasa aducere aminte, dintr-o perioada a vietii..E locul unde chiar ti-ai facut prieteni, si amintiri de neuitat..Aici, in Canada, tara rosie-alba a frunzei de artar..Happy Birthday Canada, you're my hope for the future! And, whatever will be, you'll be always in my mind..And me, as I am, will always be your devoted citizen! God help us in our future endeavour! We are as one, as always..Count on us like before..And, after all, thank you for everything..And all the best for everybody..Together we're stronger!

Tara nimanui

Astazi toti se holbeaza la enterteineri, ca-s vocali, sportivi, actori, sau alte forme..Sigur, fiecare cu rolul lui in societatea asta, absolut, dar mi se pare exagerat sa-i faci doar pe ei niste eroi..Sa fim seriosi.. Ce vedem imprejur e opera oamenilor de stiinta, si a inginerilor..Pentru ca entertainerii nu fac decit sa creeze iluzii..Sigur, e frumos sa ne simtim bine datorita lor..Dar sa ne vedem limitele, zic..Pentru ca e o uriasa confuzie..
Un actor e un actor..Nu-l confunzi cu un politician, sau un doctor..Nu-l faci erou doar pentru ca poate juca un rol, cit si cum..Un actor nu are decit ideea de arta, si forme, si transformari artistice..Nu are echilibrul unui inginer, si calmul unui doctor..Nu gindeste in formule, si nu ia decizii gindite..Deci sa nu amestecam lucrurile.. La fel si pentru un sportiv..Pai ala e bun la alergat si lovit, eventual, o minge..Cit de mult discernamint o avea?
Zic toate astea pentru ca vad o aiureala totala in Romanica..Bun, or fi atletii, artistii si actorii ambasadori ai tarii, dar nu sint singurii..Pentru ca nu construiesti un sistem doar pe variante..
Citi ingineri sint tot asa, ambasadori, sa zicem, de care nu stie absolut nimeni? Si oameni super-capabili, nu oricine, dar care, de nevoie au trebuit sa emigreze, ca sa-si faca bine treaba? Ha?
Ce rahat de societate e aia care-si promoveaza doar pe unii, ca sa se dea mare? Si ca sa ce?
Oricum industria romaneasca e moarta si ingropata, iar inginerii emigrati..Ce mai produce Romanica, totusi? Din ce supravietuieste? Si cit o s-o mai duca asa? Pentru ca ce e acolo, sincer, e impotriva naturii..Dar poate-s io aberant, sau ceva..

Nudism

Habar n-am, societatea asta in care traim e plina de ipocrizii de tot felul..Si, ca urmare, nu stiu ce sa spun despre ea, despre ceilati..
Am mers pe mai multe siteuri de nudisti, asa de curiozitate, si mi-a placut..Poate pentru ca ei sint mult mai deschisi, si prietenosi..
Am fost educat, na, ca toti, ca trebuie sa fim asa, si pe dincolo, sa fim pudibonzi si timizi in a fi cum sintem.. Desi arta arata corpul asa cum e, in propria nuditate si fumusete, iar eu am facut studii anatomice cind faceam grafica..
Recunosc ca practic nudismul doar acasa, intre peretii apartamentului meu..Dar as vrea sa stiu ca mai e lume care e de acord cu mine, si careia sa nu-i fie rusine cu propriul corp..Pentru ca astia sintem, oricit ne-am acoperi cu haine de toate formele, si culorile..

Variantele variantelor

Toti traim..Lovim, param, ne retragem, lovim iar, ca sa ne aparam..Apoi ne relaxam..
Viata e amestecata..Nu stim cine ne va fi adversarul urmator, si nici cind va incepe iar, alta competitie.. Totul e sa fim, pe cit putem, pregatiti sa o luam iar de la capat..Si sa ne pastram mintea limpede..
Ce ma intriga e ca, cumva, din umbra, diavolul isi cauta metodele..Nu e corect, atita timp cit eu sint in lumina..De ce nu e si el fair play? De fapt, poate, daca ar fi corect, ar fi un adversar, ca toti ceilalti, si deschis pentru lupta..
Acuma, pe adversari tre'sa-i cunosti..Adica sa le cunosti metodele de atac..Ca sa te poti pregati dinainte.. Pentru ca ai de a face cu tot felul de forme de viata, de la cea mai primitiva, la cea mai perfida..Si na, ca in orice lupta, e ori tu, ori el..
Pina la urma cred ca iti trebuie dedicatie, ca in orice..Si sa te specializezi..Sa-ti perfectionezi toate armele posibile, asa ca si protectiile..Ca si cum ai fi in turnul de fildes, cu ziduri uriase imprejur..Si inconjurat doar de oameni de absoluta incredere, orice ar fi..
Viata e o lupta, pe care o ducem fiecare, dupa capacitati..
Nu stiu, nu am constientizat lupta asta pentru supravietuire asa cum am facut-o in ultimul timp..Pentru ca am simtit ca chiar am fost pe marginea prapastiei..Si mi-a fost foarte foarte rau..Dar am trecut..Mi-e scirba de toate, mai mult decit mi-a fost vreodata..Am vazut ce animale pot deveni oamenii..Ce stirpituri absolut dezgustatoare..Toti, fara exceptie..Toti, aceleasi animale gata oricind sa iti ia gitul, sau sa admire cum mori.. Si nu exagerez absolut deloc..Mi-e mai sila de ei mai mult decit mi-a fost vreodata..Dar nu prea am de ales, si merg inainte..Nu uit cit traiesc toate astea..
Ce atitudine sa ai fata de toate? Arogant? Te-ar privi dubios..Distant? La fel..Nimic nu e cum trebuie.. Eu incerc sa par deschis, si sa discut..Dar dincolo de toate aparentele astea stiu ca e o lume plina de instincte singeroase..Sincer mi-e frica de ei, de toti..Dar trebuie sa imi cistig existenta..Si caut sa par ceva ce isi doresc ei sa gaseasca..
Acuma e o liniste relativa..Sa vedem ce va deveni..Sper ca ceva ce inca mai respecta reguli bine definite.. Pentru ca de haos sint prea obosit..

Limite

E cald aici..Parca-s la intersectia drumurilor prin toate deserturile imaginate..In acelasi loc al singuratatilor.. Locul plin cu nisip, si oase albe..Prin care trec caravane o data pe secol..Fierbinte si sec, ca un altfel de iad..
Imprejur peisajul e la fel..Aceleasi dune invizibile, acelasi soare care te arde pina la oase, si aceleasi miraje-iluzii facute de straturile fierbinti de aer..Aer care iti prajeste si plaminii si toate sperantele..Si te transforma intr-o mumie vie..
Esti doar singur..Tu si natura..Nimeni altcineva..Nu ai cu cine sa te certi, sau sa te lupti..Si daca ar fi, totusi, si el ar suferi la fel, si poate ti-ar putea deveni chiar prieten de suferinta..Dar nu e..Si nici nu va fi..Doar tu cu tine..Asa..Te poti certa cu tine, ca sa simti ca poti comunica ceva, orice..Poti sa iti reciti versuri din toti poetii de care iti mai amintesti..Poti sa spui orice prostii, si absurditati, asa, ca sa iti tii mintea cit de cit limpede, pina te va descoperi cineva, si te va salva..Apoi iti spui ca mai e o sansa, si incerci sa-ti imaginezi alte lumi..Ca sa rezisti..
Azi sint bine..Am avut norocul sa ma salveze cineva..Dar imi mai amintesc momentele acelea de suferinta.. Parca mi-au placut mai mult decit viata asta de acum..Daca as fi murit atunci ar fi fost altceva..Acum supravietuiesc, sint ok, si traiesc, inca..Sint intre ceilalti..Am dureri de cap, si dorinta de a fugi iar in desert.. Sa fiu iar singur..E bine sa fii doar tu cu tine..Sa nu depinzi de cineva..Sa fii liber, pina la urma..Chiar daca ceva nasol ti se va intimpla..Bine, nu e de dorit asta..Si un desert de gheata ar fi, pina la urma la fel.. Diferenta e de haine..Si de felul in care alegi sa fii..

Pina la urma, vezi, iti poti imagina cum ai putea fi in orice timp, si spatiu..Si in cine te-ai putea transforma.. Pentru ca situatiile astea limita iti aduc la suprafata variantele profunde ale fiintei..

Viata vietilor

Sintem campioni..Toti..Ai supravietuirii..Pentru ca inca existam..
Ca sa fii iti trebuie curaj..Si capacitate de adaptare..Si putere de a para orice lovitura, venita de oriunde.. Sau capacitate de a te ridica din praf, si a te gindi la ce, de ce, cum..Dupa care sa te scuturi, si sa reiei startul..
Viata asta nu are nimic predictibil..Te privesc din umbra si succesul, si esecul, si mediocritatea..Iar tu alegi cui sa-i intorci privirile..E la latitudinea si capacitatile tale..Restul mai decide si norocul, cind, si cum vine si el..
E un talent si sa-ti dozezi efortul..Si sa mai iei si pauze..Sa-ti gindesti miscarile dinainte, suficient cit sa poti raspunde la schimbari..Si e un talent sa fii pregatit, si sa iei acel start de la care poti continua..
Pina la urma, sa traiesti iti cere un talent..Pentru ca o traiectorie frumoasa a destinului se face cu migala, si efort..Si asta o invatam pe parcurs..Totul e sa nu abandonam..Si sa fim cu mintea deschisa..Iar restul vine de la sine..

Lumea lor

Hahaha..Sa ridem toti cu toti dintii, in lumea asta uniforma de bilci..Sa ne aratam satisfactia de plastic a tuturor ipocriziilor posibil inventate..Sa ne manifestam fiinta in toate mizeriile ei posibile, asa, doar ca sa fim conformi cu tot..Sa ne rinjim indiscretiile si intrebarile proprii tuturor lumilor care ni se exhiba aici, fara discernamint..Sa fim noi insine in ceva ce pare a fi un autentic diform si clar a fi expus..
Afara e un zgomot..E atitudine, si nestiut..Afara e afara..Un haos construit atit de bine, de toti ceilalti..
Mai scriu, si mai simt ceva..Cit inca mai pot..Pentru ca zgomotul de afara imi acopera toate felurile mele de a gindi..Sint la fel de singur cind mai realizez ca lumea nu va putea niciodata sa ma inteleaga in ce sint..Sint doar eu, aici, pierdut printre toate iluziile ce au putut fi construite..Sint un om, o simpla fire ce pare ca a uitat tot ce i-a fost important, vreodata..Sint un om ce este, inca, aici, si care mai crede ca lumea ii va da dreptate..Cit, si cum va putea, si ea..Lumea lor, a celorlalti..

Drum in labirint

Lumea nu mai are repere stabile, asa ca..La ce naiba sa dezvolti teorii, sau sa spui despre determinari, cind toate sint varza..Ce sa explici, si cui, ca mai exista valori stabile..Pentru ca, na, ei cred ce cred, si in atitudinea asta generala a egoului umflat, nimeni nu te va asculta, orice le-ai spune, sau orice argumente le-ai aduce..
Traim vremuri confuze, in care ceva ce a fost e negat asa, pur si simplu, doar pentru ca apartine unor alte vremuri...Hmm..Tot ce a fost stabil valoros devine un reper de care nu-si vor aminti decit unii, la un anumit moment..Desi stim ca lumea are nevoie de toate, ei bine, acum, pare ca altfel merg lucrurile..
Eu nu sint un legat de ce a fost, pentru ca nu am cum..Ma adaptez din mers la tot..Dar sa uitam valorile mi se pare o timpenie..Nu asa evoluam, in nici un caz..In fine..
Lumea se duce pe drumul ei..Si, cum am spus de atitea ori, noi, cei mici ne adaptam cum putem, la tot..Si mergem asa, orbecaind, parca, pe un drum in labirint..Cautindu-ne drumul din toate variantele posibile..

Drumuri posibile

E un amestec de lumina-intuneric care se preumbla, si preschimba, asa, printre toate, ca o fiinta fluida, ce se adapteaza formei timpului..
Sint un timp al meu, ca o varianta posibila dintre toate..Ma acopar cu ce posibilitati am, si caut ceva, ce sa..
Imprejur e totul, sub o forma pe care o recunoastem..Sau nu..
De aici drumurile ar putea merge spre oriunde..Oricum ar fi, sa fie..

Lumea dintre noi

Da..Nu stiu, de fapt nu mai stiu nimic..Daca am stiut ceva, vreodata..Si nu vreau sa minimalizez nimic..Dar, mie, eu, omul, dupa toate studiile, si experientele mele, mie, ca om subiectiv, mie imi pare ca lumea asta asta, asa cum e, e creatia inginerilor..Sigur-sigur, in toate sint implicati toti, absolut..Si oameni de siinta, si cercetari, si fonduri alocate de cutare, sau cutare institutie financiara..E adevarat, pentru ca totul e un mecanism..
Si toate, si tot, devine, ceva, cumva, ce si-au imaginat unii care si-au asumat rolul de nonconformisti, si care au avut curajul de a construi inconstruibilul..Nu?
Si eu, tu, noi, ei, noi toti traim in lumea asta, si toti contribuim cu ceva, la tot..Dar hai sa le dam si lor, ce merita..
Scriu asta ca sa sa-i salut pe toti inginerii care au existat vreodata..Si ca sa simt ca, dupa toate, chiar sintem impreuna, ca o adunare, undeva, intr-o sala de curs, unde putem discuta impreuna, deschis, miliarde de teme..Ce frumos e sa ne putem revedea, asa, peste timp..Si sa simtim ca, dincolo de formule matematice si constructii-variante, chiar sintem suflete care se pot apropia..
Eu ramin aici, ca sa construiesc ceva, cu siguranta unui om ce face asta stind pe umerii celor ce au fost, asa cum spunea Newton..Si ma simt bine, si in siguranta, facind tot..Pentru ca ii am prieteni pe toti.. Si sint ce sint, pentru ca ei au fost ce au fost..
E bine..Lumea e intr-o siguranta stabila..Iar noi, toti, sintem, inca, impreuna..Asa cred, pentru ca, asa simt ca, chiar, este..

Fiintele lumii

Am uitat cine sint..Mi se intimpla destul de des sa uit intimplari din trecuturi..Si zic ca asa e sa se intimple.. Ca sa uit multe din toate..Si din trecut, din prezent, si, mai ales, din viitor.. Uit multe din toate foste, sau posibile.. Uit ca sa ma ma pastrez cit mai bun, acum..Uit asa, pur si simplu, pentru ca realizez ca totul e sa fiu actual, pe cit pot..Bine, ma mai uit prin carti, si oglinzi care-mi reflecta in paralel trecutul si viitorul..Dar citesc, privesc, admir, si uit iar..Pentru ca, nu, toate sint iluzii..Si toate vor disparea odata, cind vor ajunge, in drumul lor, la marginea memoriei..Asa ca, ce rost are sa-mi amintesc vreodata?
Vezi, lumile sint pline de iluzii..Ca sint ale noastre, sau ale celorlalti, nu mai conteaza.. Sint iluzii..Se plimba printre noi, ne privesc, le privim, si trecem indiferent, mai departe..Eventual ne salutam, si pretindem sa ne respectam..Stiind ca, fiecare isi are drumul lui..
Si, stii, toti sintem parte, la tot..Indiferenti la cauze uriase, si eroi ai unor destine infinit mici..Oameni care ating alte destine, la fel de mult cum sintem atinsi de alte destine..Fiinte care se considera variante optime ale posibilitatilor oferite de viata..Clipe de istorie ce se sterge foarte repede..Pasi calmi si siguri, ce vor fi uitati imediat ce lumea va gasi altceva mai interesant cu care sa ne inlocuiasca..Da..Pasi ai nostri, care se amesteca cu pasii celorlalti, pusi asa, in alternativa, pentru a putea fi selectati mai tirziu..Sintem concurenti cu celelalte miliarde de con-paminteni..Si facem ce putem, crezind ca am putea fi alesi, cumva..Ca sa ce?
Eu am reusit la un concurs pentru un job..Din vreo 20 de persoane..Si am reusit pentru ca am fost mai aproape de ce cautau ei, nu pentru ca as fi fost mai bun decit ei..Si asta mi-a adus o imensa parere de rau pentru competitorii mei necunoscuti..Pentru ca stiu prin ce trec ei..Si, cu toate astea nu am putut sa fac nimic.. Am privit doar, am raspuns la cerintele sociale, si mi-am vazut de viata mea..Dar am toata compasiunea mea pentru ei, desi asta nu-i ajuta..Stiu..
Lumea nu e corecta..E doar aici, intre noi..Si eu sint, asa cum pot, ca sa incerc sa merg inainte, spre un destin care poate fi al meu..Mi-as dori sa-i pot ajuta pe toti, mai ales pe ingineri, o da..Si ma doare mult de tot, pentru ca nu prea pot sa o fac..Sintem intr-o lupta care pe care in lumea asta rece..

Cireasa in labirint

Lumea e o suma de lumi, care fiecare sint o alta suma de lumi, care sint o alta suma de lumi..Si totul se amesteca construind legaturi-fire de culori diferite, unele intre unele, altele intre altele.. Totul e o transformare continua, pentru ca intre timp apar lumi noi, care se conecteaza, si ele, din mers, la toate..Si totul e un amestec schimbator intre ce a fost, ce este, spre un posibil ce va fi.. Totul e un tot urias, in care orice poate oricind sa apara, sa se transforme, sau sa dispara, reformind, si restructurind tot sistemul asta atit de complicat..
Amintirile se reconstruiesc si ele, asa ca tot, si ca tot ce ni se intimpla, pentru ca toate sint legate imediat si brutal, sau fin si subtil-imperceptibil..
Iar noi sintem cei mici si angrenati in imensitatea masinariei lumii..Noi facem, percepem, gindim, si ne adaptam schimbarile conform cu ce trebuie sa fim, sau sa devenim..Noi mergem cu pasii nostri mici pe o traiectorie posibila a sistemului..Si mergem asa pina la prima intersectie..Dupa care luam o decizie, ca sa putem merge inainte, iar..Si ne continuam drumul, ca o piesa, intr-un joc cu reguli complicate si schimbatoare, al mersului lumii..Mergem pe variantele deschise, si posibile..Mergem..Spre un nu-stim-unde, intr-un nu-stiu-cind..Asa, ca si cind drumul asta pe care-l descoperim e un fel de solutie al variantelor posibile deschise doar pentru noi in labirintul existentei..Si continuam pe traiectoria destinului iar, si iar, cit, si cum putem.. Si continam asa pentru ca asa e in ADNul nostru, propriu, si personal, si care, seamana cu cel al celorlalti in muuuulte chestii..Doar ca noi, vezi, sintem cu totul speciali, nene..Pentru ca noi, cu bune, si rele, sintem, de fapt, cireasa de pe tort..De pe un tort, nu stim exact care, dar unul pe care-l vrem important..

Drumurile fiintelor

Ne traim trairile ca si cind ar fi ale noastre..Ca si cind ni le-am desfasura, asa, indecent in fata lumii, si ca si cind ar veni din eul nostru profund pe care, acum, parea ca avem curaj sa-l aratam..Ca si cind am fi primii care sa o faca, si care ar merita un premiu galactic pentru asta..
Si iar traim, si iar aratam, si continuam..Si iar expunem, si explicam, si simtim, si ne extaziem la gindul ca uite ce unici si neintelesi am fost tot timpul asta..
Apoi, dupa un timp, aflam, ca inaintea demersurilor noastre au fost alte mii de fiinte care au incercat asta, cu mult mai multa subtilitate..Si ne uitam iar la noi, la trecut, la tot, si ne gindim daca chiar sintem ce credem, ca fiinte ce cauta un fel de absolut, sau doar urmasi ai altora ce chiar si-au depasit timpurile..Si cit de mult sintem o varianta de modernitate care sa depaseasca variantele trecutului.. Hmm..
Tu te uiti in oglinda trecutului si vezi ceva..Asa, ca intr-un film..Ma uit si eu, si vad alt film..Si ma gindesc ca sintem ce am reusit sa fim, dupa toate istoria asta, impusa..
Vezi, uneori totul pare de o limpezime de cristal..Cu reguli clare ale unui trecut ce a continuat sa se redefineasca, continuu..Iar, alteori, pare un amestec de mizerii scirboase ce vin dintr-o mlastina a unui acelasi trecut nespus in documente..Si totul e la latitudinea proprie a analizelor..Care din toate astea sa le consideram autentice? Pe care sa le credem, si pe care sa le luam ca posibilitate de un nou start? Hmmm.. Greu de spus. Desi, sincer, parca tot ce e adevarat, chiar merita..
Stiu..Ceva ce exista e ceva care va fi, intr-un fel, sau altul..Mergem technologic inainte, cu toate instinctele singeroase, alaturi..Si vedem ce va urma..Sper sa fie de bun augur..Salutari din secolul XXI..Ne urmam toti drumul prescris..Si ne cautam determinarile fiintei in vremurile ce vor veni..

Visuri nespuse

Nu stiu, ce scriu eu e, cumva, echidistant fata de anumite trairi, pentru ca incerc o privire de ansamblu, fara sa ma scufund adinc, intr-o directie anume..Ca si cind as incerca sa fiu impartial, intr-un fel, si sa nu favorizez o anumita traire, gindire, sau sentiment..Poate pentru ca asa mi se pare corect, desi, de multe ori mi-am infrinat o dorinta de a explora unele teritorii..Dar, am incercat, ca inginer ce sint, sa pastrez un echilibru in toate..Acuma, bineinteles, ca si echilibrul e subiectiv, pentru ca fiecare si-l are pe al lui, propriu, si personal..
Notiunea de echilibru presupune o balansare a toate cite traim, si un nivel apropiat al tuturora..Pentru ca daca iti lipseste ceva, balanta se inclina, si trebuie sa aduci ce trebuie acolo unde trebuie..
Am scris mai demult despre amor, asa in general, gindind ca noi, ca fiinte organice si complicate, avem nevoie de el, si cel fizic, si cel psihic..Pentru ca avem nevoie, mental, sa ne raportam la o persoana care ne e alaturi, cind o avem, si cu care sa comunicam tot, ca, prin intelegere sa ne usuram sarcinile psihice..Iar fizic, la fel, vrem sa comunicam prin corp, organe, trairi emotionale, dorinta fiintei construita din oase, muschi, nervi, si instincte..
Amorul fizic e aparte, pentru ca ne da starile profunde ale senzatiei si extazul explorarilor..Sigur, la inceput e ca un joc al incercarilor vizuale..Ne vedem, ne cautam, ne descoperim nuditatea, ne excitam, si continuam sa simtim..Corp linga corp, corp peste corp, atingeri, mingiieri, muscaturi, ne e permis orice care sa ne ajute corpurile sa-si traiasca intens senzatiile..Mintea se elibereaza, incepem sa visam, sa ne imaginam, sa actionam asa ca si cind am fi pilotii propriului extaz..Ne gasim pozitia, apoi prima penetrare, a doua, a treia..Si natura isi urmeaza cursul..Orgasmul, trairile electrocutante, eliberarea, si revenirea..Trairile sint extreme, fiinta ne e la marginea timpului..Am zburat, ne-am detasat de orice, si ne linistim..Cerul a fost sublim, stelele si-au pastrat locurile in galaxii..Iar noi am aterizat, iar, pe batrina Terra..Ce peisaje..Cite arcuiri ale traictoriei fiintei..Cita libertate amestecata in libertatile astea universale..Ce inaltimi, si viziuni, cita putere de a visa, si simti, ce frumuseti sa poti privi toate celelalte lumi, de deasupra..
Apoi extazul se transforma in oboseala..Corpul isi revine, odata cu simturile..Universul isi transforma galaxiile in intunericul ochilor inchisi, si apoi in tavanul privit cu liniste..Fiinta se reintoarce la trecutul devenit asa, uimit, prezent..Imprejur e o camera, o femeie, eu cu corpul meu, si calmul de dupa furtuna..Am aterizat.. Ma simt ca atunci cind mai vreau sa vad culorile din tabloul unui apus de soare superb..Sint aici, alaturi de un om, care, poate, ca si mine, isi mai cauta un drum posibil intre toate destinele posibile..Sintem alaturi, ca fiinte paralele, ce apartin unor universuri paralele, dupa o cautare a propriilor euri..Ne privim atent in ochi, si ne inchipuim, cumva, ca jocul asta a fost unul construit de destin, special pentru noi..Ne mai atingem liniile fetei, si ale corpului, si adormim, incet, cu promisiunile nespuse de a visa toate lumile posibile..Cele de la care am pornit, si pe care le-am imaginat, asa, ca intr-o complicitate a noastra limpede si, pe cit de clara, pe atit de tacuta..

Definitiile noi

Vezi, vedem ce credem ca vedem..Si simtim, la fel, ce credem ca chiar simtim..Desi, poate, instinctul ne spune altceva..Nu stiu..
Noi traim printre picaturi, de fapt..Ce ne vine, imprejur, sau alaturi..Concentrat, variante aduse la vietile proprii..Traim ce apucam sa ne vina din trairile celorlalti, si ni se aduna, impreuna, ca sa ne faca sa simtim ceva..Traim ce ni se construieste imprejur, ca sa ne dea o impresie a unei vieti proprii..Si mergem pe variantele momentului ca pe un drum al propriului destin..
Vezi, nu stim cine sintem pina nu intelegem locul, rolul nostru in toata masinaria asta a lumii..Ca sa ceva.. Pina intelegem ca sintem o varianta dintre toate, in toate variantele posibile ale traiectoriilor posibile ale lumii asteia atit de schimbatoare..
Sintem ce sintem pentru ca existam, aici, acum, intre toate variantele..Ca sa spunem ceva ce are un inteles pentru unii dintre noi..Ca sa ne definim, cum putem, cit putem de clar, intre atitia altii care, si ei, se definesc, intr-un fel, sau altul..

Lumile lumilor

Ma mai gindesc la oras, si la toate strazile, si cladirile, cu amintirile lor.. La tot ce a fost ca sa fie, atunci, ca punct de plecare pentru amintirile de acum..De multe ori ma gindesc ca ce scriu nu ar putea avea vreo logica pentru cineva ce nu a trait ce am trait eu..Si incerc sa rescriu, desi nu-mi iese, pentru ca toate trairile alea atit de concentrate pot fi simtite intr-un fel pe care doar poate eu il stiu..Poate doar eu pot descuia portile spre tot, ca sa poata veni ceilalti..Habar n-am..Ce arat e ce simt eu, de aici, acum..
Sint inginer, si fac modele in 3D..Sint pasionat de constructiile astea virtuale..Si viata mea e in gindurile care sa imi determine capacitatile..Construiesc ce mi se cere, si merg inainte sperind ca voi putea deveni un posibil prieten pentru toti cei care, ca si mine, sufera cumva, pentru ca vor, pot, si isi doresc sa schimbe lumea asta..
Inca ma mai gindesc la orasul meu, cu toate strazile, cladirile, si amintirile lui..Ce frumoase sint umbrele lui din zi, si luminile lui din noapte..Ce fabuloasa e lumea pe care o poate arata celor ce chiar pot sa o vada.. Asa, cum e, sau cea imaginata..

Alt inceput

A fost si prima saptamina la jobul meu nou..Luni m-am simtit nasol, ca ma gindeam ca o sa sara toti pe mine, cu toate frustrarile lor..Dar a fost calm..Marti, mai bine..Si, cu cit au trecut zilele mi-am revenit, si am intrat in designul cel mult iubit (sa zic asa), mai ales ca nu era greu ce aveam de facut, trebuia doar sa gasesc metodele ca sa-l abordez corect si riguros, pentru ca am vrut sa fie totul stiintific bine aranjat..Si a mers fabulos, chiar n-am crezut sa reuseasca in asa proportie, si nu ca ma dau mare, dar eu rareori gresesc un model, pentru ca mi le aranjez bine de dinainte, ma gindesc la toate variantele, etc..
Colegii de job din engineering sint foarte draguti, si foarte aplicati, la obiect, am comunicat de la inceput foarte bine, sincer..Mediul e placut, fiecare cu treaba lui, mai glumim, mai spunem cite o trasnaie ca sa ridem, apoi ne intoarcem la ale noastre..Bine, acuma oamenii sint fiecare diferiti, si cu ale lor..Ne concentram pe ce avem fiecare, de facut, si ne vedem fiecare de treaba specifica..
Cel mai important e mediul, cred..Sa ne simtim parte din tot sistemul asta, adica sa simtim ca treaba noastra e apreciata asa cum trebuie..Si restul, vine, cumva, de la sine..

Experiente

Am vorbit despre toate lucrurile dinainte, asa, la modul general, ca si cind as fi observat pe deasupra tot, as fi vazut, gindit, analizat, si spus in cuvinte..De fapt totul a plecat de la ceva foarte concret..
O perioada nu am avut job, si am reusit sa supravietuiesc cu banii strinsi de dinainte..Dar a venit momentul cind banii se terminau, si eu trebuia sa fac ceva..Nu-mi era frica de ceva anume, concret, asta in niciun caz.. Dar imi era frica de salbaticia celorlalti, care luptau, ca si mine, in razboiul asta al supravietuirii, dus pe cont propriu, de fiecare..Si a fost greu..Foarte greu a fost sa lupt cu toate viziunile create de imaginatie, dupa ce observam realitatea..A fost multa durere, intrebari, mult nestiut, alte viziuni care aduceau iar multa durere.. Cred ca prin ce am trecut ACUM nu uit cit traiesc, pentru ca a fost absolut monstruos.. Dar, sansa mi-a zimbit, si am trecut peste toate, in timp relativ scurt, dar atit de concentrat..
Cum ziceam, am vazut cum arata depresia, de foarte aproape, i-am vazut toate detaliile..Nu de la inceput..
Totul a inceput cu aplicatiile pentru job, cu updatat CV-ul cum se spune in Europa, sau resumeul, in Americi.. Bun, am scris tot, aranjat, pregatit, si gata, mi-am luat curaj si le-am trimis, cu zecile, pe adresele pe care mi le selectasem dinainte..Am primit intr-o luni, acum 2 sapt un mesaj ca sa am un interviu..Am fost, am discutat, am aratat, am intrebat la rindul meu citi mai sint intervievati, de curiozitate, si mi s-a raspuns ca inca vreo 15..Deci era clar ca nu aveam nici o sansa, pentru ca din 15 oricind se gaseste unul mai bun ca tine.. Jobul designer, salariul cerut de mine unul conform cu experienta mea, cam marisor..Dupa interviu, sansa asteptata aproape de zero..Dar era o sansa..Bun..
Apoi mi-am dat seama de disperarea situatiei..Cu prelungire mai aveam bani cel mult 2 luni..Dupa care o sa ma ia dracu, pentru ca mai mult ca sigur n-a sa ma ajute nimeni..Am sunat o cunostinta din Toronto tot roman, si a spus ca da, ma ajuta, si mi-a fost mai bine..Dupa care, vorbind iar, mi-a spus ca nu ma poate imprumuta cu bani, pentru ca are cheltuieli cu copiii, familia, blabla..Si oricum nu avea garantie ca-i voi inapoia banii, considerind ca n-am job..Desi fiinta aia, de fapt creatura aia, era foarte religioasa, si-mi tinea prelegeri ca trebuie sa fiu bun, si sa-i ajut pe ceilalti..Deci era clar, nu ma ajuta decit cu vorbe..De altfel, ieri i-am trimis un mail in care am facut-o de rahat pentru toata mizeria pe care ea o considera morala.. Si oricum, asa un exemplar nu mai are nici un fel de respect pentru mine, pentru ca nu te joci cu oamenii promitind ceva ce nu vei realiza, cu atit mai mult cu cit omul ala care chiar are nevoie de ajutor e disperat.. Dar am trecut..apoi am aplicat iar resumeuri pe toate adresele posibile si imposibile gasite pe net..Luni am avut un interviu la o companie care face masini automate, mi-au cerut si sa raspund la intrebari legate de personalitatea mea, la care, sincer, am raspuns fabulos, pentru ca ma pricepeam..Bun
Marti am avut alt interviu cu un nene de la o companie mai micuta, am discutat mult, i-am aratat, demonstrat, etc etc..De la care nici azi, joi, nu am avut raspuns, pentru ca omul cine stie de ce ma chema, desi pretindea ca are job urgent..Bun..Cind am ajuns acasa am primit un telefon de la compania cu masini automate, ca nu-s fit adica..Nu am inteles pentru ce nu-s fit, pentru ca experienta mea de designer cam acoperea toate cerintele lor..Ma rog..Tot acelasi rahat..Mai aveam un interviu planificat pentru joi, si ma gindeam ca acolo poate merge..Dar, marti, am primit un mail prin care cei de la compania la care am dat primul interviu imi propuneau jobul, cu salariul meu cerut, cu tot..Am crezut ca nu vad bine..Am raspuns imediat, am zis ca vin sa semnez contractul, etcetc..Ieri am semnat, si gata..Pentru mine s-au terminat toate grijile..Imi pare rau pentru ceilalti care nu au fost acceptati pentru job, daaaar, pentru mine, ma bucur..Asa ca de luni am job nou..Bine ca am scapat..Dar prin ce am trecut tot timpul asta nu uit nene..Oho, mi s-au intimplat atitea tragedii ca chiar am imbatrinit cu 1000 de ani..Ce pielea calului in virful dealului..A fost mult de tot..

Supravietuire

Ochii se deschid in romb..Urmeaza armoniile, si vocile care cinta despre un vis de a fi forever young.. Si alte versuri despre un vis de a fi tinar etern..
Lumea merge pe drumurile ei, proprii..Care nu coincid cu ale visurilor noastre, de a fi, asa cum ne dorim.. Iar noi invatam sa devenim altceva iar, si iar, cautind o cale printre ceilalti..
Si eu, si tu, mergem cautind..Dar ce ne ofera societatea e altceva..Iar noi mergem inainte, cautind iar.. Pina cind devenim suficient de intelepti cit sa intelegem ca ea, societatea are grijile ei, si nu prea ii pasa de noi in absolut nici un fel, si ca doar noi incercam sa ne impunem, cum putem, un drum printre toate, etc etc..
Ce mizerie incredibila trebuie sa acceptam..E uimitor cum de dragul supravietuirii sintem capabili sa acceptam compromisuri de neiertat..Mi-e o scirba infinita..Si, totusi, trebuie sa supravietuiesc, si atunci nu mai tin cont de nimic..Nu mai exista notiunea de demnitate..Toate au devenit mizerii acceptate.. Mergem inainte orice ar fi, pentru ca existam..

The view

Merg si vad..Ca pasesc pe raze de soare, sau de luna, sau ca calc in gropi, pasesc, si merg inainte, si e bine, si ma simt ca si cind as fi cucerit galaxia..Ma uit doar nainte, e singura mea directie, am in minte tot ce vreau, si simt ca ce imi doresc va deveni asa, merg, vad, observ, si continui..Am energia si naivitatile virstei, si merg, si merg, explorez tot ce imi apare inainte, merg iar, si iar, si iar..
Apoi ma opresc sa ma odihnesc..Cine dracu ar indrazni sa ma contreze? Ha? Ca i-as trage-o nene, asa, din inertie, ca sa..Ca sa elibereze drumul, ca si asa..Iesi, du-te, sa te futa prostii, si roiu, ca avem de mers inainte..Imi place drumul inainte cum imi place o zi cu soare..
Down the road I've got myself so many idiots trying to mess up, oooo..Afara cu idiotii..Ca avem treaba, multa treaba, si multe modele de construit..
Scuze de limbaj de gang, dar chiar ma simt ca tre'sa bumbacesc toata maimutzarimea:) Bine ati venit in lumea mea reala..Si plina de surprize placute, sper:) Enjoy the view. The best is yet to come, sure thing..

Unele linisti

Viata e plina de furtuni..De stress, de cautari fara nici un raspuns imediat..Viata e un timp prea obosit, de multe ori..E plina de atitea spatii dintre noi, si toti ceilalti..Spatii cu conformatii schimbatoare..
Viata e prea plina de prea multe..Si mai ales de prea multe grele, si prea putine zboruri..
Am avut o perioada foarte foarte grea, in care am simtit atit de adinc toate armele pe care le-au folosit ceilalti..Da..Vremuri atit de dureroase ca nu le uit nici peste 1000 de ani..Vremurile ratacirilor nestiute prin tarile asediate..Da..Sint in zona dintre razboaie..In ochiul ciclonului..
Miine am sa trec granita dintre toate..Am sa ies din timp, cit sa ma linistesc..Apoi am sa ma gindesc la zilele ce vor sa vina, cu toate cite le pot aduce, ca vor fi singuratati, taceri, greutati, sau alte mici fericiri..Am sa ma gindesc la toate, si am sa imi promit ca voi cauta mai mult drumurile care ma vor aduce inapoi, spre mine..
PS Acuma le-am lasat pe toate uitarii..Sint linga prietenul de Porto, cel care mi-a indulcit singuratatile.. Ascult ceva care se cheama "A time for us" instrumental, si ma bucur de armonii, ca un copil ce a uitat cum arata lumea..E frumos, uneori..Atit de frumos, cit sa uiti de tine, si de toate..Cit sa poti crede ca ai putea sa traiesti suspendat o mica eternitate..A ta..Si cu mult mai frumoasa decit toate celelalte, impreuna..
PPS M-am vazut iar in oglinda..Am o figura interesanta, cred..As putea sa am ochi magnetici, de hipnotist.. Si atitudine de cuceritor..Imi place sa cred asta despre mine, desi, sincer, am dubii uriase, asa cum avut dintotdeauna..M-am plimbat printre nestiuturi, pentru ca, sincer, cumva, mi-a placut sa caut sa descopar, si sa ma descopar, eu, pe mine, continuu..Si sa ma pun intr-o infinitate de situatii in care sa caut solutii posibile.. Imi suna in minte, ca un leitmotiv, parca..Mergi inainte, orice ar fi..Si teritoriile alea misterioase se vor descoperi..Chiar daca acum, inca, nu exista..
Ma simt pe o nava, intr-un compartiment, pe un scaun, privind monitoare ce imi arata ceva..Gindind la drumurile posibile..
PPS Cred ca m-am transformat intr-un monstru, sau ceva..Ultimele experiente mi-au aratat toate radacinile rautatii oamenilor..Oricum, rau nu-mi e in fire sa devin..Dar rece-sinistru poate ca da..Si lucid cit sa nu mai cred nimic, orice ar fi, si de oriunde ar veni..Mi-au inselat asteptarile toate fiintele..De ce m-as mai obosi sa mai cred ceva, orice, vreodata? E atita monstruozitate in toti, ca, na, nu cred sa mai fie vreo iesire.. Cind am fost jos am fost lovit, continuu..Sa mai cred ca oricine, vreodata, va mai deveni uman? Iar cei cu religiile, slabiti-ma..Totul e o ipocrizie dupa care va ascundeti perversitatile..Sinteti o pacaleala sinistra..

Infinit mic

Uneori iti mai vine sa privesti cerul, sa-l vezi daca s-a mai schimbat, de cum il stiai..Daca si-a mai adus cu el pasari, sau nori, sau soare, stele, galaxii, cite a mai apucat, de cind nu ne-am vazut..Sau daca si-a pictat formele cu aceeasi nuanta de albastru ziua, si de oranj asfintitul..Si, toate au ramas..Si el, la fel.. Doar norii si-au schimbat formele dansurilor acoperind, sau descoperind spatiul..
Natura e acum la fel de verde..Neschimbata in schimbari..Verde cu senzatii de sperantza pe care il vedem si auzim ca atunci..
Doar noi, pe aici,sau pe altundeva, ne mai trecem starile colorate, intr-un punct schimbator, infinit mic, pe o dreapta infinit subtire, ce mai separa infinitul albastru de cel verde..Inca..

Arome

E in aer, uneori, o aroma de trandafiri, subtila si subtire ca o entitate matematica definita riguros si axiomatic.. Si ma intreb de unde atita finetze ratacita in spatiul asta brutal, si dur, dintre noi, oamenii.. Poate ca e doar in mintea noastra un fel de senzatie construita asa, printre picaturi, si care ne ia prin surprindere..Pentru ca se cheama fericire, si miroase a trandafiri..Sau poate a sperantza cu aroma de trandafiri..