Determinarile determinate

Mai sint clipe cind soarele iti umbla prin suflet..Cind amintirile cele mai prafuite devin atit de stralucitoare, ca te ametzesc, ca dupa vin..
De multe ori, cind scriu ceva, vad anumite locuri..Ca si cind as sta intr-un punct, si as privi imprejur, la 360 de grade..Vad forme clare, constructii, cladirile de acolo, copacii, strazile, trotuarele, aleile dimprejur..Si siluete, uneori..
1. Strada Eroilor. Intre Casa lui Nae, si teatrul de papusi. Acolo e un loc plin de soare, si verde de sperantze. Acolo ma duc, cind vreau sa zbor..Si cind calatoresc spre lumi exotice..De acolo plec cu un entuziasm infinit spre orice punct, oricit de indepartat, din spatiu..Acolo e si carlinga navei mele spatziale..
2. Iesirea de la Electrotehnica. Strada din spate, unde vad luminile si umbrele copacilor, si unde e vara infinita.. Gindurile, aici, alearga spre neclaritatile vietii, spre fericirile nedeterminate, fie ca vin de afara, sau, direct, din mine..Aici filosofia cuprinde fericirea..Si invers..
3. Strada B, linga Bazinul Vietii, sa-i spunem asa..Aici e umbra, si ginduri despre geniu, traire, si nestiuturile lumilor posibile..E umbra, pentru ca soarele e la rasarit, sau apus..Aici sint lumini unghiulare, ca in laboratoarele misterelor..Aici, la intrare, se deschid drumurile spre ideile-combinatii de trairi, si incercarile de a explica revelatiile ideilor..Si genialitatea, cumva..
4. Domneasca, intersectia cu Eroilor..Spatiul stralucitor, si incarcat cu imprejururi..O arhitectura clasica.. Care separa limpezimile fiintzei..Aici e originea Orasului..De aici pornim pe orice strazi, si oricare dintre visurile posibile legate de Univers, Galaxii, Muzeele Amintirilor, fiintze, Timp, si treceri..Aici se opreste infinitul, si de aici porneste iar..Fie ca e spatiu, nedeterminare, raport intre noi si existentze..
5. Parfumul Teilor..Locul de unde porneam spre liceu, pe aleea Trandafirilor..Noapte de iarna, rece si linistita.. Cu lumini de felinare sferice, reflectate de zapada de pe trotuar..2 variante: drumul spre liceu, in noapte, cu filosofii crude si sinistre despre realitatea vietii printre sufletele reci; sau drumul, in jos, pe Domneasca, de sarbatori, privind la ferestrele caselor, si la fericirea egoista a celorlalti..Si de aici Timpul se poate opri, si porni, uneori..
6. Faleza. Iubirea sperantzelor mele..E rareori intunecata, si plouata, in amurg..Atunci cind imi vad existentzele si mastile lor destul de absurde..Dar, de cele mai multe ori e insorita, e plina de fluidul Dunarii, de verde, de soare, de primavara, de viu, de naivitati, si fericiri, si alei si banci..Pe aici trece drumul meu dinspre o inaltzare a spiritului, oricare ar fi, spre un acasa cotidian si linistit..E drumul meditatiilor mele dragi, printre peisajele trecerilor..
7. Drumurile iernilor..Sint drumurile spre examenele vietii, de fapt, metaforic vorbind..Sint toate peisajele pline de zapezi, de frig, de indiferentzele fundamentale, de interiorizarile mele..Pline de un timp in care fiintza imi era atemporala, si suspendata..In care primeam cele mai dure lovituri, si invatzam sa rezist, si sa merg mai departe, orice ar fi fost..In care invatam sa uit tot, si sa ma recompun, din descompuneri..Sa merg spre esentze, cu oricite sacrificii..Si sa invat sa ma apar de orice, si oricine..Sa imi respect principiile, ca un samurai, dar, sa pot lupta, cu armele lor..