Parca, de atita timp, nimic nu s-a schimbat..Totul e la fel..Identic cu tot ce a fost, vreodata..Sintem ostatici ai unei secunde cosmice blocate..Ce ciudat..Cum sa traiesti asa, continuu? Sa te vezi cum te descompui, cite putin, tot timpul..Si sa fii atit de constient de toate..Sa iti urce spiritul cu aceeasi viteza cu care ti se degradeaza corpul..E cea mai sinistra monstruozitate imaginata..Si exista..Si toti o traim, sau o vom trai..Asta daca supravietuim la celelalte monstruozitati, dimprejur..Traim picatura noastra de timp in carcasa corpului..O traim, o simtim, ea ne e raiul si iadul..Inghesuim in ea tot ce sintem..
Am trait timpuri interesante..Am vazut pe viu cum a cazut imperiul comunismului, am schimbat societatile, am invatat cit pentru 1000 de ani..Am vazut, si inca vedem schimbari cu viteze colosale..Toate se dezvolta exponential..Intr-o zi apar un milion de noi descoperiri..Explodeaza tot..Parca sintem observatori dintr-o nava relativista..Ce bine ar fi sa fim doar observatori, si sa nu ne socheze ce traim..
Nu ma deranjeaza ca oamenii sa revina la valorile fundamentale..Pentru ca de acolo pleaca, si acolo se intorc, toate..Dar nu vreau sa trebuiasca sa accept toate contorsiunile timpului..Nu vreau sa mai fiu jignit de niste dobitoci cu abilitati formate pe moment..Si care n-au nimic din ce spiritul ar presupune..Niste ratacitzi, de fapt, pe culoarele timpului, dar care au stiut sa se agatze bine de cite ceva, ca sa nu fie luati de val..Deocamdata fiecare se adapteaza cum poate..Si speram la un timp cu mai multe lumini..De orice culori.. Doar lumini sa fie..Cit mai multe..Oriunde..
No comments:
Post a Comment