Clar

Lumina si-a reflectat si refractat miliardele de culori ascunse, ca atunci, cind s-ar fi reintors Calatorul pe Qua, planeta fara sperantze..Poate ca spectacolul s-a intimplat iar, in asteptare.. Poate ca, de fapt, asteptarea asta e atit de reala, pentru ca e atit de profunda, in noi..Noi o traim, ne-o traim continuu..Si o vedem reala, pentru ca ne defineste..Iar Calatorul e simbolul sperantzelor lumilor din noi, pe care le vrem, la fel de reale.. Ce fiinte dificile sintem..Ne confundam cu realitatea pe care ne-o dorim..Atunci cind o putem intelege..Altfel, ne indepartam de sentimentele profunde, fugim de realitati, chiar daca ne sint accesibile..Pentru ca, de fapt, acceptam cind sintem pregatiti, doar..Ce ironie..Alergam dupa iluzii, ca sa ne justificam cotidianul..Asta ne implineste, si ne da satisfactia datoriei implinite..De parca ne-ar fi trasat cineva, de sus, niste sarcini, si noi, indeplinindu-le, avem automat alte drepturi decit ceilalti..
Daca n-ar fi de ris, ar fi de plins..Si invers..E la-men-ta-bil..Sintem incredibil de instabili..Noi, toti..Si ne miram ca ni se intimpla chestii atipice..Pai na..
Ar trebui sa ne raportam mai des la stiintele exacte..Acolo, lucrurile sint mai clare si stabile..