Ma trezesc iar cu ochii privind ceatza diminetilor nestiute..E alb, e lumina, e o lume de forme atit de elaborate..Sint culori ce isi construiesc povestile in fata mea, chiar acum..Si carora incerc sa le gasesc o minima logica..E mult, e profund, si eu sint doar confuz si lenes..Vad formele in ceatza, si, desi nu le pricep, nu vreau sa imi aduca decit liniste..Vreau culori, si somn adinc, in care sa visez alte lumi..
Somn usor, de noapte, de dimineatza, de prinz, de orice..Repaos meritat, sau nu, doar somn sa fie..Ca o liniste de 1000 de ani..Pentru reconstructia ideilor celor 1000 de ani de dupa..
Promit, cind ma trezesc, sa refac zborurile neterminate, de ieri..
"In lumina fara cuvint, printre frunzele leganate de vint, voi fi mereu cu tine in gind..In umbra, in zbor de adieri senine ce revin iar, in amortirile calde ale trecerilor fluide, revin, ca amintirile, cintind..Ochi si priviri, silabe de iubiri de argint desprinse de pe pinzele de fum..Vei reveni, ca lumina, cintind..Si eu voi fi, mereu, cu tine in gind.."
No comments:
Post a Comment