Nu ca un Da

Linistea iti vorbeste cu adevaruri..Acolo te regasesti..Acolo nu e frica, nici intristare..E un eu care iti urmareste trairile, si care e al tau..Care iti spune cine esti..Daca il asculti iti povesteste tot destinul tau..Toata viata ta..Care a fost, si va fi..De la origini, spre un fel de infinit, nestiut..
Aici noi doar spunem cuvinte fara acoperire..Pentru ca inca ne plimbam..Printre spatiile nestiute ale celorlalti.. Fara sa stim..Mergem spre un ideal neclar..Ascultam ceva dinafara..Si construim ceva inauntru..Ceva care sa aiba un sens, cit de mic..Asa..Firea ne poarta spre..O atingere..Si zburam, pur si simplu..Ne-am acoperit nedeterminarile..Vedem ce ne apare..Mult, ca o atingere..Sau ca o iubire, pe drumul destinului..Ca o surpriza nestiuta..Pe care NOI am transformat-o in ce va fi fost..
Te cunosc..Nu esti de aici..Nu..Esti din locurile de unde as fi vrut si eu sa fiu..Esti o iluzie, de fapt..Esti doar o suprafatza care isi reflecta imaginile, doar..O simulare, o aparentza, o neatingere..Un abur instabil..Si inconsistent..Un nestiut..

Spune-mi

Ne mai vedem imaginile reflectate de ochii si sufletele celorlalti, ca in oglinzi paralele din lumi paralele.. Ca in jocul cu piese cu forme geometrice classice, in care construim tot felul de combinatii dintre eul nostru, si al celorlalti..Ne vedem imaginile transformate..In context..
Uneori lucrurile se intimpla foarte repede..Si momentele ne trec prin fatza, fara sa le sesizam..
Vedem ochi, fetze, sau contururi..Sau le sesizam..Simtim grimasele transformarilor..Vedem masti translucide cum isi reflecta si refracta luminile primite..Nu stiu cine sint ei, ce vor, si ce spun..Nu ii inteleg..Ei vin din alte lumi..Dintr-un zbor diferit..
Eu imi fac pasii mei..Si imi zbor zborurile mele..Imi traiesc eul meu printre celelalte euri..Merg printre logicile lor, pe care le inteleg, mai mult sau mai putin..Incerc sa fiu..Nu stiu ce..Sau cine..Sint la o rascruce..Ma uit la busola, la ceas, la  stele..Spre ce sa ma indrept? Mai sint drumuri corecte? Care? De ce?

Exercitiu

Lumea e un fel de scena, si soarele un fel de reflector..Oamenii-actori isi joaca, si ei, mai bine, sau mai prost un rol pe care il cred cel al vietii lor..Mastile reflecta lumina..
Unele suflete mai pot vedea si refractzia razelor, si adincimile..Se intimpla ca actorii sa devina, din timp in timp, si spectatori..Ca sa inteleaga contextul, si sa-si adapteze replicile..
Pe fundal e un peisaj tropical, si prin aer mai plutesc armonii sud-americane..Te simti bine..Ai o senzatie de plutire..Vezi totul de sus..Aerul iti mingiie pielea, si tu te inalti, si cobori cu viteze fantastice..Desenezi pe cer forme geometrice ciudate..Ai traiectorii care arata de parca ai cauta ceva..Te ascunzi dupa nori, sau apari, asa, deodata in cercul soarelui, ca un fel de zburator al eclipselor..Apoi te opresti, stai un timp suspendat, si aterizezi, incet..Pentru ca e amurg..Iar miine e o alta zi..Nu?

Contururi colorate

Parca, de atita timp, nimic nu s-a schimbat..Totul e la fel..Identic cu tot ce a fost, vreodata..Sintem ostatici ai unei secunde cosmice blocate..Ce ciudat..Cum sa traiesti asa, continuu? Sa te vezi cum te descompui, cite putin, tot timpul..Si sa fii atit de constient de toate..Sa iti urce spiritul cu aceeasi viteza cu care ti se degradeaza corpul..E cea mai sinistra monstruozitate imaginata..Si exista..Si toti o traim, sau o vom trai..Asta daca supravietuim la celelalte monstruozitati, dimprejur..Traim picatura noastra de timp in carcasa corpului..O traim, o simtim, ea ne e raiul si iadul..Inghesuim in ea tot ce sintem..
Am trait timpuri interesante..Am vazut pe viu cum a cazut imperiul comunismului, am schimbat societatile, am invatat cit pentru 1000 de ani..Am vazut, si inca vedem schimbari cu viteze colosale..Toate se dezvolta exponential..Intr-o zi apar un milion de noi descoperiri..Explodeaza tot..Parca sintem observatori dintr-o nava relativista..Ce bine ar fi sa fim doar observatori, si sa nu ne socheze ce traim..
Nu ma deranjeaza ca oamenii sa revina la valorile fundamentale..Pentru ca de acolo pleaca, si acolo se intorc, toate..Dar nu vreau sa trebuiasca sa accept toate contorsiunile timpului..Nu vreau sa mai fiu jignit de niste dobitoci cu abilitati formate pe moment..Si care n-au nimic din ce spiritul ar presupune..Niste ratacitzi, de fapt, pe culoarele timpului, dar care au stiut sa se agatze bine de cite ceva, ca sa nu fie luati de val..Deocamdata fiecare se adapteaza cum poate..Si speram la un timp cu mai multe lumini..De orice culori.. Doar lumini sa fie..Cit mai multe..Oriunde..

Ceatza

In Ro nimic n-a functionat, niciodata..E un miracol cum de asa ceva exista..Poate pentru un timp limitat, cumva..Doar prin salbaticie a supravietuit tot, acolo..O ratiune nu a existat, niciodata..Poate nu a fost necesara, pina acum, acea ratziune..Desi, intr-o lume atit de complicata, e o limita de timp acordata si primitivismului.. Pentru ca nu poti sa acoperi, la infinit, ruine cu aberatzii..Vine timpul peste tine, si iti cere explicatzii..

Dimineatza..

8. Aleea Trandafirilor, spre liceu..E lumina si calm, printre blocurile paralele, si copaci..Aici e fascinatia inceputurilor..De aici se vad mai clar virstele, fie ca sint adolescentze, maturitatzi, relatiile intre noi si lumea celorlalti, sau momentul de liniste limpede, inainte de un mare eveniment..Aici sint explicatiile a ce traim, si incercarile de a intelege ce sintem, uneori..De aici incepem relatiile cu tot ce ne e imprejur..Aici vedem mai clar ce va fi, cumva..Relativ la oameni..
9. Gara, Mallul si spatiul infinit dimprejur..Sub un soare orbitor, un cer senin, si o tacere universala..Aici sint linii, paravane, cladiri albe, si sali de asteptare..Un cersetor cintaretz la vioara, si un tablou cu Isus mingiind un copil..Un loc suprarealist, aflat intr-o asteptare de 1000 de ani..
10. Strazile eliberarilor..Locurile pe care le vedeam dupa ce treceam un examen greu..Fie ca era vara, iarna, sau toamna, toate erau fabuloase, si pline de o viata pe care nu o stiusem..Ca si cind m-as fi nascut atunci, si as fi inceput sa vizitez orasul..Atunci descopeream, in libertate, linistea celorlalti..Un mozaic de culori, si nuantze, aparute, asa, deodata..
Asa a trecut gloria lumii..Ca sa faca loc unei alte glorii, ale unei alte lumi..Ce ironic..O lume care a evoluat din cea trecuta a incercat, si ea, o glorie trecatoare..
Dar noi, cind vom avea parte de glorie? Noi de ce nu primim ce au primit si altii? Au meritat ei mai mult? Si cine decide ce, si cit merita fiecare?

Determinarile determinate

Mai sint clipe cind soarele iti umbla prin suflet..Cind amintirile cele mai prafuite devin atit de stralucitoare, ca te ametzesc, ca dupa vin..
De multe ori, cind scriu ceva, vad anumite locuri..Ca si cind as sta intr-un punct, si as privi imprejur, la 360 de grade..Vad forme clare, constructii, cladirile de acolo, copacii, strazile, trotuarele, aleile dimprejur..Si siluete, uneori..
1. Strada Eroilor. Intre Casa lui Nae, si teatrul de papusi. Acolo e un loc plin de soare, si verde de sperantze. Acolo ma duc, cind vreau sa zbor..Si cind calatoresc spre lumi exotice..De acolo plec cu un entuziasm infinit spre orice punct, oricit de indepartat, din spatiu..Acolo e si carlinga navei mele spatziale..
2. Iesirea de la Electrotehnica. Strada din spate, unde vad luminile si umbrele copacilor, si unde e vara infinita.. Gindurile, aici, alearga spre neclaritatile vietii, spre fericirile nedeterminate, fie ca vin de afara, sau, direct, din mine..Aici filosofia cuprinde fericirea..Si invers..
3. Strada B, linga Bazinul Vietii, sa-i spunem asa..Aici e umbra, si ginduri despre geniu, traire, si nestiuturile lumilor posibile..E umbra, pentru ca soarele e la rasarit, sau apus..Aici sint lumini unghiulare, ca in laboratoarele misterelor..Aici, la intrare, se deschid drumurile spre ideile-combinatii de trairi, si incercarile de a explica revelatiile ideilor..Si genialitatea, cumva..
4. Domneasca, intersectia cu Eroilor..Spatiul stralucitor, si incarcat cu imprejururi..O arhitectura clasica.. Care separa limpezimile fiintzei..Aici e originea Orasului..De aici pornim pe orice strazi, si oricare dintre visurile posibile legate de Univers, Galaxii, Muzeele Amintirilor, fiintze, Timp, si treceri..Aici se opreste infinitul, si de aici porneste iar..Fie ca e spatiu, nedeterminare, raport intre noi si existentze..
5. Parfumul Teilor..Locul de unde porneam spre liceu, pe aleea Trandafirilor..Noapte de iarna, rece si linistita.. Cu lumini de felinare sferice, reflectate de zapada de pe trotuar..2 variante: drumul spre liceu, in noapte, cu filosofii crude si sinistre despre realitatea vietii printre sufletele reci; sau drumul, in jos, pe Domneasca, de sarbatori, privind la ferestrele caselor, si la fericirea egoista a celorlalti..Si de aici Timpul se poate opri, si porni, uneori..
6. Faleza. Iubirea sperantzelor mele..E rareori intunecata, si plouata, in amurg..Atunci cind imi vad existentzele si mastile lor destul de absurde..Dar, de cele mai multe ori e insorita, e plina de fluidul Dunarii, de verde, de soare, de primavara, de viu, de naivitati, si fericiri, si alei si banci..Pe aici trece drumul meu dinspre o inaltzare a spiritului, oricare ar fi, spre un acasa cotidian si linistit..E drumul meditatiilor mele dragi, printre peisajele trecerilor..
7. Drumurile iernilor..Sint drumurile spre examenele vietii, de fapt, metaforic vorbind..Sint toate peisajele pline de zapezi, de frig, de indiferentzele fundamentale, de interiorizarile mele..Pline de un timp in care fiintza imi era atemporala, si suspendata..In care primeam cele mai dure lovituri, si invatzam sa rezist, si sa merg mai departe, orice ar fi fost..In care invatam sa uit tot, si sa ma recompun, din descompuneri..Sa merg spre esentze, cu oricite sacrificii..Si sa invat sa ma apar de orice, si oricine..Sa imi respect principiile, ca un samurai, dar, sa pot lupta, cu armele lor..

Nisip

Ca sa faci portretul cuiva iti trebuie multa cunoastere..Dar..Pentru propriul tau portret, cit iti trebuie sa stii? Si cit curaj? Pentru ca, se spune ca, propria ta cunoastere e o calatorie prin jungla..In care trebuie sa fii pregatit sa te lupti cu proprii tai monstri, tacuti si ascunsi..Si cu propriile frici, si instabilitati..Cu tot ce erai, si nu stiai ca esti..
Dar poti descoperi in tine si multa caldura, compasiune, si iubire..Si atunci te simti ca si cind ti-ai putea sterge defectele..
A trecut solstitiul de vara..De acum incolo ziua scade, si implicit, noaptea creste..Desi sintem la prima treime trecuta din vara, abia..Mai exista iulie, august, ramase..Ca sa nu mai spunem de septembrie cel prietenos.. Ce curios..Astazi am avut o stare de Craciun..Am ascultat colinde, am baut bere si vin, am aprins becurile de pom, asa de test..Am cautat pe net imagini cu mosul care aduce cadouri..Mi-am imaginat peisajul plin de zapada, si de oameni infofolitzi..
La mine in micul meu apartament e o caldura de Sahara..Caldura am, lipseste doar soarele si nisipul..Desi ma astept sa treaca oricind siruri de camile si neni cu cearceafuri pe ei..Sper, la noapte, sa nu vina peste mine, asa, neanuntzata vreo furtuna de nisip..Sau un sir de  cadine, care sa caute vreo oaza..De fapt, mai stii?

Portret

Ceilalti o vad ca pe o ciudata..Au respins-o tot timpul, cu multe cuvinte dezgustatoare..Au lovit-o, au jignit-o cu monstruozitatzi inimaginabile..I-au facut tot ce au putut, ca sa isi bata joc de tot ce a spus, sau a facut.. I s-au inventat lucruri..Au umilit-o..Asa au crezut, pentru ca asa au vrut..
Apoi ea a intilnit, din intimplare, un altfel de om..Care stia sa asculte, si sa inteleaga..Pentru ca, si el..
De aici nu mai stiu unde a mers povestea..Pentru ca-cartea avea paginile rupte..Poate ca ei s-au inteles, si si-au construit lumile, impreuna..Sau, poate ca erau diferiti, si au decis sa-si conserve singuratatile..Tot ce e posibil..Dar nu pot sa uit ce am citit..Portretul ei imi parea cunoscut..Dar nu stiu de unde..Pare ca ea e o fiinta interiorizata, si sensibila..Poate are ginduri profunde, pe care incearca sa le ascunda..Sau poate doar pare asa, pentru ca asa e natura ei..
Ce chestie cu fondul si forma asta..Nu stii niciodata, cind e vorba de oameni, cine sint, de fapt..Pentru ca par intr-un fel..Si cind ii descoperi vezi un alt adevar..Orice e posibil..Pot fi personaje aparent dezgustatoare si cinico-sinistre, care isi protejeaza astfel o uriasa capacitate si sensibilitate..Sau fine si sensibile la o prima privire, si atit de iubibile, DAR, care, de fapt ascund un egoism monstruos, si o prostie vecina cu abisurile..
Sau e posibila o combinatie intre toate variantele..E greu sa cunosti substantza unui om..Asta cere timp, efort, si multa rabdare..Care, de cele mai multe ori nu merita..Dar, uneori..
Cel mai bine e sa ne pastram luciditatea cind pornim pe un drum al cunoasterii..Oricare ar fi..

Cine inca?

A mai trecut un timp, plin de anotimpuri, cu drumuri prin ele..S-au intimplat..Asa cum ni se intimpla.. Galaxia s-a rotit la fel de indiferent..Ca intotdeauna..
Despre ce e viatza asta? De unde vine? Cum de existam, cum de constientizam? De ce iubim, sau urim? De ce avem un stil, si un fel propriu? Cine ar putea sa ne cunoasca atit de bine eul, si sa stie? Da, bine, exista niste raspunsuri stiintifice clare..Care sa satisfaca partea constienta si educata a eului nostru..Dar partea cea sentimentala ramine intotdeauna fara raspunsuri..Sufletul nostru cel mic si sensibil e cel mai confuz..Si, pe masura ce imbatrinim, creste entropia..
Sigur, toti avem o cantitate de iubire suficienta, cit sa ne alimenteze toate miscarile sufletului..O iubire pe care o impartim intre unele, altele..Pina dispare..Ca sa se refaca din bucatile ramase, uneori..Si sa ne propulseze pe drumurile imaginate..Iar..
Metaforele ne mai tin cald in unele anotimpuri..Si ne apara si de ploile acide, dintre spatzii..

Geometria tacuta

Ochiul vede culorile..Dar ochii, impreuna, vad formele..Vad lumea, spatziul celor 3 dimensiuni perceptibile..
Fiecare dintre noi ne-am trait viata asa cum am crezut..Am avut in minte drumurile eroilor, dar am facut cit, si ce am putut..Din ce a fost posibil..
Spun asta pentru ca noi, acum, traim intr-o lume mult diferita de cea, de atunci..Lumea contemporana parca amesteca haotic tot ce era fundamental si esentzial frumos in legende, cu detalii technice nesemnificative, in aceeasi oala..E o confuzie generala, in care rangurile sint amorfe..Unde totul, oricind, s-ar putea reduce la nimic..Si nimicul ar putea deveni un tot primordial..O forma, ridicata, cum spuneam, la rang de fond..Pentru moment..Pentru ca miine, cine stie, poate fondul va redeveni ce a fost dintotdeauna in ierarhie..Fond.. Dar asta tine de educatia lumii, si de interesele vremurilor..
E posibil ca la baza lumii sa fie geometria..Adica formele care sa construiasca matematic definit ceva de substantza..Stabil..Ceva axiomatic, din care sa derive tot ce exista..Nu stiu..Nu sint specialist in felul cum e conceputa lumea..Pentru ca e prea complicat..Si lumea e un amestec-mozaic din orice..
Nu-mi sustzin cauza de geometru..Nu sint un descoperitor de reguli si legi care sa guverneze un univers geometric..Eu doar aplic, nu teoretizez lumea mai inalta, a stiintzificilor..Desi..
Eu folosesc geometria, ca sa construiesc..Sint un practician..Un ratacit, care sa se dueleze cu orice, si oricine, pentru a rezolva miliarde de probleme concrete..

Culorile formelor

Culoarea pura e o radiatie electromagnetica de frecventza precisa..Pe care ochiul o percepe..Impreuna cu sufletul..
Spune-le culori, la toate..Fie ca sint ginduri, sentimente, momente, amintiri, stari, trairile clipelor, relatii, legaturi..Le acoperim cu-culori..Ca sa simplificam, in spirit matematic, sa reducem la substantza primara, tot ce poate fi, cumva, simplificat..
Toate au culori..Oamenii, soarele, galaxiile, ploaia, cerul, libertatea, obiectele..Culorile acopera toate formele care ne inconjoara..Culorile le vedem suprapuse, ca un amestec de radiatzii pure..Uneori ies la suprafatza culorile mai puternice, si le domina, pe celelalte..Alteori se combina, toate, in diferite proportzii si nuantze, care ne creeaza in minte armonii..Sau logici..Care ar putea fi, si ele, la rindul lor, colorate..Exista si ierarhii cu-culori proprii..Intr-un sir infinit..Sau in siruri infinite, ale caror curbe, in spatziul universal al existentzelor noastre, se mai intersecteaza..
Dar mai sint atitea culori care nu se vad..Decit dupa ce se maturizeaza..Si atunci apar, asa, pur si simplu, clare si stralucitoare..Ele sint cele mai frumoase..Asa cred..
Se spune ca oamenilor adevaratzi li se vad aceste culori..Clare, si stralucitoare..In combinatzii armonice.. Si se mai spune ca intilnirea cu ei ne face sa trecem dincolo de perceptziile imediate..Si sa intzelegem altfel, tot.. Inclusiv nuantzele infinitului..
Se mai spune ca nu trebuie sa ne fie frica de adevarul culorilor..Oricare ar fi..Si sa-l aratam, constient..Pentru ca, se spune, asa ne vom elibera de tot ce a fost, pina acum, invizibil..

Cu tine in gind

Ma trezesc iar cu ochii privind ceatza diminetilor nestiute..E alb, e lumina, e o lume de forme atit de elaborate..Sint culori ce isi construiesc povestile in fata mea, chiar acum..Si carora incerc sa le gasesc o minima logica..E mult, e profund, si eu sint doar confuz si lenes..Vad formele in ceatza, si, desi nu le pricep, nu vreau sa imi aduca decit liniste..Vreau culori, si somn adinc, in care sa visez alte lumi..
Somn usor, de noapte, de dimineatza, de prinz, de orice..Repaos meritat, sau nu, doar somn sa fie..Ca o liniste de 1000 de ani..Pentru reconstructia ideilor celor 1000 de ani de dupa..
Promit, cind ma trezesc, sa refac zborurile neterminate, de ieri..
"In lumina fara cuvint, printre frunzele leganate de vint, voi fi mereu cu tine in gind..In umbra, in zbor de adieri senine ce revin iar, in amortirile calde ale trecerilor fluide, revin, ca amintirile, cintind..Ochi si priviri, silabe de iubiri de argint desprinse de pe pinzele de fum..Vei reveni, ca lumina, cintind..Si eu voi fi, mereu, cu tine in gind.."

alfa & omega

Oceanul planetei mai reflecta luminile spirale ale galaxiilor..Se mai combina si luminile, si umbrele celorlalte lumi..Timpul ne-a zimbit de pe axele unui spatziu cu o infinitate de dimensiuni..I-am zimbit si noi, de pe axele unui suflet, cu o infinitate de dimensiuni..Intre noi a rasarit iar, o lumina clara si albastra..Ca cea de inceput..
Ne continuam, iar, plimbarea, pe aleile falezei..Cintam, incet, citeva armonii simple..Pe care simtim ca ni le-a indus universul..Un fragment din opera galaxiilor..Reproducem aceleasi milioane de frecventze, in citeva secunde..Apoi revine linistea..Lumina lunii se reintoarce..
Un geniu spunea odata, ca semnele creatiei ii vin din linisti si taceri..Pentru ca acolo e sursa fundamentala a atitor opere nescrise..Asa e..Domnul care a creat atitea constructii incredibile s-a inspirat din taceri.. Tacerile au in ele, de fapt, o infinitate de tot ce e posibil..Totul e sa fim artisti autentici, si sa alegem din ele doar ce e cu adevarat valoare, dupa ce alegem si sintetizam, si elaboram materialul crud..
Un sculptor, odata, a sculptat un bloc de marmura..Si a rezultat un cal..Fabulos, si plin de viatza si energie parea acea forma impietrita..Un copil care vazuse blocul initzial, si apoi sculptura l-a intrebat pe artist: De unde stiai ca inauntru se afla un cal? Iar artistul i-a spus: Nu stiam, eu doar am indepartat marmura de prisos..  Domnul sculptor si-a facut datoria de creator, de fapt..A dat libertate imaginatiei lui..
Vezi, aici e o mare discutie..Daca acelasi bloc de marmura il lasai pe mina unui mediocru iesea o porcarie.. Daca iesea ceva, vreodata..Pentru ca marea masa de mediocri, de fapt, niciodata nu au creat nimic, ci doar au pus frina dezvoltarii umanitatzii..Si asta a fost dintotdeauna..De fapt noi numim mediocri o mare masa de idioti si cretini care isi construiesc un drum in societate neavind nici un talent..Decit acela de a sti sa se asocieze cu oricine sau orice, pentru a supravietui intr-o lume suficient de elaborata..

3D

A plecat asfintitul..A plecat impreuna cu ploaia, si cu lumina rosie..A fost un sfirsit, vine un nou inceput..
Fetzele lumii sint fetzele suprapuse ale lumilor pe care ea le contine..Si fetzele lumii le vedem fiecare diferit, functie de treapta pe care sintem, si de unghiul sub care privim.. Punctul din spatiu in care existam ne arata fatza de deasupra, si le ascunde pe celelalte din spate..Daca ne schimbam coordonatele putem vedea si partzi din alte fetze, la fel de interesante si misterioase..Sau, cine stie..Orice e posibil..
Eul nostru e sistemul universal de referintza pentru orice..El ne comanda nava vietzii pe drumurile 3D ale destinului..El alege, sintetizeaza, decide, si actioneaza, pentru noi..El imagineaza drumuri posibile, atunci cind cele reale nu duc nicaieri..El construieste lumi in care sa se regaseasca, atunci cind ele nu exista..Construieste chiar si sperantze, pe care le foloseste la autopropulsie..Eul nostru e o entitate galactica uneori..Sau terestra, atunci cind amintirile ne intorc din drum..
Ne-am intors anotimpurile spre soare..E vara..E cald, e placut, e vreme de plimbari nocturne prin locurile de altadata..E timpul sa uitam tot si sa ne reconstruim de la zero..Cel mai greu e sa facem primul pas..Apoi, celelalte vor urma, firesc..Cred..Ochiul noptii ne priveste, de undeva de deasupra lunii..Adie un vint usor.. Ce diferite sint locurile in alte anotimpuri..Ce schimbatoare..Si cit de stabile, totusi..
Ne plimbam pe aleile verii..O vara a AD 2012, si pe care o simtim alaturi..Limpede, si clara..Ca apele fluviului care spala falezele orasului..Facem alti pasi impreuna cu uitarile si regasirile..Uitam, si ne amintim evenimente..Unele traite, altele dorite..Privim lumina lunii, iar, si, mergem inainte, pe aceleasi alei..S-a oprit vintul, si cu el toate miscarile crengilor si frunzelor..E atita liniste..Ca inaintea unor noi inceputuri..S-a reintors echilibrul static..Am ajuns la originile universale..Mai e un pic, si porneste si Timpul..Iar..A cita oara?

Coordonate

Hologramele vin, uneori, cu timiditate..Dupa ce au parcurs drumul dintre amintiri si cotidian, cu viteze superluminice, decelereaza pe ultimii centimetri, si ne lovesc cu viteze mai mari sau mai mici.. Dar vin spre noi cu un impact mare, suficient cit sa ne tulbure eul..Vin, cite una, sau mai multe, in sir indian..Si uneori asteapta in anticamera sufletului, un timp..Sau se rotesc imprejur..
Mintea isi readuce din trecut multe filme holografice..Cu atasamente de sunete, mirosuri, lumini, si senzatii..Pe care noi le numim amintiri, sau vise..

Margini de.. The Edges of..

Poate ca drumul de acum nu va duce nicaieri..Nu poti calatori in viitor, ca sa verifici..Poti calatori doar pe drumul de acum..Si sa vezi singur unde poate duce..Oricum..In atita absurd imprejur..Ce rost pare sa mai aiba sa stii, sau sa vrei sa stii unde va duce drumul..Singura atitudine, cea fireasca, sa-i zicem, e sa mergi inertzial inainte..Sau te poti opri, sa te intrebi lucruri fundamentale despre tine, despre drum, despre timp.. E cumva egal..Socialul vede oricum superficialul pe care il poate intelege..Intrebarile puse de tine sint o evolutie a ta, proprie..Raspunsurile corecte sint o continuare a evolutiei..Dar, cu cit stii mai multe, cu atit iti asumi mai multe..Mai multa insingurare, mai multa tristetze, dar si mai multe revelatzii..Te complici, si asta iti aduce citeva avantaje, si o infinitate de nestiuturi..Dar devii altceva..Ce nimeni, in afara de tine, nu poate intelege..
Sintem schimbatori..Fiecare pas ne arata asta..Fiecare reusita, sau esec..Mergem..Inertzial..
De ce ne asteptam, de multe ori, sa ninga vara? Desi stim ca nu se va intimpla niciodata..Stim, desi n-am vrea..Macar asta..Am vrea sa stim altele, mai paradoxale, dar mai inalte..Care vin de undeva de mai departe..Am vrea sa stim secretele impenetrabile..Care sa ne apere de ploile tirzii..Si de tristetzile unor anotimpuri instantanee..
Mergem inainte..Parasim pasi, ca sa cautam altii..Cautam sa vedem cit de departe putem ajunge..Si ce e dincolo de ce am banuit ca ar putea fi..Lasam in urma doar privirile confuze..Mergem..Se aud armonii, sau doar rezonam, in liniste?..Parca ne cinta toate trecuturile, impreuna..Ceva despre iubire..Sau?

Maybe today's road won't go anywhere..I can't trip to the future, to check it..I can ride only this road, now.. And see where it can go..Anyway, anyhow..With so much absurd surrounding..What would be the reason to know, or want to know where the road will ever go? Maybe your only reasonable attitude would be to go inertially forward..Or, maybe you could stop, and ask yourself unanswered questions...About you, about the road, about time..It's the same..The Social will see in you whatever signals it can understand, from you..Your questions are a sign of your own evolution..And the following answers, too..But, the more you know, the more you assume to come..You'll get with all more loneliness, sadeness, but also, more revelations..You'll become, in time, more complicated..And this will bring you a couple advantages and many unknowns..
But you'll become something else..Something that only you could ever understand..
We are changing..Each of our steps shows that..Every success, every fail shows that..But we still continue..Inertially..
Why, sometimes, we expect a snow, in the summer? Although we know, it will never happen..We know, without wanting that..Maybe we would like to know something else..Something with more paradox in it, but more elevated..Something that comes from farther..We would like to know, maybe something impenetrable.. That will, maybe protect us from late rainfalls..And from the sudden seasons..
We continue our trip..We leave some steps, to search for others..We explore, to see how far we can get.. And what is beyond of what we thought would be..We leave behind some confusing looks, only..On..Some harmonies can be heard..It is real, or it just camed from our friendly silences? It seems that our pasts are singing in choir..Something about pasts loves..Or?..

Plimbare

Intersectia drumurilor mele posibile a  fost si intersectia gindurilor si sentimentelor mele..Am fost calator pe caile destinului, si martor al propriilor mele sfirsituri si inceputuri..Si, mai sint, inca, eu, ca si tine, acelasi cautator de determinari mai mult sau mai putin intelese, si stiute..Am lasat experienta, si intuitia, sa ma ghideze..
Eul ne e sistemul de referintza..Si viata ne e visul pe care il visam de atunci, de cind ne-am nascut..
Terra si-a intors o fata spre soare..A venit timpul verii..A venit lumina si caldura..Iar..Am mai supravietuit peste o iarna..Am mai depasit multe din incercarile vietii..Si am mers inainte..
Iubirea ne-a fost un reper..Si noua, ca si celorlalti..O iubire subiectiva, privita cu ochii eului nostru..Care sa ne fie stabila, ca o structura rezistenta, si, pe care sa adaugam celelalte ginduri si sentimente..

Clar

Lumina si-a reflectat si refractat miliardele de culori ascunse, ca atunci, cind s-ar fi reintors Calatorul pe Qua, planeta fara sperantze..Poate ca spectacolul s-a intimplat iar, in asteptare.. Poate ca, de fapt, asteptarea asta e atit de reala, pentru ca e atit de profunda, in noi..Noi o traim, ne-o traim continuu..Si o vedem reala, pentru ca ne defineste..Iar Calatorul e simbolul sperantzelor lumilor din noi, pe care le vrem, la fel de reale.. Ce fiinte dificile sintem..Ne confundam cu realitatea pe care ne-o dorim..Atunci cind o putem intelege..Altfel, ne indepartam de sentimentele profunde, fugim de realitati, chiar daca ne sint accesibile..Pentru ca, de fapt, acceptam cind sintem pregatiti, doar..Ce ironie..Alergam dupa iluzii, ca sa ne justificam cotidianul..Asta ne implineste, si ne da satisfactia datoriei implinite..De parca ne-ar fi trasat cineva, de sus, niste sarcini, si noi, indeplinindu-le, avem automat alte drepturi decit ceilalti..
Daca n-ar fi de ris, ar fi de plins..Si invers..E la-men-ta-bil..Sintem incredibil de instabili..Noi, toti..Si ne miram ca ni se intimpla chestii atipice..Pai na..
Ar trebui sa ne raportam mai des la stiintele exacte..Acolo, lucrurile sint mai clare si stabile..

Schimbari galactice

Toate au devenit altceva..Iluzionistul Timp a folosit aceleasi tricks, ca sa scoata din palariile lui magice alte realitati..
Stiinta a schimbat tot..Traim in alt mediu..Care, e cumva, unul artificial, total diferit de cel in care a evoluat viata, asa cum o stim..Creierul si corpul s-au trezit in alta lume..Oare cum ne vom adapta? Ce vom deveni?
Cica Galaxia noastra se va ciocni cu Andromeda peste 4 miliarde de ani..De fapt, de cind exista universul asta s-au tot ciocnit obiecte ceresti..Cu tot felul de consecinte..Pamintul a suferit tot felul de socuri, care au determinat disparitii si aparitii de specii, vezi disparitia completa a dinozaurienilor acum cca 70 de milioane de ani..Serios vorbind, daca nu ar fi disparut dinozaurii atunci, noi nu am fi existat acum..Clar..Deci na..
Iar ciocnirea galaxiilor NU e ca un impact intre 2 corpuri solide..Pentru ca galaxiile sint roiuri fluide de corpuri ceresti, care stau impreuna datorita unei forte de atractie uriase exercitate de o gaura neagra, aflata in mijloc..Practic, galaxiile trec una prin alta, si dupa "intilnire" isi schimba forma, se transforma in altceva..Totul depinde de masa, forma, si impulsul "constituentilor"..E simplu, teoretic..
Vezi http://www.youtube.com/watch?v=j7jqlKuFf84

Ochiul noptilor

Timpul e regele lumilor..Si a fost, si va fi..El ne conduce, si ne ghideaza devenirile..El ne-a ajutat sa ne construim amintirile, si sa le adaugam caracteristici noi..O imagine mai intensa, forme si culori mai clare si mai bine definite, mirosuri si gusturi mai complicate, intense, si interesante..
Da..Ne mai place, inca, sa luam masina timpului, spre locurile si timpurile de emotii intense..Ne place sa vizualizam senzatiile profunde, de atunci..Sa retraim tot, la fel..Ca si cum am sterge tot ce s-a intimplat, pe urma..Ca si cum am reduce eul la tot ce era in acel punct de pe axa timpului..Ce frumos..Ce frumos ar fi chiar sa putem face asta..Desi, uneori ne iese..Pacat ca realitatea ne trage inapoi..Hahaha, ce ironie..
Ah ce rau imi pare ca n-am descoperit si eu ceva, orice..Din orice domeniu..Ca sa-si aminteasca de mine istoria..Sau macar sa fi inventat ceva ca sa ma fac bogat si multumit cu viata, si cu gindurile mele..Ca sa stiu ca am lasat ceva, in urma..Ceva numai al meu..
Ploua..E frumos cind ploua..Ploua cu linisti ritmice..Cu imagini reflectate sferic de fiecare picatura..Cu amintiri refractate la trecerea intre diferite transparentze..Cu ginduri ale diferitor euri care am fost..Ploua cu treceri, cu revelatii, si cu deveniri..Toate cad vertical, spre acum, dinspre atunci..Ne inconjoara circular si protector..Si ne apara de lume..