As vrea sa iti arat tot ce pot..Chiar daca asta nu m-ar face sa fiu mai putin singur printre oglinzile altora..Chiar daca nu m-ar indeparta de malurile insingurarilor eurilor mele..Chiar daca..
Nu stiu..Am nevoie de echilibrul tau, atunci cind lumea ma arunca printre nebunii de toate felurile..Si cind nu ma mai recunosc..Stiu ca eu, atit cit ma stiu a fi, pot devia atit de mult, de la ce eram..
Vreau un reper stabil..Oricare ar fi..In care sa ma regasesc..Vreau sa am unde sa pot reveni..Am obosit de tot..Mi-e rau prin lumea asta..Vreau un om, care sa ma priveasca prin ochi direct in suflet..Si sa-mi spuna orice..Sa ma critice, sa ma laude, orice ar fi..Dar sa inteleaga, sa ma inteleaga, cumva...Cine sint, cu cine lupt, cita energie mai am, cit mai sper..
Stii, uneori ma mai gindesc la copilul din mine..El a existat, cindva..Acum, nu mai stiu..
Tu poti picta cu culorile vintului, daca vrei..Si chiar poti face orice iti imaginezi..Iti poti decora propriile forme 3D cu arabescuri ce iti vin din tine, din propria fiintza..Poti construi orice, ca sa iti semene..
Picasso picta lumile lui, populate cu fiinte stilizate, vazute din unghiurile lui..Transformate..Goya vedea si el lumile, altfel..Grotesc..Fiecare isi avea dreptul de a observa, din unghiul propriilor valori, realitatea..Clasicii vedeau totul in echilibru, si proportii..Toti construiau lumi posibile..Care dintre ele era mai aproape de noi? Pe care o puteam intelege? Ce ne aducea armonie si pace, prin proportii? Nu stiu..Sintem oameni, avem nevoie de tot........Si de pace, si de razboi, in aceeasi masura..Pentru ca vrem si armonia echilibrata a pacii, dar si conflictele cautarilor..Propriilor determinari..Asa ne e fiintza..Plutita..
Cautam raspunsuri, toata viatza..Alergam, cumva, spre idealuri de moment..Pe care, le depasim, ca sa ne indreptam spre altceva..Cautam un sens, pe care il credem a fi drumul profund, si etern, propriu..
Armoniile le recunoastem, cind ne sint daruite..Dar, drumul ni-l vedem, cumva, original..
Se spune ca substantza profunda a lumii e invizibila pentru cei neinitziatzi..Ca doar unii pot vedea invizibilul.. E posibil..Pentru ca, ce e adinc, pot citi doar sufletele capabile..Si educate..Si trecute prin pasiuni, si dureri proprii, ale lor, si nestiute de ceilaltzi..
Eu sint un suflet..Tu esti un suflet..Toti sintem lumi construite din piese adunate, in viteza, pe o margine ingusta, de timp..Cu mult parfum de trecut, si armonii de dincolo de noi..
Contururile celorlalte lumi nu le-am stiut, si, poate, nu le vom sti, pentru ca sint atit de largi si indepartate.. Putem doar sa incercam sa le imaginam..Ca sa intelegem, cum propriile contururi ni se potrivesc, intre..
Vezi tu, miine poate fi un loc al luminilor..Sau nu..Poate vom fi fericitzi, sau vom suferi inimaginabil..Poate vom gasi ceva, sau vom pluti, inca, in nestiut..Poate..
Lumea destinului ne e lumea propriilor intzelegeri, si al propriilor imaginatzii, si vise..Ne invirtim intre ce ni se ofera..Calcam pe propriile urme..Urmam drumurile propriilor viziuni..Pasim pe acele traiectorii pe care am crezut..Ca ne pot duce spre adevar..
Cind eram mic, totul imprejur mi se parea urias..Maturii erau altfel de oameni, care ma inconjurau, pe care nu-i intelegeam, si care ma puteau anihila atit de usor..Cu tot, de care erau capabili..Cu regulile lor sinistre, cu blocajele aduse din lumile lor..Cu impunerile lor..Cu tot ce erau..Atit de diferiti de mine, cel mic, si atit de vulnerabil..Apoi am crescut, si am vazut cum dimensiunile mi s-au schimbat..Am ajuns ca ei, fizic, cumva..Dar, distantele dintre noi au cam ramas, la fel..Intr-un fel..Apoi s-au marit..Am mers pe alte drumuri.. Am trait altfel, am simtit altfel, am devenit un alt-cineva..Cu alte lumi proprii..
Fiecare avem frecventzele proprii ale sufletului..Si vedem altfel, culorile vintului..Un curcubeu exista acolo, dincolo de noi..
Sint un trecator prin lumile orasului..Am in mine amintiri cu secventze de viata, in stare latenta..Si care se activeaza cind simturile receptioneaza anumiti stimuli..Am reflexe formate..Am timp..Am un timp de cautari, de parcurs spatiile fizice, de vazut, de perceput formele de acum, care sa ma ajute sa ma intorc in trecut, la formele de atunci..
Cind te urci in masina timpului ai, la inceput o senzatie de emotie..Cine stie cum va fi de data asta impactul cu amintirile..Dar, sint pregatit, deci, decolam..Urmeaza uimirea..Cind activam toate starile posibile, pe care le-am trait cindva, si, pe care, e posibil sa le reluam, pe cine stie ce alte nivele de subtilitate..In hublouri lumea reala devine din ce in ce mai mica..Dimensiunile prezentului se retrag..Apoi apar, la fel de mici, tot felul de forme, aproape identice..Care se maresc, ca intr-un zoom in..Ne pregatim sa aterizam in amintiri..Vedem mai clar detaliile..Am ajuns..Ne luam un aer serios, si coborim din nava propriei imaginatii..Coborim...Fiecare pas aduce alte emotii, si placerile reintoarcerilor..E mult, e adinc, e calm, si frumos...Oooo, cit de frumos e..E chiar sublim..Un ocean de lumini, si un univers de trairi..Greu de descris in cuvinte..Sintem printre alte dimensiuni..Intr-un alt univers al eurilor noastre..Intorsi la inceputurile propriei evolutii..
Fericirile ni le-am construit din copilarie..Atunci cind am pornit am simtit ce ne place, si am cautat sa ne mergem pe propriul drum..Curajosi, si naivi..Dar, determinati..Cu inocentza, si sperantze..Deschisi, si puerili, dar stiind ca putem sa gasim solutii la orice probleme ale vietii..Increzatori in noi, si in ce putem construi..
Lumea a incercat sa ne blocheze drumul, de multe ori..Si, pe undeva, era firesc, sa incerce sa ne opreasca entuziasmul..Ni s-a repetat pina la obsesie: Cine te crezi? Ce vrei sa demonstrezi? Tu, un nimeni..Vrei sa schimbi lumea? Da? Si ni s-a ris in fatza, cinic..Am fost si lovitzi, sau brutalizatzi, intr-un mod barbar, de tot felul de diformi, rai si agresivi..Am acceptat, pentru ca nu am avut de ales, dar..Am mers inainte, pentru ca am stiut ca ei sint mici si insignifiantzi..Chiar daca puterea lor de distrugere era enorma, am stiut sa-i evitam, si sa ne continuam mersul inainte..Dar, ne-am intrebat, totusi..De ce naiba societatea asta cea democratica tolereaza atitea abjectzii ale unor, practic, scursuri, fara sa reactioneze? De ce, in secolul technologiilor ultra complicate (sint inginer, si stiu ce spun) sa mai acceptam asa mizerii? De ce maimutzele astea descreierate nu sint trimise, direct, la muzeu? De ce trebuie sa admitem, ca inca, exista, parashutatzi din noaptea mintzii?
Spun iar, sint inginer..Si construiesc lucruri profund pozitive..Sint constient, si determinat, in tot ce fac..Am multe realizari..Sint si ironic, si cinic, uneori..Dar, cu simtul realitatii, si cu un urias apetit pentru umor.. Si vreau sa simt ca traiesc intr-o lume care merge pe drumul ei, firesc..Vreau sa simt ca pot fi parte dintr-o lume mai buna..Cer prea mult?..
Ca blogger esti un celebru-anonim..Pentru ca spui lumii ceva, iar lumea nu e interesata decit de alte-cevauri..
Se spun multe..De la trairi, la senzatii, impresii, sentimente, piese de arta, pasiuni, stiri, informatii, femei goale, tot ce ar putea sa preocupe..Se pun videouri cu orice..Asta e bine, pentru ca arata ca lumea vrea sa comunice, sa se deschida spre alte suflete si mintzi..E natura noastra..
Lumea a evoluat continuu..Acumularile cantitative de valori, se spune ca duc la salturi calitative..Lumea a acumulat..A trecut prin tot felul de perioade, de curente artistice si de gindire, a avansat..Au existat un clasicism, romantism, realism, etcetcetc..Adica un timp in care societatea era deschisa spre un "ceva", ca un anumit fel de a privi lumea, un anume fel de puncte de vedere, un anumit tip de opere, etc..Si curentele s-au succedat, ca un fel de alternativa..Astazi cultura omenirii are tot ce s-a creat, de la tablitele ceramice cu-cuneiforme, pina la ultra complicatele creatii 3D pe computer..Si totusi..Astazi ce anume apreciem? La ce nivel am ajuns, si ce cautam, in ce curent ne situam? Sigur, lumea cunoscatoare ar putea da miliarde de detalii technice, dar..Mai vrem opere de valoare autentice, pline de substanta? Sau sintem prea obositi, si cautam doar distractia care sa nu ne mai solicite nervos?
Esentializarile au simplificat lucrurile..Astazi e mult pragmatism, si "corectitudine" sociala..Si asta parca limiteaza si ce putem face si spune..Poate limiteaza si ce putem visa, cine stie?
De fapt toate astea se intimpla pentru ca populatia pare a se manifesta ca o constiinta instabila, frustrata, si needucata, cautatoare mai degraba de grobianism, si perversiune..Sau, poate, doar asa ne lasa impresia felul in care arata azi, media..Nu stiu, orice e posibil..
Cum spuneam, astazi, comunicarea a explodat..Toti vorbesc..Dar, din toti, citi mai au timp si sa asculte?..
Partenerul ne e oglinda eurilor..Spiritul care ne observa contururile si miscarile..Criticul din umbra al actiunilor, si al credintelor nespuse..Sau, asa am vrea..Un om-femeie cu instinctele ei atit de elaborate..
Stiu ca in prietenia noastra ceva are sens, si ceva are instinct..Eu sint mai mult eu decit ce as putea intelege..E masculin si stupid, stiu..Sint o emisfera..
Femeile m-au intimidat, cam dintotdeauna..Cu parul lung, corpul cu curbe, machiajul, si tot felul de ajustari artistice..Si diferentze..Pantofi cu tocuri, haine erotice, cumva..Miscari calculate, jocuri de mimici, priviri, atingeri..Totul venit dintr-o lume paralela de trairi..Femeia e un extraterestru, in masura in care si noi sintem..
De ce oare ne indepartam unii de altii, in mod artificial?..De ce nu admitem ca avem nevoie unii de altii? Cu toate diferentzele dintre noi?
Cind vezi privirile, te intorci la tine, si te simti..Privirile se intorc..
Oamenii au trairi paralele..Ne vedem..Sintem la fel..Ne privim..Ne cautam..Cit ne intelegem? Ce iti doresti?
Ceva are sens daca are origine, directie, si obiectiv..Cel putin, matematic..Acel ceva e denumit vector.. Foarte multe marimi reale au atasate vectori..Sufletul, si el, poate..Dar el nu e asa de real cit sa poata fi cuantificat..El intra pe alta scara de evaluare..
Lumea ne-a observat, asa cum am observat-o si noi..Am pastrat distantza-tampon fata de ea, cit sa avem un spatiu de incercare, si de test..Am experimentat tot..Am reusit, am esuat, si am continuat..Ne-am construit instrumentele de laborator unul cite unul, dupa ce am testat toate variantele posibile..
Am trait intre mai multe tipuri de societati, si de aceea sintem circumspecti, si atenti la miscarile dimprejur.. Cind emigrezi iti asumi sa te duci intr-o lume necunoscuta..O iei de la capat..Inveti cu viteza, in citiva ani, tot ce ei au invatat de la nastere..Treci prin tot, te reinventezi ca cetatzean, iti asumi, si continui..Plutesti, de fapt, intre lumi..Si trebuie sa performezi..Ceva ce nu stii ce, intr-un fel nestiut inca, printre straini..Dar inveti..Inveti sa accepti chestii incredibile uneori..Incredibile pentru ca sint ALTFEL..Dar, mai bune, mai avansate, mai perfectionate, si mai elaborate..Si, in ecuatia asta a schimbarilor, mai uiti de tine, si inveti sa privesti inainte, si sa faci pasi mici, si siguri..Esti pe drumul tau, spre a deveni un om al acelor spatii..
Nu e o retzeta verificata cum ar trebui sa te schimbi, ca sa te adaptezi..Fiecare o face pe cont propriu..Dar fiecare stie la ce sa se raporteze..Si invata sa devina..Totul se face cu un efort urias, dar care iti aduce, pina la urma, satisfactii la fel de uriase..Fiecare isi are povestea lui, traita in felul lui..
Societatile evolueaza cu viteze diferite..Noi le urmam..
Dragostea e o parte din viata noastra..Mai mare, sau mai mica..Dragostea e fundamentul fiintei noastre, de fapt..Pentru ca, pe ea ne bazam, ca sa ne incarcam energiile sperantzelor, si sa mergem inainte..
Dragostea e si o reintoarcere la noi-insine..E o reevaluare a eului..E incredere in ce sintem, in ce comunicam cu ceilalti, in valorile proprii..Si in trairile de acum..Dragostea e o lume redescoperita, din noi..E un timp trait atit de profund, impreuna..Si e si, cumva, o aspiratie..Pentru ca iubirea adevarata, e, totusi, rara..
De obicei, dragostea noastra e impartita pe multe felii..Iubim si asta, si aia, si pe noi, in masuri diferite..Si asta pentru ca sintem obligati sa traim in diferite lumi, destul de anoste, si din care invatam sa iubim cite ceva..
Ca sa intilnesti un om pe care chiar sa-l iubesti pentru ce e el/ea, e un noroc..Mare..Urias..Colosal..E ca o exceptie de la regula, care confirma regula..Ce ciudat suna..Pare o contradictie in termeni..O chestie sociala, sau ceva..Care, oricum n-ar avea nici o logica..Pentru ca urmeaza liniile sufletului schimbator..
Avem si calitati, si defecte..Adica chestii etichetate asa de social..Sau de sistemul de valori al celorlalti..
Cineva mi-a spus ca desenele mele technice sint opere de arta..Si m-a facut sa ma simt atit de bine..Nu stiu de ce..Le-am facut respectind niste proportii pe care le aveam in mintea mea profunda..
As mai vizita muzeele lumii..Vreau sa mai vad echilibrul formelor si culorilor..Care trece dincolo de miliardele de detalii..Vreau sa ma regasesc in spatii de dincolo de timp..
De fapt, eu, cine sint? Stiu ca si tu te intrebi asta, despre tine..Greu de raspuns..Sintem fiinte, cineva-uri cu euri care exploreaza..Orice, in orice anotimp al vietilor celorlalti..
O lume e straina cind e compusa din straini..Din oameni diferiti..Adica din toti ceilalti..
Lumile au si ele contururi umane..Contururile tuturor, adunate..Contururile lumilor trec si prin contururile eurilor noastre..Stim, pentru ca am simtit..Azi lucrurile sint mult mai brutale, mai precise, si mai rapide.. Nu exista mila pentru nimeni, in jungla..Cine nu se adapteaza e suprimat..Si uitat, apoi, de timp..
Daca te uiti cu atentie realizezi, de fapt, cum e lumea..Logica lumii e mai presus de logica ta..Si, atunci, iti pui masca ceruta, si mai faci un pas..
Imprejur natura s-a luminat..Soarele, se pare ca nu stie cine sintem..El urmeaza legile fizicii, nu pe cele sociale..Si poate ca e mai bine asa..Ca poate invatam si noi, si societatea, ca existam datorita fizicii imprejururilor..De aia e bine sa ne detasam..Sa facem o terapie, si sa ne revenim..O terapie cu valori autentice, cu umor, cu orice..Sa invatam sa gatim bine, de ex..Adica, atit de bine, ca simturile sa ne arate o armonie universala..Intre lumi cunoscute, dar si nou descoperite..Cu calorii putine..
Anotimpurile sufletului sint mai dese decit anotimpurile terestre..Facem excursii dese prin rai si prin iad..Si ne intoarcem la punctul zero, apoi..De unde pornim iar..
Unii teoretizeaza notiunea de "fericire"..Dar ea e relativa..Fiecare are alte motive de fericiri..Mai mari sau mai mici..Mai colorate, sau mai transparente..Mai clare, sau nu..Dar, ceva cred ca aduce oricui fericire..Un zimbet, o figura simpatica, un gest chic, o gluma, o intelegere, un ajutor..Adica ceva ca un pansament pentru sufletul nostru cel atit de ranit..Fericirea ne e la indemina..Trebuie doar sa stim sa o cautam..
O relatie frumoasa e un prilej de fericire..Poate cel mai mare..Chiar daca acea relatie nu e perfecta..Pentru ca, na perfectiunea e o chestie inventata, ca sa ne eliberam de material..Pina la urma, cred ca relatia stabila e cea in care gasesti ce CONTEAZA pentru tine..Adica ceea ce iti trebuie, chit ca constientizezi, sau nu..
Sintem fiinte schimbatoare, cu ups and downs frecvente..Dar raminem atasati de oameni prin chestiile acelea invizibile, si, care CONTEAZA..
Viata asta a noastra e o trecere..O trecere prin real/imaginar, prin culoare, sali, apartamente, prin locuri solide sau lichide..E un dans contorsionat, care urmareste traiectoria contorsionata a eului a eului prin lume.. O lume contorsionata si ea, si constrinsa de regulile contactelor sociale..Impuse sau nu..
Bilciul asta social e in expansiune..E ca un imperiu ce cucereste repede si sigur mintzile needucate.. Scalimbaiala e un limbaj universal, si usor de inteles..Seamana cu brutalitatea, care, si ea e la fel de universala..Ce lume..Cel putin ce lume e lumea vizibila..Hm..Ai fi zis ca dupa atita istorie s-a ajuns la un semi-paradis..Poate ca limitele biologice proprii ne impiedica..Sau alte limite..Cine stie?
Orasul are si zone neatinse de bilci, uneori..Atunci e frumos, si credibil..Atunci merita sa iti iei pasii cu tine, si sa-i lasi pe drumuri..
A trecut iarna..Am uitat de frig..E lumina..E timp de raze..Poate ca soarele asta mare o sa lumineze mai multe zimbete de acum incolo..E frumos..M-as intilni cu frumusetea din suflet, cea atit de ascunsa..M-as intilni cu oameni carora atitea ierni nu le-au inghetzat visele..
Timpul ne e, inca prieten..Mai apropiat, sau mai indepartat..
Si acum, ca si atunci, ca si dintotdeauna, apropierile au fost la fel, stiu..Ce s-ar fi putut realiza s-ar fi realizat, si etc, blablabla..Sub soare, nimic nou, aceleasi umbre le vedem si noi, asa cum le-au vazut atitea generatii..
Generatii-aberatii..Trecut-pascut..Timp-anotimp..Treceri-petreceri..Minte-cuminte, toate cuvintele au oglinzi in care liniile se grotescizeaza, idealurile se aplatizeaza, si eul devine ridicol..Sint masti inventate pentru orice..
Noi ne traim propriile vieti..In care adunam si idealuri din alte vieti, si idei, si prostii..Sintem unici, cumva, prin felul personal in care propria fiinta isi construieste o logica din piesele gasite, si deci, intelese, pentru ca, altfel, nu ni le-am insushi..Adunam, construim, gasim legaturi, definim piesele in felul nostru, definim legaturile in felul nostru, inventam piese si legaturi, si le dam la toate o tenta personala..Asta sint eu, din piesele si legaturile astea reutilizate in felul meu..Propriu..Asa ma construiesc si ma definesc eu..Adica eu, eul meu..Unicul meu eu..Sint asa pentru ca felul meu de a fi m-a construit asa..Puteam fi altfel, dar, atunci, nu as fi fost eu..As fi fost un alt eu..Diferit..Am speculat, am descoperit, si am gasit un alt eu..Pe care, l-am numit Propriul Eu.. Stiu ca e format din bucati de alte eu-ri, dar e al meu..Sint mindru ca l-am format asa, ca sa-mi semene..Si asa, m-am auto-definit, indubitabil, unic..Doar eu sint asa, cu eul meu construit subiectiv..Dar eul meu e unic, si eu sint bucuros, ca nimeni nu e ca mine, pentru ca s-a construit diferit..Bine, si celelalte euri sint unice, dar nu asa ca mine..
Si toate are putea continua, si continua..Pe aceeasi logica, dar cu alte date, etc etc..
Vezi tu, fiecare isi are stilul lui propriu, doar pentru ca asociaza altfel aceleasi lucruri..Tot ce e fundamental a ramas la fel de fundamental, de atitea mii de ani..Cum s-ar spune, scena e aceeasi, cu aceleasi valori, doar actorii s-au mai schimbat..Au mai aparut talente noi care au construit alte legaturi, si alte logici..Doar..
Vezi tu, trairile noastre sint doar invelisuri diferite ale eului propriu..Sint ca hainele, pe care le schimbam, din cind in cind, in timp ce corpul ne ramine acelasi..Pentru ca noi raminem identici cu noi-insine..Si vom ramine asa, chiar daca vom invata atitea lucruri noi, pe care le vom adapta eului, asa cum adaptam hainele, sa ni se potriveasca corpului..
Hm, sub soare, nimic nou..Aceleasi euri, cu aceleasi proiectii-umbra..Aceleasi contururi-proiectii pe care, personalitatea noastra le lasa in constiinta celorlalti..
Uneori se mai schimba directia luminii, si ne lasa, noua si celorlalti, impresia ca am fi diferiti..Pentru ca soarele trimite razele sub alte unghiuri, functie de anotimp..Dar noi stim ca, si noi, si ei, raminem conformi..Cu modelele descrise de atitea mii de ani, de geniul lor..Al vremurilor identice..
Serios acum..Tu cit semeni de mult cu reflectia ta din oglinda?..Oglinda timpului..
Locul, e la fel..E maturat de priviri nestiute..Si-a pastrat contururile, si culorile..Aceleasi armonii..Si aparentze..Tocit, de atitea treceri..
Vezi, am crezut la fel..Ca vom schimba lumile lor blocate..Ca vom deveni alte eu-ri..Daca ma intrebi acum cine am fost, si cine sint, habar n-am sa-ti spun..O varianta printre ei..Sau ceva..O transformare a ceva, spre altceva..O figura cu contururi adaptabile, si culori imprumutate..Un fel de nestiut, o varianta de la, spre la.. O privire colorata, privind la culorile lumilor..
Ma vezi, deci exist..Te vad, deci te percep..Sintem un compromis..Eu, tu, noi..Ceilalti..
Imi plac armoniile..Nu am putut sa vad lumea altfel..Zeii au fost de acord, cumva..
Cine vine sa ma asculte, si sa ma creada? Cine inchide zgomotele lumii, si uita de minciuni? Cine ma mingiie, si mai crede ca pot iubi, ca in inceputuri? Cine mai crede in ce credeam, atunci? Cine ma face sa uit de intuneric? Cine ma determina sa fiu eu, la fel cu cel ce eram? Ce egoist pot fi, uneori, cind vreau sa cred in iluzii..Azi sintem, doar, aici..Lumea, inca, danseaza pe aceleasi ritmuri..Ce prost sa fiu, sa cred altceva..
Eu nu pot fi tu..Tu nu poti fi eu..Intre noi ar putea exista un compromis intre lumi..
Erotismul e o apropiere, sau doar un blamabil? Stii ca mi-e atit de scirba de prostia cotidiana..Am ramas la fel, sa stii..
There were times when I gave myself away, and didn't care of arounds..Am avut vremi de treceri spre sublim, de urcari line, sau de decolari..De zbor autentic cu viteze hiperluminice..Vremi-felii-de-timp, de vazut ce fabuloasa e lumea, cu toate detaliile ei infinit mici..
Peisajele se misca..Imprejururile se schimba, ca intotdeauna..Trec luind cu ele clipe, si momente, si amintiri.. Se apropie, se indeparteaza, se rotesc..Au rotatii care seamana cu cele ale stelelor, noaptea, imprejurul stelei polare..Au translatii cu viteze schimbatoare..Alearga spre punctul de fuga al perspectivei, cum alergam noi spre idealuri naive..
Tu, cine esti? Ce drumuri ai strabatut sa ajungi pina la punctul de intilnire? Ai luat si lumile cu tine? Ce mai ai prin buzunarele memoriei? Cit ai ramas din cel ce a plecat in calatorie? Da, stiu, nu trebuie sa pun intrebari personale..Scuza-ma..Am avut un acces de sinceritate..Am vrut sa te privesc direct, si sa uit de conventiile sociale..Am intrat in primavara, si am uitat..Scuza-ma..Stiu ca trebuie sa pastram o distanta-tampon..De la care sa observam jocul ochilor care absorb forme, si culori..Si al mimicilor calculate..Stiu ca, dincolo de toate, sintem sinceri..Si speriati de atitea reguli sociale..Si insingurati..Cu eurile blocate, cumva, ca sa evitam suferintele ce vin cu orice experienta, fericita, sau nu..
Semanam, sa stii..Vrem la fel de mult sa ne regasim..Vrem sa cunoastem sufletele pictate de priviri..Vrem sa vedem culorile starilor..Vrem sa ne simtim..Cum gindim, si visam..Pe cit posibil..
Sensibilitatile, si ele, ne seamana..Chiar daca nu vrem sa recunoastem, pentru ca ne credem atit de unici si valorosi..Bine, acum vine primavara, si explodam in verde si lumini..Traim un extaz al revenirilor, de dupa abstractul adus de frig..E firesc, pentru ca ne intoarcem la sperantze..Chiar, poate acum ar fi fost mai bine sa fie Craciunul, pentru ca acum, de fapt se naste, din nou, natura, asa ca Jesus..El s-a nascut fara probleme, intr-un fel divin..Ce noroc pe el..Nu a trecut prin dureri, asa ca noi toti..Adica le-a intilnit, dar le-a privit, asa, pe deasupra..Pentru ca era altfel, na..Dar, sa revenim..Noi, acum, traim revenirea sperantzelor..
Sintem frumosi..Tu esti la fel de frumoasa..Eu, nu..Dar aspir sa-ti cistig increderea..Ai lumile mele la dispozitie.. Stii ca am fost intotdeauna optimist si deschis..Si ca am vrut sa fim aproape..Cit sa ne conectam lumile..Cu toate culorile posibile..Aduse, pentru noi, din tablourile amintirilor..
Am pus pe blog pozele amintirilor mele, care nu stiu cit sint de frumoase..Dar mi-au venit de dincolo de timp.. Dincolo de vieti, de oameni, de mentalitati, de eu-ri..Care chiar au existat, si m-au facut, sa fiu, intr-un fel, ce sint..Sint fost elev de LVA, si mindru de ce am devenit..Datorita timpului lor..Si al meu..
Visul mi se invirte printre celelalte visuri...Sintem inchisi in cercul cercurilor lor..Cite optiuni mai am?
Fiecare spera la idealul propriei eliberari..Si merge pe drumul proiectat dinainte..Ce ironie..Ce dinti ne arata o soarta care rinjeste perfid, crezind ca anticipeaza tot..Ce porcarie e in toata monstruozitatea mintilor lor strimte..Ce putin, de la promisiunile lor umflate..
Am vazut o poza cu tine pe un hol..Dupa ce iesisem din depresii, si mai simteam, pe creier, urmele dinozaurilor..Am vazut un zimbet strimb, naiv, si fara noima..In lumea asta ruinata..Un zimbet ca o grimasa fara sens..Ca o resemnare..Pentru ca nu putea evada de aici..O figura exacta, rasucita, ca un punct intors pe harta lumii asteia schizofrenice..O clipa am stiut ca..Si tu?
Mi s-a acrit de criteriile lor ridicole..Am simtit tot..Daca calc peste tabu-urile lor, ce va fi? Daca as folosi monstruozitatea lor ca model de disecat, in laborator, as putea demonstra ceva? Poate ca nu..Mai bine ma izolez, si imi continui sa construiesc lumile mele paralele..
Un zimbet face cit o mie de imagini, care fac cit 1000 de cuvinte, care fac cit..
Am vazut poza ta pe un perete, intr-un hol..Am vazut peretii dimprejur..Am vazut inainte, si inapoi, si toate drumurile deschise, de acel moment..Am vazut traiectoriile mele posibile, din viitor..Sau, poate am crezut, doar..Poate mi s-a parut ca disting spatiul ramas..Dintre acum si sfirsit..
Poza ta e o proiectie 2D a momentului tau..E o sugerare a ce simteai ca traiesti..Are valoarea hologramei din mintea mea..
As fi vrut sa simt ce traiesti, si simti, atunci..Real..In toate dimensiunile invizibile..
Mi se mai invirt imprejur cercurile motivatiilor lor..Poza inca apare distorsionata..Vreau sa evadez..Ma ajuti?
E acelasi carnaval, rasturnat cu 90 de grade..La citiva pasi, rasucirea deviaza la 180..Apoi 270..Revine.. Aha, unghiul doar a fost diferit..Vectorul atractiei universale si-a mutat doar directia si sensul..Singuratatea a fost la fel de stabila..Privirile, la fel..Peretii su ramas la fel de invizibili..Si la fel de imprejur..Hm..Unde dracu sint reperele alea promise?..De unde incepe fericirea?
Cineva spusese mai demult ceva..Cica "rotatiile au un punct fix"..De unde naiba puncte fixe in lumea asta relativa? Ce-o fi vrut sa zica? Ca traiectoriile vietilor sint absolut aleatorii..Ne ciocnim de mentalitati absolut dilii, cu egourile deformate..Dupa care, iesim sub unghiuri nedeterminabile, cu viteze aberante..Apoi mergem pe traiectorii relativ liniare pina la urmatoarea ciocnire..Mi se pare ca sintem uniformi, totusi..
Rotatia apare cind, poate, invatam sa invingem ciocnirile, rotindu-ne cu un omega calculat..Asa incit sa atingem unghiul si viteza dorite, dupa ciocnire..Care sa ne propulseze spre ce vrem..Hm..
Plimbarile le mai facem pe urma pasilor de dinainte..Spatiul e partenerul timpului..Ca si noi..
Punctul nu are dimensiune..E un centru al rotirii vietii..
Am ametit de cind ma invirt pe spirala..Vreau sa evadez pe alte traiectorii..Vreau sa trec prin celelalte lumi..
Viata e un drum prin hol..In stinga si dreapta sint usi spre unele experiente..Pe unele le deschidem, pe altele le inchidem, si revenim iar pe hol..Urcam sau coborim scari, si intram pe alte holuri..La stinga, si la dreapta, usi.. Acelasi format, alte culori..Uneori sint ferestre prin care distingem ce e dincolo de usi..
Lumile isi au usile lor..Uneori, dincolo de usi sint lumile noastre interioare..Ce curios..Sau labirinturi de oglinzi care ne arata transformati..De starile noastre, sau de lumile celorlalti..Hm..Nu visam.. E real..Inchid ochii.. Pot iesi din visul lumilor lor..Pot trece si prin oglinzi..Pentru ca, dincolo de ele, este sigur usa spre hol..
Sint un trecator prin lumea asta..Sint in aceeasi masura obisnuit, pe cit sint de neobisnuit..Am lumile mele, am valorile mele, am gindurile si grijile mele..Am avut noroc sa trec prin niste experiente absolut extraordinare..Am vazut o lume ipocrita cum a explodat, am vazut cum au cazut mastile, fardurile, si aparentzele, post-dictatura..Am vazut prostie bazala, fundamentala, dar si subtilitati de gindire, vis si imaginatie absolut divine..Am supravietuit unei experiente foarte dure, ca emigrarea..Din toate punctele de vedere sint obisnuit, nu sint exceptional..Caut echilibrul, si stabilitatea, caut sa balansez experientele zilnice, ca sa nu inebunesc..
Fiecare are talentele, capacitatile, aptitudinile lui..Eu sint o fire curioasa, si daca am studiat mai adinc unele lucruri, a fost ca sa le inteleg..Imi place sa descopar invizibilul, si sa asez totul pe o scara autentica de valori.. Imi place sa caut idei, sa vizualizez concepte, sa gasesc legaturi inedite intre notiuni aparent comune..Imi place sa ma arunc in mistere, si sa incerc sa construiesc ipoteze, si posibile explicatii..Imi place inaltul, pentru ca imi da senzatia de libertate..Imi plac trairile profunde, si socul unor valori, pe cit pot sa le inteleg..Imi plac multe, si, in aceeasi masura imi displac multe..Sint la fel cu cel de acum 10, 20, 30 de ani, doar ca mai "baricadat" in propriile mele determinari..
Cu toate constringerile cotidianului, in mine cred ca, inca, sint liber..Cel mai bine e sa te raportezi la adevar..Chiar daca te loveste, adevarul e totusi sincer, si direct..Cu el alaturi te simti mai bine..Stiu ca sintem subiectivi, pentru ca asa e natura noastra..Trecem prin tot felul de stari..Dar, oricum, si orice ar fi, ne intoarcem la adevar..El e acolo, intotdeauna, stabil..Ne invirtim in jurul lui, ca satelitii..Pe tot felul de traiectorii..
Si inca ceva..Pentru cele care ne fac viata uneori un paradis, alteori un iad, LA MULTI ANI, si sa vi se implineasca toate dorintele posibile si imposibile, alaturi de cei ce va merita..
Caut lumi..Ce vad, ma determina ce sint, acum, cumva..Sint un trecator prin lumile tale..Ma plutesc, cit pot, prin visuri..Am propriile mele treceri, care seamana cu ale tale..Vorbesc ca tine, visez ca tine, reactionez la fel, la incercarile vietii..Am o duplicitate care seamana cu a ta..Sint eu, in masura in care pot fi tu, atunci cind te simti liber..Sint replica lumilor intilnite..Am un contur, care se schimba, si se updateaza instantaneu.. Am o piele care imprumuta culorile momentului..Am treceri pe care le pot intelege toti..Am viziunile lor..
Sint schimbator, si identic cu clipa..Ma plimb printre trairile muritorilor, cu viteza luminii..Sint tot..Ma pot preschimba in orice personaj care a trait vreodata..Pot visa tot ce a existat..Sau, cumva..Sint intre tine si lume.. Am ochii care..Care..
Apoi, m-am trezit..Unde am aterizat? Pe care dintre lumi?
Timpul e egal cu el insusi..E simetric si globalizator..E privirea de sus, cumva, care echilibreaza detaliile..
Noi am fost tot timpul cautatori de simboluri..Am gasit, si am aranjat piesele in puzzle..Am ajustat, pe cit am putut micile noastre nemarginiri, ca sa fie in limitele frame-ului..Am mers pe drumurile busolei..
In stinga e un reper colorat, in dreapta 2..In fata un zid transparent, inapoi o iesire..Sus e un salt, jos, o cadere spre trecut..Merg inainte..Analizez ce sint, si cum pot trece prin zid..Ma izbesc, socul ma recompune.. Am alt mozaic de posibilitati....
Viata ne e un sir de treceri prin ziduri..Un sir de determinari, ginduri, si reusite..Sau nereusite..Viata e un joc fara scop..Doar cu atingeri, sau apropieri..Ale limitelor..Apropieri infinit mici..
Vezi, lumile mele au ramas, la fel..Daca vrei, te poti imprieteni cu ele..Bine ai venit in Alpha..
