Un tramvai numit Primavara

Primavara asta e ca o toamna timpurie, asa, vazuta din avion..De fapt a si nins un pic, a plouat, a fost soare, asa ca pina la urma primavara asta care e foarte originala e ca o salata de anotimpuri..Ce fel suna, salata de anotimpuri, parca o si vezi intr-un bol mare si transparent cum te imbie sa o degusti, ca are toate ingredientele posibile proaspete si taiate mici-mici, care au in ele toate gusturile posibile..Pe salata o maninci cu optimism, si elan, clar, o savurezi in toata prospetimea ei verde-alb-rosie, o mesteci bine plimbind-o prin gura ca sa-i simti cit mai complet aromele...Altfel nu te atingi de ea, ca daca n-o maninci cu respect si consideratziune e ca si cum ai injura bucatarii, si bucataria, si gatitul, si fermierii, si tiristii care o transporta, si inca multi altii care au o contributie mica-mare la salata..Asa..Am uitat de unde am plecat, a, de la salata care arata ca o primavara..Invers adica..Acuma, daca ma gindesc ar putea fi in loc de salata o ciorba de aia meseriasha, sau o tocanitza cu legumitze si carnitza de vacutza pe farfuriutza..Na, merg comparatziile cu toate chestiile delicio-sutze (ca sa pastram diminutivele, ca si cind toate ar fi mici-mici si dragutze-vezelutze).
Sa revenim, si sa ne revenim..Primavara asta e, asa, cum e ea, in felul ei, cu toane si tonuri di-verse..Ne bucura ca ne-a scos din iarna, si ca reinverzeste mediul, ca in rest e si ea un anotimp de trecere spre vara cea solara..
Oare cit costa un tramvai? O fi scump? De ce l-au scumpit asa oare, ca nu-l poate lumea cumpara? Ce misto ar fi sa fii bogat, sa ai tramvaiul tau, sa te plimbi cind vrei, si pe unde vrei..Poti sa-l tunezi, ii pui si cauciucuri, si elici, il etansezi, si poti sa mergi si pe sosea, prin aer, sau pe sub apa..Poti sa te duci cu el pe liniile de tramvai normale, opresti in statii, si nu deschizi usile, ca sa-i vezi pe aia cum se bulucesc si te injura, la care tu sa deschizi geamul, si le zici ca sa fie mai civilizatzi, si mai veseli, ca sa nu faca riduri la pielea de pe moaca..In fine, mai bine nu..Chiar, oare ce super-erou ar putea sa aiba ca mobil un tramvai? Vat-man, sau Tramvai-man..In fine..Ce m-as plimba iar cu tramvaiul noaptea prin oras.. Intr-o noapte ploi-oasa si furtun-oasa, si lemn-oasa..Ar fi misto..De fapt multe ar fi misto, nu numai plimbarea, sau furtuna..Multe-multe-multe..

Supravietuiri succesive

Trebuie sa rezisti, adica sa continui sa supravietuiesti..Iti spun asta tie, desi la mine ma gindesc, ca am trecut prin tot felul de indercari..Pastreaza-ti sanatatea mintala, echilibrul, tenacitatea, si mergi inainte pe drumul evolutiei tale, indiferent ce se petrece imprejur, pentru ca traim intr-o nebuneala maxima, si intr-o lume burdusita de neprevazut! Ar trebui repetate lucrurile astea, pentru ca tendinta naturala e sa pici in tot felul de frici si depresii..In fine..Ma tot gindesc la cite a trebuit sa invat sa ma adaptez, fara sa ma invete nimeni, si fara sa stiu ca lucrurile alea exista..Acuma eu ca eu, dar poate ca altii au facut fata la mai multe greutati.. Fiecare a avut trecutul lui, pe care ti-l asumi, pentru ca asa mergi inainte..Poti sa cauti si ajutor, dar e riscant, si trebuie facut cu mare atentie, fie ca vine de la oameni, fie de la carti de tot felul..Uneori e bun, si bine, alteori e o mizerie, totul e sa gindesti la toate, inainte sa accepti ceva..Dincolo de asta, nothing else matters, vorba Metallica..
Galaxia noastra o sa se ciocneasca de Andromeda, peste ceva miliarde de ani..Pina atunci e posibil ca soarele nostru sa explodeze..Pe noi nu ne afecteaza, ca pina atunci e ceva timp..Intre timp noi continuam sa jucam jocul asta al supravietuirii, fiecare cum putem..Iar imi vine in cap ca ne-am nascut prea devreme.. Asta e, mergem inainte..Inainte spre ce?

Oameni-eroi-intr-o-poveste

Oare cum ar fi fost realitatea daca lucrurile ar fi fost altfel? Adica sa fi avut, sa zicem, alt mediu, eu fiind acelasi, cu aceleasi date de la nastere, adica fix eu? Sau daca as fi fost diferit, un alt eu, dar in acelasi mediu? Probabil ar fi fost diferit totul, pina la urma, pentru ca eu sint ce sint pentru ca am trait atunci, exact in acele conditii..In fine, ce mai conteaza ce ar fi fost daca..Asa multe ar fi fost altfel daca ceva era schimbat..De fapt, toate, pentru ca istoria ar fi fost alta, daca..Daca si cu daca, si cu parca intr-o barca..Daca, sa zicem, nu ar fi existat Alexandru Macedon atunci, demult, eu as fi existat acuma? Pentru ca, na, lumea ar fi fost alta, si conditiile ca eu sa fi aparut ar fi fost si ele, evident, altele..Deci, sa fim intelegatori cu trecutul, si cu faptul ca el a fost fix asa, si nu altfel..
Uneori ma mai gindesc la jocul ala al meu, in care am intilnit-o pe Tiana, holograma-roboata care se dadea drept fiinta sensibila..Sau ma rog, pe care altii mi-au bagat-o in fata, ca eu sa cred ca ea e o fiinta sensibila.. Aia au conceput scenariul ala fix pentru mine, e clar..De ce, pentru ce, nu stiu, si poate nu conteaza, ca oricum povestea mi-a ramas in minte..Poate asta a fost scopul, povestea in sine, custom made, asa, pur si simplu.. Poate ca povestea ar fi fost alta pentru altcineva, dar ar fi fost la fel de impresionanta, indiferent de cine ar fi trait-o..Si ar fi fost pentru ca oricine are nevoie de povesti..
Ma gindesc la noi, ca sintem fiintze oameni..Ne nastem oameni-copii, si evoluam in oameni-barbati, sau oameni-femei, sau oameni-altfel, devenim oameni-batrini, si, dupa ce murim ajungem oameni-amintiri.. Ne traim propria poveste, sau propriile povesti in felul nostru, ca sa devenim altii, mai sus un pic pe scara intzelepciunii, si facem asta din clipa zero pina in clipa finala..Sigur o sa avem ceva de regretat tot timpul, si acuma, ca si atunci, dar asta arata ca sintem reali, vii, si deci oameni-vulnerabili..
In fine, noi ne trecem, dar ce am trait ramine scris undeva, cred..Pentru ca noi raminem oameni-eroi-intr-o-poveste..

Prizonierii prezentului

Omul e rezultatul si supravietuitorul luptelor dure ale evolutiei, e cel mai adaptat, dupa Darwin; cel mai potrivit pentru rolul de fiintza flexibilo-capabila sa reziste..Adaptat cum, si la ce? Adaptat la ce va veni, probabil, desi e mai adaptat la ce este fix acuma..Daca omul ar fi aparut (in cazul in care ar fi fost posibil atunci) in era dinozaurilor nu se stie daca ar fi supravietuit, pentru ca nu ar fi fost adaptat la mediul de atunci, probabil..Si daca dinozaurii nu ar fi disparut datorita meteoritului, atunci viata pe pamint ar fi evoluat cu totul altfel, poate ei deveneau din ce in ce mai inteligenti, si astazi am fi fost cu totii dinozauri cu internet, hahaha.. Sau gaini cu internet, ca gainile sint urmasele glorioase ale dinozaurilor..De fapt pasarile, toate..Ce inseamna evolutia asta, sa te transforme pe tine, ditamai dinozaurul fioros intr-o gaina buna de pus in ciorba..Na, acuma cine stie si omul inspre ce evolueaza cu toata technologia asta..Dar, nu se stie ce ar fi fost..Pentru a dezvolta inteligentza trebuiau anumite conditii, nu orice fiintza ar fi putut evolua spre a deveni inteligenta, cred, sau na, poate ar fi putut dupa ceva sute de milioane de ani de transformari succesive sa fi devenit inteligenta, tot ce se poate, ca acuma evolutia e mult mai rapida..Orice scenariu e plauzibil, si oricare fiintza ar fi avut sansa ei, daca mediul ar fi fost in ajutor..Si istoria noastra a oamenilor e la fel, mai inceata la inceput, si mai singeroasa, mai plina de conflicte, pina la una in viteza, acuma, si mai buna, cred, adica din ce in ce mai buna, chiar daca foarte departe de perfectiune..De fapt perfectiunea e o chestie teoretica, pentru ca totul, oricind, si oriunde, e perfectibil..
A murit Stephen Hawking, si habar n-am avut ce sa scriu despre asta, pentru ca omul asta ne-a dat tuturor o lectie de viata uriasa..Dupa asa ceva, tu, om cu doua miini, doua picioare, sanatos, nu te mai poti plinge.. Ar trebui sa reevaluam lista cu eroi din istorie, sa-i mai uitam pe cuceritorii de odata, si sa ii cautam pe cei descoperitori, care au dus lumea inainte prin cunoastere, desi, si aici sint multe interpretari, pentru ca fiecare are eroismul lui, toti am contribuit cu ceva, mai putin, sau mai mult..Si pe vremea lui Newton au existat academicieni, si cercetatori de care nu-si mai aminteste nimeni..Cunoasterea e cumulativa, se aduna informatiile si teoriile pina se trece la alt nivel, si procesul se repeta..E uimitor tot, daca stai bine sa te gindesti.. Orice e o minune mai mare, sau mai mica, de la fiinte la technologie, la idei, etc..
Oare cum va fi lumea peste 100000 de ani? E posibil sa fie cum nu ne-o putem imagina, cu informatiile pe care le avem din istorie, pentru ca cine stie ce alte technologii vor aparea..Poate vom fi parasit pamintul, deja, sau poate nu..Pacat ca nu putem calatori in viitor, si ca sintem prizonierii prezentului..Ne consolam traindu-ne cit mai bine clipa..Clipa asta cea infinit mica, picatura din oceanul infinit al timpului..

Drumuri prin labirinturi

De cind te nasti iti incepi un drum prin infinituri de nestiuturi..Inveti haotic, la intimplare, de la inceput..Pe masura ce experimentezi tot felul de lucruri iti construiesti convingeri, valori de tot felul care se tot aduna, si pe care, in timp, inveti sa le ordonezi pe tot felul de structuri, la anumite latitudini-longitudini-altitudini ca sa fie in acea pozitie pe care tu consideri ca o merita..Iti aranjezi valorile de tot felul asa cum esti tu, la acel moment, continuu, schimbind intre ele unele cu altele, sau facind loc altora noi..Lucrurile fundamentale stau la baza, si sint in general fixe..Tu faci toate astea, singur, avind alaturi pasiunile, iubirile, experientele de tot felul..
Eu sint inginer..De mic nu am avut un talent, sau talente speciale care sa ma faca sa-mi doresc ceva anume.. La inceput am invatat din mediul care ma inconjura lucruri care imi trebuiau ca sa ma descurc in tot felul de situatii, apoi am trecut la elementele de stiinta din scoala..Ce mi-a placut enorm era sa gasesc oameni pasionati, cu care sa am ce sa discut, si sa incerc si eu sa fac performanta asa ca ei..De multe ori credeam ca pot, si uneori chiar puteam, dar era pentru moment, era pentru ca incercam sa ma identific cu celalalt, cu felul lui de a fi, de a gindi, etc..Asa am incercat foarte multe, dupa care le lasam, ca sa caut altceva, pentru ca la un anumit nivel incolo simteam ca imi sint straine, nu erau asa cum as fi vrut eu sa fie, ci deviau de la felul meu de a simti-gindi..Si pasiunea pentru ele, cea indusa din afara incepea sa scada, pina gaseam pe altcineva, pasionat de altceva, si de acolo o luam pe alt drum..Dar tot ce invatam ma ajuta sa imi dau seama cit de uriasa si interesanta e lumea asta a cunoasterii..Apoi a trebuit sa urmez rigorile scolii, unde fie ca voiam sau nu, trebuia sa invat si sa reproduc elementele de cunoastere date, si cerute..Aici pasiunea era rareori legata de un om anume, de un profesor adica, pentru ca multi dintre ei erau foarte duri, si cu idei fixe, si te obligau sa memorezi, mai degraba..Pentru ca, in ciuda frazelor inalt-pompoase pe care le foloseau ca argument al unei invatari pe baza de intelegere, era clar ca nu-i interesa persoana ta decit in masura in care faceai strict ce ti se impunea..De asta eu, ca si multi dintre colegi stringeam din dintzi si taceam, pe moment..Apoi incercam sa ne mai opunem stilului asta, fiecare in felul lui, ca sa nu o luam razna.
Cum spuneam, de mic am invatat mai multe lucruri, din care am facut selectie..Dar ce m-a format au fost stiintele exacte..Nu stiu de ce, nu stiu cum, stiu doar ca toate abstractiunile alea le vedeam usor in minte, si le puteam prelucra la fel de usor ca sa obtin o solutie la o problema concreta..Ar fi fost simplu sa-mi placa doar ceva anume, si sa ma specializez, dar na, mintea mea functiona in felul ei..Am acumulat date, si le-am aranjat in minte asa cum am facut-o tot timpul, cautind sa pastrez echilibrul, si controlul lor..Si ce era acolo era sigur, pentru ca cercetam mult inainte sa ma decid..Apoi, in timp, am vazut ca nu toti sint ca mine..Si asta m-a lasat masca, pentru ca, dincolo de diferentzele de specializare ale fiecaruia, exista o baza comuna de valori, baza care la unii era, daca era, complet aiurea..Parea absurd, la inceput..Apoi am vazut si mai multe.. Nu am cautat sa influentez pe nimeni, in nici un fel, dar nu intelegeam cum de cutare sau cutare isi permit luxul sa nu aiba valori reale intr-o posibila scara interioara..In fine, i-am lasat in zeama lor..
Acuma nu stiu ce sa mai invat..Sint multe, si imi continui cautarile, pentru ca simt nevoia asta, sa descopar cit mai multe, si cit mai repede, pentru ca vad, pe masura ce imbatrinesc, ca mintea e mai flexibila si mai interesata sa proceseze cu viteza mai mare..Ma gindesc cum ar fi fost sa am mintea de acum, atunci, mai demult..Desi poate nu era bine, ca as fi fost cu mult mai vulnerabil, in special in mediul ala..Am devenit mai sensibil in timp, si am adunat destul de multe frici dupa contactul cu ceilalti..In fine, trebuie sa invat si sa ma protejez mai bine, ca sa nu mai arat cine, si cum sint..
Apropo de social,  multi se dau mari ca-cunosc nu stiu cite chestii, ca-s mici enciclopedii..Asa, si? Daca esti specialist in ceva iti folosesti ce stii ca sa iti faci bine treaba, nu ca sa te lauzi..Asa si eu pot sa insir milioane de chestii cu care sa incerc sa impresionez..Pe cine? Si, pina la urma, de ce?

Ipocrizie si ironie

Brincusi a zis ca lucrurile nu sint greu de facut, greu e sa te pui in starea de a le face..Ei, asta-i mare, uriasa problema pe care am tot avut-o in ultimii ani..Starea aceea ti-e furata cumva de tot felul de incercari ale unor mutantzi sinistri, de care nu poti sa te ascunzi, ca te vineaza..Societatea are la suprafatza un strat de poleiala ipocrita sub care se ascund, de fapt, adevarurile cele dure..Asta e pentru ca educatia e sublima, dar lipseste cu desavirsire..Nivelul societatii e destul de inalt, are standardele bune, si elaborate dupa atita istorie..Cu toate astea tot Darwin se aplica si aici, si te miri cum de unii cu morala ultra-joasa, infinit prosti, rai de rup lantzu' au stabilitate si putere sa te calce in picioare..Cam pe unde e dreptatea situata?
Ma gindeam la chestiile alea crestine de morala, legile alea simple cu: sa nu furi, sa nu omori, etc ce bune erau in teorie, si ce bine au incercat sa fie aplicate in legi. Chestia e ca cu legi nu poti combate rautatea umana, ca ala rau gaseste o metoda sa ti-o traga, daca vrea..Si mai e, ca nu poti sa fugi de rai, ca-s multi, cred, si simuleaza bine binele..
Mda, cre'ca ne-au cucerit extraterestrii, profitind de nebagarea noastra de seama, si ne-au indus rautatea. Asta a fost o ironie, si textul un pamflet..Sau invers..

Noul din noi

Totul e trecator..Lumile s-au transformat pina au devenit altele..Spatiile s-au intins, ca apele, peste plajele neumblate..Lumina a inundat spatiile, si locurile s-au asezat calme, peste vidul confuz de dinainte..
Am ramas iar singur, de veghe..Echipajul s-a dus in recunoastere pe planeta descoperita de curind..Sint doar eu pe nava asta mare cit o planeta..Practic nu am nimic de facut, totul e automatizat, iar eu pot sa dau ordine computerului doar in cazuri de decizii majore, cind se intimpla ceva periculos..Acuma toate sistemele functioneaza normal..Sint liber, pot sa fac orice, sa ma duc oriunde pe nava..Sint tentat iar sa-mi pun un vis, ca atunci, cu multe amintiri proaspat scoase din memorie..Sint mai bune visele ca simularile holografice, desi se spune ca te imbatrinesc mai repede, ca traiesti mai intens..Dar macar simti ca traiesti, si asta e cel mai important, ca si asa viata asta e anosta in aparenta ei frumusete si unicitate..Ce vis sa-mi iau din cele 1 miliard disponibile, de la aventuri, explorari, amoruri, ET, si cite altele? Ma intorc iar la amintirile mele, ca acolo e cel mai confortabil, si cald.. Desi m-am cam plictisit de ele, ca se repeta, si le stiu pe de rost..Pacat ca am maturitatea de acum, si nu mai sint asa naiv..Ce frumos ar fi fost sa ma intorc in trecut cu totul, sa fiu eu exact ca atunci..Eh, nu cred ca e bine, ca atunci visam sa stiu multe, si vroiam sa fug in viitor, cind eram matur.. Asa e, am cautat tot timpul ce nu aveam, si asta fac si acuma..Mai bine ma culc si las creierul sa-si faca visele lui proprii..Poate nu ma trezeste nimeni din somn..De fapt nu mai conteaza, ca si asa de miine intru in alta viata, care nu stiu cum va fi, dar va fi..Poate va semana izbitor cu asta de acuma..Sau poate va fi un inceput de drum nou, spre cine stie unde..Pina atunci am sa dorm..Si, ce va fi, va fi..

Asa altfel

Uneori fugeai de toate, pentru ca toate erau altfel..Lasai in urma altfelul acela care iti era complet strain, pentru ca tu erai asa..Alergai pina oboseai, si, la capatul unui anume drum al destinului toate deveneau asa, un asa care semana cu asa-ul tau..Aici era si ea, tot asa..Si tu incepeai sa iubesti tot, pentru ca toate erau asa ca intr-o armonie revenita, dupa mult timp de pribegii..Apoi tu, sau ea, sau toate deveneau, cumva, altfel..Armoniile se dezintegrau, si iti simteai iar singuratatile alaturi..Te regrupai si tu, iti adunai de pe jos bucatile cazute, si iti reluai fuga..Si iar fugeai, pina cind dadeai iar peste acel context in care asa-ul era dominant..Ea era din nou asa, si iar iubeai armoniile asa-urilor adunate ca prin miracol..Si iar aparea acel altfel cu coada si coarne, si strica tot..Si iar fugeai..
Am fugit mult in viata asta, cind asa-ul devenea altfel, dar era firesc, pentru ca asa era diferit de altfel, si un asa nu poate sta impreuna cu un altfel..Dar si eu treceam prin stari in care deveneam din asa in altfel, si atunci as fi cautat o armonie de altfel, de care sa ma apropii, chiar daca stiam ca totul va fi de scurta durata, pentru ca starea mea fundamentala era de asa, totusi..Dar am trait si cu pasiuni pentru altfel, e adevarat..
Acuma am si asa-ul si altfel-ul pe acelasi nivel, pentru ca ma intereseaza doar armonia dintre eu, ea, si toate celelalte..Ba chiar, uneori uit de celelalte, si imi convine ca eu si ea sa fim in aceeasi stare fundamentala.. Se mai intimpla sa traim stari exterioare diferite, dar atita timp cit fundamental avem aceeasi culoare compusa din aceleasi culori e bine..

Evolutia prin scris

Ca sa obtii ceva rezultate trebuie efort, sau hai sa apunem altfel, ca sa devii bun intr-un domeniu trebuie sa inveti, adica sa memorezi, sa exersezi, sa te auto-analizezi,  sa faci toate eforturile posibile ca sa devii stapin pe cunostintele alea..Ca sa rezisti la efort tre'sa-ti placa, clar, sa simti ca e din tine, din stilul tau..Iti trebuie vointa sa continui sa inveti, sa nu abandonezi orice ar fi..Asta e general valabil, dar la scris e mai specific. Nu sint un specialist al scrisului, la mine e un hobby, pe care l-am lasat sa evolueze liber, n-am dat in git sa invat sa scriu cit mai repede si mai bine, pentru ca trebuia sa-mi faca placere, altfel n-avea sens..Bine, placere e cam mult, ca sa scrii din placere trebuie ca scrisul sa fie o a doua natura a ta, si asta presupune sa te preocupe de mic, sa incepi sa citesti vagoane de carti, sa-ti faci fise, sa inveti analize, sa citesti orice si oricit, dar sa inveti sa faci diferenta intre ce e bun si ce e prost..Dupa ce acumulezi multe idei si expresii, cuvinte, etc, incepi sa scrii tu, sa compui frazele tale, care la inceput seamana cu cele pe care le-ai memorat din alte carti, dar care in timp se personalizeaza dupa stilul tau. Sa scrii e si simplu, si complicat, pentru ca daca ai clar in minte tot, incepi sa creezi frazele care sa spuna ideile asa cum le ai ordonate in cap, dar daca nu ai inspiratie e imposibil practic sa scrii ceva, nu se leaga nimic; iti trebuie o anumita stare ca sa poti scrie, o stare rara, in care ti se aduna toate, si tu construiesti din cuvinte ce ti-ai propus..Scrisul e fabulos, ca dezvolta imaginatia cititorului, pentru ca el isi regizeaza in cap filmul cind citeste, fata de film, care iti da mura in gura tot..Filmul are avantajele lui, dar trebuie in cantitati reduse ca te afecteaza in sensul ca te cam spala pe creier, si iti anihileaza vointa si actiunea, te face spectator pasiv, sau, altfel spus un observator impotent..Uneori e bine, alteori nu, depinde de multi factori, si asta tu alegi, evident, nu te obliga nimeni..La modul general spus, toate su utilitatea lor, si tu le folosesti cind e momentul, contextul, cind ai starea aia, etc.. E interesant sa inveti si sa faci film, dar asta cere sa inveti niste alte miliarde de lucruri, pentru care platesti bani, si timp, etc..Daca vrei sa scrii tre'sa inveti continuu, pentru ca iti trebuie sa experimentezi idei noi, sa dai cu nasul de ele, sa le intelegi, si sa le traduci in cuvinte si fraze..Ai libertatea sa combini cuvintele cum vrei tu, aici e frumusetea, dar totul trebuie sa aiba sens, adica sa fie inteles de un cineva cu un anumit nivel, sa zicem..Scriitorii mari stiu sa traduca in cuvinte simple idei mari, adica sa poata intelege si un copil ceva aparent complicat..Iar cuvintele au fiecare incarcatura lor, si sint receptate diferit de fiecare, pentru ca le intelege si simte in felul lui propriu..Scrisul nu e ceva la indemina, pentru ca cere aptitudini, dar e bun ca pune mintea la lucru, si oricine poate scrie orice, chiar daca nu e de valoare, dar scrisul e un exercitiu care tine mintea flexibila, ca sa nu se rigidizeze, e ca o terapie..Daca iti place imbini utilul cu placutul..Eu incerc sa-mi formez un stil de a scrie, dar am inca mult de lucru..

Muzica noptii de final

Atentie, sint scene care va pot afecta emotionalo-erotico-sexualo-etc (glumesc)

Ba, esti prost? asa m-a intimpinat detectivul sef cu care m-am intilnit ca sa aflu raspunsurile la intimplarea mea cu Tiana. Stii, a continuat el, ca dintre toate raspunsurile posibile, cele simple sint intotdeauna cele adevarate..Cazul tau e evident, si ai sa-l afli cu conditia sa ne platesti multi bani. Ce ma? Esti nebun? am zis printre dinti. Poftim? a zis el. Imi venea sa-l pocnesc..Am iesit in viteza din birou, si am zis ca nu dau nimic, pentru ca ma duc direct la sursa sa aflu adevarul..Am ajuns la sediul jocului, am trecut in viteza pe linga paznicul care facea ca toti dracii, chitit pe biroul directorului, am dat usa de perete, si i-am sarit la beregata..A facut ochii mari, a dat sa ma apuce de miini, apoi sa ma stringa si el de git..Cu mina dreapta i-am tras o mina, cu stinga l-am apucat de guler, si cu dreapta eliberata am inceput sa-i dau pumni in nas, pina a inceput sa-i dea singele..Intre timp adjunctul aflase si el, si venise impreuna cu 2 secretare sa-si apere seful.. Mare greseala, hahaha, ca dupa ce l-am lasat lat pe director am trecut la adjunct, si am inceput sa-i dau palme si pumni cu o frecventza de masina de cusut: dreapta-stinga-dreapta numa din lateral, ca sa nu-i stric prea tare fizionomia..Secretarele disperate s-au agatat strins de mine, din spate, sa ma blocheze, si pentru ca erau dragute si fragile nu le-am lovit, doar le-am pipait bine, printre pumnii pe care-i expediam cu viteza..Dadeam adica lovituri in reprize, si in pauze, puneam bine miinile pe secretare, apoi iar pumni, iar secretarele, amindoua, la pachet, ca sa fie simetric..Bine, dupa ce le bulaneam bine le mai rupeam cite o piesa de imbracaminte, asa ca bonus..Directorul nr 1 s-a ridicat de pe jos, si-a verificat nasul, si a sarit pe mine din spate, intre secretare..M-am intors brusc si i-am tras una de l-am lasat iar la podea..Celalalt director era si el semilesinat, asa ca am terminat de rupt hainele de pe amindoua secretarele, ca sa le vad nudurile, si sa le pictez din memorie, acasa, ca-s si pictor amator, hahaha. Bun, dupa ce i-am rezolvat pe toti am sarit direct la computer sa-mi citesc file-ul cu jocul. Atunci am inteles tot..Ce timpit am fost, baaaaa, cum naiba sa fiu asa naiv? In timp ce citeam au venit la mine toti, iar, doi din spate, doi lateral, m-au luat strategic, ca Alexandru Macedon la Gaugamela gen, hahaha..Directorii erau doi umflati, scunzi, ochelaristi, si secretarele doua vrabiute in pielea goala, iti dai seama ca i-am facut varza. Inainte sa-mi termin de citit informatiile mele pretioase i-am facut KO pe toti, si am iesit in viteza pe linga acelasi portar care iar facea ca toti dracii..In fine, dupa ce am terminat si treaba asta m-am dus sa ma plimb, pe faleza..
Ofofofofffff, ce pacaleala baaaaaaaaa..Ce naiba sa fi fost altceva, totusi? Toata scena mea cu Tiana a fost bine regizata..Teatrul era real, eu eram real, trebuia sa realizez asta, ca simtisem consistentza obiectelor.. Dar Tiana era o holograma a unui robot de ultima generatie, un robot-actor foarte la moda in zilele astea..De asta n-am putut sa o ating, pentru ca nu eram eu fantomatic (ce prostie), ci ea..Si nu eram nici in trecut, nici in viitor, eram fix acum..Dar fix acum, pentru ca nu poti calatori in trecut sau viitor, e arhi-cunoscut si arhi-demonstrat..
Asta a fost saga mea cu Tiana cea sensibila, si eu cel cintaretz fantoma..Ma rog, saga e mult spus..Aventura mea sentimentala cu o roboata..Na..De acuma incolo le verific pe femei inainte sa am o relatie cu ele, ca sa nu pic iar de fraier..Ca nu mai vreau roboate..Cum le verific, totusi? Cum facea Deckard in Blade Runner? Tre'sa vad iar filmul, clar..Desi cred ca merg verificate in zonele erogene..Asa fac..Verific tot, nu mai las nimic la intimplare..Asa..Si, in pauze cred ca ma apuc sa pictez un tablou cu cele 2 secretare nud..Sau poate mai multe tablouri, cu care poate deschid si o expozitie..Poate ajung celebru, mai stii?
PS La prima expozitie o sa am 69 de tablouri, si le pun la nuduri si par pubian, nu le barbieresc, hahaha..Sau le fac peruci pubiene cu par de la stiuleti de porumb, eco, ca sa protejam natura, ca sintem prietenosi si generosi cu ea..Sau poate o gasesc intre timp pe Tiana, si ii confisc podoaba  capi-lara, ca ar merita-o..

Enigma ea

Ziua vine curind..Dupa noapte urmeaza ea..O lume se duce, si alta vine..Gindurile cele himerice se topesc la lumina..Indoielile dispar, si certitudinile prind contur..Soarele ne zimbeste calm si sigur pe eternitatile din care a venit..Iar noi trecem intr-o alta stare..Pentru ca ne aduce inapoi lumina..Am reusit sa trecem de noapte, si intimpinam cu optimism tot ce o sa vina..Apoi ziua oboseste, si se duce la somn, pentru ca e rondul noptii, ea o sa ne priveasca de sus pina cind ziua o sa revina..Si noaptea o sa ne gindim iar la multe cite au fost, o sa scoatem iar din cuferele cu amintiri tot ce ne-a lipsit ziua..Noaptea nu esti singur..Esti tu cu toti din tine..Si poti vorbi cu ei in liniste, pentru ca sinteti doar voi, nu va deranjeaza absolut nimeni..
Si asa mai departe, zilele si noptile se urmeaza unele pe altele..Am trait cind extazuri, cind agonii in zile, sau nopti..Ne-am transformat in timp privind inafara sau inauntru..Si tot in zile, sau nopti am visat, si ne-am lasat condusi de sperantzele cele care ne-au suflat in pinze, iar corabia a mers, si iar a mers pe ape cind mai calme, cind mai agitate..
Ieri am visat-o iar pe Tiana..Mi-a spus ca magia a murit, si ca vom merge pe drumuri separate..Am crezut-o, ce puteam sa fac, pentru ca parea ca stie ce spune..Avea iar o urma pe obraz..Am tacut apoi lung, si ne-am privit ochi in ochi..S-a ridicat de pe scaun si a plecat..Sala a ramas singura, ca si mine..A fost o despartire definitiva, ca atunci..N-am inteles nimic, si nu pot sa inteleg nici acuma de ce s-au intimplat toate asa.. Ea stia probabil tot ce va urma, si a vrut sa ma ajute..
Toata viata mea am trait-o cautind sa inteleg ceva din natura umana, si uneori simteam ca chiar reusesc asta, pentru ca ce a urmat a fost usor, parca prea usor..Poate ca adevaratul mister al fiintzei care sintem a fost atunci, acolo, si era chiar ea..Enigma cea mai mare a vietii mele, pe care n-o s-o descifrez niciodata..M-am obisnuit cu gindul asta, deja..

Muzica noptii futilitatilor complet futilizabilo-futilizante

Mai scriu, asa ca sa nu uit cite ce, ca na, mai bine scris decit nescris..N-am subecte, sint tot in bezna beznelor beznelor..Beznelor de bezne din bezne..In ceatza de bezne din alta ceatza, din alte bezne..Na..
Cica e, cind e, daca e, ca e, altfel n-ar fi fost, si n-ar fi fost chic sa nu fie..O vocala face cit zece consoane adunate si puse una peste alta..E fara logica, deci nu cautam sens, ca nu e, ca nu trebuie..O vocala si o consoana se lipesc ca atrase de fortza aia speciala, si nedescoperita, ca e nedescoperibila..Ce tare sint ca le zic, asa ca sa sune ca adevarurile alea super-fundamentale..Sint tare, am ramas tare si la casierie, pe pozitie, aici-sha, acolo-sha, dincolo-sha-sha si tralala..Fara obiectiuni si talpi puse anti-ci-pat, ca pot si io d'ashtilea, pac pac, dau la oase shase case lemn tanase..Baba-roase..Rimeaza, d'aia am zis, ca sa par subctil, ca la iluzionism, iutzeala de cuvinte si nebagarea de seama..Acuma clar bagam lipsa de logica cit se poate, ca sa dea bine, si sa dea cu nasul de pe-retele invizibil, ca sa-i facem pe aia de nu intzeleg sa isi dea seama ca nu intzeleg logica, ca e sus de tot, mai sus de stratosfera si daca cauti pe acolo sici baaaaaaa, ce bine ca n-am esuat in spatiul cosmologic..
Bai, oare cita prostie exista? Ma roade de mi se rupe..Si cind mi se rupe nu ma mai roade, ca deja, na, e post-factum, ca rodea dacit inainte..Chiar daca n-o sa stiu cita prostie exista..Ca na, cita lume, atita potential..Cum zicea ala, cum ii zice? Am uitat din cauza de lapsus..In fine, ala..Da zicea bine, dacit, atita mai tin minte..Restu, pac, am uitat, ca na, e reala adica, nu ca mi-am imaginat ca am uitat..Bun..Sa mai scriu ceva, ce sa mai scriu? Scriu despre scris..Nu, e prea simplu, hahaha, ce simplu e, ca daca nu era asa, nu era, si as fi scris si despre scris..Scriu despre bishoni..Nu, ca e tot simplu, un bishon e ce e, ca-l vezi, n-are mistere ca sa vrem sa cercetam cercetabilul din bishon..
Mai misto sa scrii asa ce-ti trece prin cap..Scoti dracii afara, aia indusi tot din afara, ii gonesti adica, si ramii zen..
Ce usor e sa complici lucrurile..De fapt e invers, ca na..Adica e cind usor, cind greu, dar pe masura ce evoluezi le complici, sau ceva..
Iar am lasat in aer chestia cu noaptea aia misterioasa..O las asa, ca tot n-am mai descoperit nica..Si cu, si fara, tot o varza..Uneori ma intreb daca chiar a existat intimplarea aia, sau am inventat-o io si mi-am auto-indus ca-i reala..O fi? Ca pare ca e altfel, scrisa dacit ca sa nu uite cineva, nu zic cine un moment cu muzica noptii, ca a fost su-bli-ma si a cazut hodoronc cu tronc, fix cind era ca sa, ca sa fiindca sa nu para ca sa, dacit pentru ca asa e, si restul ramine cum am stabilit..Sanchi! Tot canci cu bo-canci! Dacit intrucit! Gata, ca excesul de aberatzii duce la exces, si nu e bune, cind nu e bune daloc..Aia e..

Muzica noptii absurdurilor

Ce chestie, pleci de la o chestie, si ajungi la mai multe chestii..Ha, sint un descoperitor azi..O chestie din chestii..Dacit ca chestiile ob-tinute sint altele decit chestia de la inceput..Si diferite intre ele..Ca daca unele ar fi la fel, ar fi la fel, clar, ar fi tot o chestie mai mare, de doua ori mai mare..Sau asta nu s-ar pune, ca daca e o chestie la fel, e doar una, nu-s doua, ca daca zici doua chestii ai in minte automat ca-s diferite, asa e logic.. Na..Si o chestie nu e o trestie ca sa fie reala, ca sa zici uite, o trestie e una, si mai multe trestii sint mai multe.. Chestia e ab-stracta..Zici chestie zici o categorie maaaaaare de lucruri..Mare tare..Cea mai mare..Zic asa ca sa ma dau mare ca stiu ca e  cea mai mare, dar nu e, ca na, nu-s eu ala care le stie pe toate..Ce chestie! Mare..De fapt am plecat de la chestia ca dintr-o chestie obtii mai multe chestii, pe care am considerat-o adevarata, desi nu stiu daca e, dar am zis ca e..Si n-am ajuns la nici-un rahat de concluzie..Bun, dar de ce trebuia sa ajung la vreo concluzie, ca nu m-a obligat nimeni..Cred ca am facut asta din spirit de competitie.. Ca doar eu sint in competitie cu mine..Alerg singur pe pista..Si ajung ultimul, hahaha, ce tare..Suna deprimant, mai ales ca, naiba stie, o fi adevarat..Daca sint singur sint si ultimul, si primul, si al coispelea..Eh, asta cu numere nu e, ca daca alergi singur nu poti sa zici ca ajungi pe locul doi, ala e un clisheu de smechereala ieftina de ratat blazat..Desi, na, al coispelea suna la general, nu e un numar fixat, e asa, o idee de numar, care lasa la latitudinea, longitudinea si altitudinea oricui sa creada ori-ce..E la liber..
Bun..Ce ziceam, ca am uitat de unde am plecat..Iar am intrat in gardul logicii..De fapt nu conteaza, ca fac rationamentele mele unice de amorul artei, ca sa nu-mi pierd antrenamentul..Ha..Dintr-un gard intr-altul, dau continuu..Parca e din Shexpir: "Drumul meu e intre garduri"..Dau cu pasiune in garduri, ca sa nu merg pe acolo pe unde trec toti..E bine..Am o ratiune sa traiesc..Sint gardofil..Sau gardofon..Fac filosofia gardului, si ma cred deja invidiat de toti aia cu shtudii inalte, ca am ajuns la concluziile mele fara sa-mi tocesc coatele pe bancile alea..Am coatele intacte, si concluziile la fel..Sint netocit..Aia tocitzii ma invidiaza, cred..Sigur conspira si transpira ca sa-mi ia locul din Pantheon, scris cu h, ha, ce important ma simt..Ca in Pantheon merit, ca n-am descoperit piatra filozofala, nu pot sa fac aur din rahat, e adevarat, dar pot sa dezvolt rationamente din, practic nimic..N-am luat nici IgNobelul, nici o alta diploma, pen'ca nu-mi trebe, le-as fi refuzat oricum daca mi le-ar fi oferit, ca eu am merite pastrate in memorie, dacit..Acuma, adevarul e ca e cam nasol sa fii asa de genial ca mine, ca esti pe piscurile alea dacit singur, si te cam plictisesti..Am glumit cu genialul, ca nu-s, normal, si nici in Pantheon n-am loc, am zis doar asa, la misto, ca sa vad cum construiesc chestii logice..Ma rog, logice dupa mine..Altii au tot dreptul sa creada ce vor..Clar..Asa..
Iar am deviat, ca am vrut iar sa descopar detaliile alea care ma chinuie, si iar zero rezultat..Sper ca n-am devenit ridicol..E interpretabila si chestia asta cu ridicolul..Sa nu ma faca cineva sa fac si teoria ridicolului, ca ii fac terci, ii fac pe ei ridicoli..Ah ce luminos sint..Seman cu o zi insorita de vara..Dacit ca acuma e noapte, si canci..Canci in sensul ca e de rahat tot..Orice..Canci de canci..Mormane de canci..Ca la noi..Ar trebui sa serbam canciul cu fast..Sa-l promovam..Ziua de canci sa fie libera..Ca chestie, asa..Ca ce chestie oare?

Muzica noptii teoriilor fara obiect (si subiect si etc (mai ales))

Mda, e tot noapte, ce naiba o sa obtin? Oare? OareOareOareOareOare? Mai bine repet la infinit cuvinte unul dupa altul, ca daca le spun le si aud,  si imi satisfac mai multe simturi..Pot sa ma si ating, si sa ma joc chiar..Pun palma pe picior..Simt piciorul, desi si piciorul simte palma, si ar trebui sa fie doua in una, doar ca acuma sint atent doar la palma..Schimb atentia in picior..Simt palma..Acuma simt piciorul..Am invatat sa le simt pe rind..Pun amindoua palmele pe picior..Simt pe rind palma dreapta, trec la stinga, si apoi la picior.. Hahaha, ce tare! Oare conteaza in jocul asta daca esti dreptaci? Sau ce ating?Daca pun miinile pe fund, de exemplu? Probabil ca unele zone sint mai sensibile..Sau pe penis..Asta e prea sensibil, nici chiar asa, e o mare diferentza..In fine..Mi-am descoperit si corpul, hahaha, sint genial..Mi l-am descoperit inainte sa mi-l descopere altcineva....De fapt ce conteaza? Ca si asa cind se apropie finalul nu poti sa treci asta la realizari, ca nu e..Sau e, dar doar pentru tine..Ba, paca e, ca-corpul e partea mea reala, si e unic si i-re-pe-ta-bil..Sint u-nic, si mindru de mine. Ce tare e sa fii unic. Sint mai unic ca ceilaltzi..Sint asa de unic ca-s inegalabil.. Nimeni si nimic nu mai e ca mine..Bun, asta poate sa o spuna oricine..Asa e..S-o spuna, ce, nu-i las eu? Si daca o spun ce? Devin deodata constienti de tot? Devin geniali? Sa fim seriosi..Daca-s timpiti tot timpiti ramin, doar nu li se modifica fundamentele asa brusc..Eu daca-s genial tot genial ramin, chiar daca fac prostii mai mari ca mine..Hahaha, asta e buna, auzi, eu genial, tare..Zic asa sa ma incurajez singur, ca nu ma aude nimeni.. Sint un geniu, dacit ca nedescoperit, ca ma ascund de ailaltzi, sa nu ma asedieze..Joc doar rol de prost..Sau de timpit..Joc asa de bine de zici ca-s chiar prost..Sau timpit..Joc ca sa nu ma joace ei, n-o fac din pasiune..Nici macar din convingere, ca stiu ca nu-s actor bun, desi am zis ca sint, asta era tot asa, de incurajare..Concluzia, sint prost pe toate planurile. Clar..Daca incerc sa neg o sa-mi fie mai greu sa accept solutiile la asta, ca am, oho, atita nevoie de solutii la propria-mi prostie..Desi daca imi asum ca-s prost mi-e mai bine, sint mai linistit, ca na, socialul te iubeste infinit mai mult ca prost decit ca dashtept, ca prost esti prost faci, si esti usor de prostit..Daca esti dashtept pui deja probleme, iti complici prea mult viata..Desi e relativa si chestia asta, ca socialul e facut din oameni, si fiecare e diferit, asa ca reactia "socialului" e de fapt rezultatul contactului tau cu anumiti oameni..Ma rog, e discutie prea lunga, si ma cam plictiseste..Mai bine sa cint ceva, sa nu ma simt singur prin locurile astea..Imi propusesem sa gasesc alte detalii de la intilnirea cu Tiana, si am gasit fix ciuciu..Nada, zero barat..Din nimic, nimic, vorba aia..Adica daca ai canci la ipoteza, ai super-canci la concluzie..Sint expert in teoria nimicului..In fine..
Ce frig s-a lasat..Unde or fi ashtilantzi? S-au ascuns? I-am speriat cu logica mea imbatabila, clar..Ce lunga e noaptea asta..Tine pina, oho, pina miine..Sau o fi lungita artificial? Se conspira la ceva ce nu stiu? Maaa, fara lovituri sub centura, ca am centura neagra..E de piele neagra, cu catarama si gauri..
Acuma ce naiba sa mai fac, ca tot n-am descoperit nimic..Sa mai trec pe la seful de la joc, sa-l mai intreb? De fapt ce naiba vreau sa descopar, totusi? Pe Tiana? Ca sa ce? Hm, bine zis, caut un fel de umbra, sau ceva..Mai bine ma caut pe mine, ca ceva tot gasesc, garantat..Doar am pus mina pe picior si am simtit ca sint..Deci exist..Genial..Numai eu puteam sa ajung la asa o concluzie..Sint genial..Si unic, pe deasupra..

Muzica noptii logicilor

Pina la urma merit..Asa imi trebuie daca am tratat jocul ca pe un joc..Incep sa inteleg mai bine cum e sa regreti..Dar cred ca jocul asta era de fapt al lor, ca ei se jucau cu noi fix atunci cind noi credeam ca onestitatea liberului arbitru era reala, acolo..Desi e greu de spus, ca nu am dovezi sa argumentez..Ramine cum a aparut, ca un joc impreuna, si fiecare cu sansa pe care si-a facut-o singur..
Noaptea e la fel de rece, e ca atunci, cu multa indiferentza si geamuri cu perdelele trase..Ziduri si strazi care sa blocheze orice as fi vrut sa imaginez..O, deci atunci era tot noapte, ah ce miracol, am descoperit momentul zilei..Exact, asa e, un gemulet in peretele din stinga era putin deschis, si am vazut lumina unui felinar de afara..Bun, deci am dezlegat misterul..Merit premiul pentru detectivi, cel mai mare inventat vreodata, absolut, sint un geniu..Asa..De fapt cu ce ma ajuta sa stiu ca era noapte? Cu nimic, oooo, ce timpit sint, iar m-am bucurat prea devreme..Era noapte, si asta e ceva..Dar noptile sint la fel peste tot, de cind e pamintul asta..O noapte ca toate noptile, cu nimic mai speciala..Sa fie asta punctul de pornire de unde sa caut solutia? Bun, hai s-o luam logic..Deci..Hahaha, deci-deci-deci-deci, am inceput cu concluzia, e clar ca sint mai timpit decit am crezut..Mmmmmmmmmm..Era noapte, si restul nu mai conteaza..Alunec, si nu vreau sa las imaginatia sa construiasca altceva din chestii inconsistente..Pastrez doar piesele reale din puzzle, si pe celelalte le pun alaturi, ca si cind ar fi piese capturate la un eventual joc de sah..Bun, un sah..Tot nu e de ajutor, ca nu stiu oponentul..Mai bine revin la momentul cu fereastra..O lumina de afara, strazile pustii, ca nu se auzea nimic..Asa, si de aici unde ma duc, ca noaptea e normal sa fie pustiu..Cred ca o sa incerc iar cu vulnerabilitatile mele, ca din cauza lor am ajuns in impas..Mai bine imi las vulnerabilitatile cele blamate sa se duca libere pe strazi, ca si asa nu ma ajuta..Gindesc mai bine daca ma eliberez..Asa..Sa reluam..Era noapte, sa zicem..Asta e ipoteza data..Facem ca in matematica..Sintem cei mai matematicieni, care scot adevarurile toate la lumina..Doar ca ipoteza nu e suficienta; mai trebuie ceva..Ce complicat e cind vrei sa para simplu.. Ma contrazic singur, iar..Iar deviez..Dar ce sa fac, sa inventez? N-am voie..A fost un joc..Bine, acuma sint tot felul de jocuri, si fiecare e diferit..Si iubirea e un joc, chiar asa fara reguli, tot joc se cheama..
Nu se leaga..Imi mai trebuie ceva, ca degeaba caut sa leg logic daca nu am ce lega..E normal..Gata, nu mai caut nimic azi, las pe miine noapte..Acuma doar o sa ma uit la strazile astea frumos de pustii, si incerc sa uit, ca mai e si miine o zi, si poimiine o alta..Zile mai am, cred..Informatii n-am..Nu-i nimic, vad miine..Daca ma agit, mai mult ma enervez..Las sa treaca timpul si sa imi aduca Mos Craciun un detaliu cadou, ca altcineva nu exista asa darnic, ca el..O sa-i scriu o scrisoare, hahaha, si sa vezi ca apare rosu-rotofei cu detaliul impachetat frumos..Sper..Stiu ca nu exista Mos Crsciun, na, de fapt el nu exista daca nu vrem sa existe..Acuma exista, trebuie sa existe, ca doar el ne ajuta. Si mai ziceam ca e Craciun, care nu e, ca a fost de curind, dar il activam iar..Mai ramine sa ma pun pe asteptat..Ca si asa am experienta la asteptat, oho..

Muzica noptii uitarilor

Nu stiu cum sa continui dupa ce am scris ce mi-am amintit..Am aruncat din mina pixul cel infam, asa cum am aruncat mai demult amintirile cele urite..Pare mai greu decit mi-am inchipuit sa scot detaliile cele aducatoare de informatii pretioase..Se ascund toate de mine asa de usor..Poate ca o plimbare prin noapte mi-ar mai aseza tot in minte, ca sint prea excitat..Si nu pot sa-mi amintesc ce imi trebuie, parca mi se ingramadesc in cap doar cele ce nu ma ajuta..Vad ca prin ceata parca unele lucruri pe care le fixam cind vorbeam inventind o poveste care sa para adevarata..Tin minte culorile dimprejur, scaunele, luminile, scena, scarile spre scena, cortina, culoarele; si nu mai stiu cu ce era imbracata ea, pentru ca nu puteam sa o privesc..Ea era atit de atenta la mine si ma cerceta cu un fel de curiozitate atit de serioasa, ca atragea orice raza de lumina colorata ce ar fi putut sa-i descopere ceva ce sa o faca reala..Sau asa simteam..Parea ca imi controleaza capacitatile doar privind, ca si cind ar fi stiut ca merg singur pe un drum al pierderii autocontrolului, si ma lasa sa alunec mai mult..Era rece atitudinea ei, si eu un suflet vulnerabil..Desi, cumva, daca ma gindesc mai bine, poate ca era timida, si nu vroia sa intrerupa povestea, desi as fi vrut, oho, cit de mult, sa-mi spuna ceva care sa imi arate cit din ea era deschisa spre un fel de incercare de a dialoga, ca sa nu simt chinul din incercarea mea..Se acoperise cu taceri la fel de bine cum ma acoperisem eu cu ridicol..Sau asa parea..La sfirsit a lacrimat, e adevarat, deci povestea o impresionase, dar asta a fost tot..Tin minte ca am incercat sa o ating, sa o simt, dar eram fantomatic, si nu aveam cum, asta imi era rolul..Chiar, daca as fi ramas acolo, cum m-as fi descurcat oare?
Bun, o sa-mi reprosez de acum incolo si asta..Dar nici n-am stiut ce sa fac, pentru ca nu aveam de ales, depindeam de ea, si ea era libera sa faca ce vrea, inclusiv sa ma faca prizonier, desi nu stia..Ce faceam daca dadeam peste o vaca proasta si insensibila? Aia provocare, hahaha, as fi pus-o, nu ma salva nimeni..
Bai ce plin de lapsusuir sint, cum naiba sa uit ceva atit de important? Doar am fost acolo..Daca as fi iesit un pic afara, atunci as fi vazut imprejurimile, si as fi gasit si locul, si timpul, probabil, dar nu aveam cum, ca riscam ca ea sa plece..Mai bine ies la plimbare, una de seara, si las sa-mi cinte in cap muzica noptii cea reala, poate-poate imi revin in minte alte detalii..

Muzica noptii urmatoare

Ultimele nopti am dormit bine, si in liniste..N-am mai visat dragoni, ca ce traisem ma cam facuse sa vad altfel lucrurile, si parca si viata..Dupa ce am scapat de jocul asta m-am intilnit iar cu seful, ca sa-mi lamuresc unele lucruri..Prima data, inainte sa inceapa tot, fusesem adunati toti jucatorii intr-o sala de opera, ca sa ni se finalizeze antrenamentul, si ni s-a explicat ca urma sa avem unele aventuri cu final neasteptat, si sa semnam o hirtie ca ne asumam tot..Nu stiam la ce sa ne asteptam, dar eram curiosi sa vedem ce o sa se intimple, pentru ca jucatorii de la seria de dinainte au avut niste povesti incredibile..A fost greu in perioada de teste, dar am iesit cu bine..Am fost apoi invatati foarte multe lucruri de viata, oameni, intimplari, destine, etc..Eram parca inainte sa plecam intr-o actiune de lupta a impunerii si construirii de senzatii-sentimente in ceilalti, sau a eliberarii de sentimente, sau a eliberarii totale a sentimentelor, nu stiu sa definesc exact, ca era complicat, noi stiam doar cam ce sa facem, dar liberul arbitru era evident, acolo, peste tot..In fine, era greu si pentru ca faceam asta pentru prima oara in viata, chiar daca trecusem prin multe la antrenamente, asta era ca sa ne ajute pe noi, in final..Ni se spusese foarte clar ca daca nu reusim e posibil sa raminem captivi in acea poveste in care am intrat..In fine, toate au trecut destul de bine, eu am terminat cele 3 vieti, si m-am intors teafar si liber..N-am ramas captiv, dar nu-mi pot scoate din minte ultima intimplare, cea cu Tiana..Cine e oare ea? E reala? Asta e chiar numele ei? L-am bombardat pe sef cu intrebari, ca trebuia sa stiu macar ceva, nu puteam sa stau fara raspunsuri tot restul vietii..As fi vrut sa o intilnesc iar, si sa o cunosc mai bine..Desi, stiu ca ce pare e rareori ce si e, ca mintea noastra fabrica propria poveste, si etc, dar aici simteam ca e altceva, nu stiu, era prea reala in reactiile ei atunci..Seful mi-a raspuns vag-vag-vag, si alambicat, n-am inteles nimic, cred ca vrut sa scape de mine..Mi-a zis ca a mai avut probleme de astea si cu altii inainte, si ca am semnat hirtia aia.. In fine, am plecat aiurit ca m-a tratat ca pe un prost..
Seara, inainte de culcare incerc sa revad in gind toata scena cu Tiana, ca sa imi dau seama mai multe despre ea, cine era, cum ajunsese acolo, si ce credea despre mine..Greu de spus, poate sint amanunte care imi scapa, ca sa gasesc raspunsurile, ca un detectiv amator ce sint..Trebuia sa inregistrez, dar nu am avut cum.. Hm, ce aiureala, nu stiu nici macar ce an era, o fi fost in trecut, in viitor, acum, habar n-am, si nici ceva de acolo nu ma lamurea..Uneori mai visez faze din discutia cu Tiana, dar mi-e sa nu-mi joace feste creierul, si sa schimbe ceva din original..Mai bine scriu..Sa o luam cu inceputul.

Muzica noptii

Am visat iar dragoni, bai futu-i numa mizerii imi vin in minte..M-au alergat tot timpul..Ia sa ma ridic..De cind am intrat in jocul asta mi-au dat roluri timpite, unul si unul, alese ca sa mi-o traga..Am fost cocosatul ala din Paris, si pe urma amfibianul care a sedus-o pe ingrijitoarea aia mica si muta..M-am intors pe dos sa le fac bine, ca altfel, na, ma lua dracu', ramineam captiv pe viata, ca asa era regula 1 a jocului asta..E dur, mi-a consumat ceva energie, acuma sa vad ce rol nou am..Asta e ultimul, daca reusesc scap de tot, si ma intorc la ai mei..Ce haine frumoase am..Uite si hirtia cu explicatii: "Esti fantoma de la opera. Trebuie sa o seduci pe Tiana..Nu ai consistentza, nu poti atinge, poti doar vorbi..Nu cinta ca sigur pierzi. Success"..Ah, ce timpenie, cum ma fantoma la opera, io..Hm..Bun, trebuie sa-i spun o poveste eroinei..Cine e si asta? Si unde o gasesc? Sint pe scena, si sala e goala..Stai, e un scaun ocupat..Tiana, strig..Da, imi raspunde..Acuma e acuma, mintea la contributie, ce sa-i spun?
M-am apropiat incet de ea..Parea ca m-a recunoscut..O fi si ea in joc, sau e straina? Cu strainii e destul de greu, ca astia gindesc altfel..In fine..Am folosit tot arsenalul meu de maniere..Primul pas e ok, etapa 1 bifat, gata, acuma depinde numai de mine..Am vorbit cam o ora continuu, cred..Ea facea ochii mari la mine, si mai spunea cite un da, nu, te cred, te inteleg, chestii de astea mici, de amanunt..I-am zis ca am fost un mare tenor, care se cam juca cu damele, mare crai, frumos, inteligent, si faimos..Pina cind am intilnit iubirea vietii mele cu care am fugit in lume, ca sa revin la o viata normala..Am trait frumos, dupa care, intr-un accident am murit amindoi..Si ea unde e?, m-a intrebat Tiana..Aici am inventat ca ne-am despartit dupa accident, ca asa ca spirite nu ne mai intelegeam ca in realitate..Puteam sa gasesc ceva mai bun, stiu, dar ma blocasem..Tiana era divina..Ah, nu trebuie sa ma indragostesc la prima vedere ca pierd, si am incercat sa-i evit privirile..In fine, am continuat povestea cu viata mea de dupa, cu cautari, esecuri, pina m-am intors la opera, ca sa ramin aici sa cint pentru totdeauna..Parea ca ma crede, si desi cautam sa nu ma uit la ea am vazut o lacrima in coltul ochiului, cum aluneca pe obraz si lasa o dira lunga pe machiaj..
Am scapat..Mi-au spus mai tirziu ca Tiana se indragostise ea de mine..Asta era bine, ca ma ajuta..Gata, am trecut de joc..Nu mai vreau..Uit tot, si ma apuc de altceva..Sint liber..
Intr-o noapte am visat-o pe Tiana..Parea ca imi vorbea..Nu am inteles nimic..Am vazut doar lacrima din coltul ochiului, cum aluneca in jos, si lasa o urma..Cine stie ce poveste de viata a avut si ea, poate ca eu am fost iubirea pe care o cauta..Sau poate ca e iubirea vietii mele, si nu mi-am dat seama..Cind m-am trezit am auzit The Music of the Night, venea parca de nicaieri, cintata de o femeie atit de bine..Poate era vocea Tianei care trecuse de timp..Nu stiu..Inca ma gindesc la ea..

Copilaria din vis

Cuvintele imi vin in trenuri infinite uneori, si tot ce fac e sa stau ca un copil pe marginea caii ferate, si sa aleg..Mai bine ma urc in el si citesc acolo ce scrie, ca vagoanele sint pline de cutii de toate formele si culorile cu bomboane de toate formele si culorile pe care scrie cite un cuvint..Uneori iau la intimplare cuvintele si caut sa le pun in fraze..Mda, iese un chircel de lulumbaieli, clar, dadist gen, atit de subtil ca iti trebuie un dictionar de logici sa descifrezi intelesurile..Nu conteaza, ca bomboanele sint di-vi-ne, una mai elaborata ce cealalta, si eu stau laliu pe o bancheta si maninc continuu, pina ma murdaresc din cap in picioare si devin lipicios si mermelos ca o bomboana..Cind ma satur stau si ma uit pe geam la toti copacii aia care alearga asa,  de nebuni, in sir indian pe traseele  lor ca atletii la olimpiada, urmati de case, animale, masini, oameni..Unde s-or duce asa de repede, e vreo promotie la comoara piratilor? Hahaha, ma rid de ei, ca-s naivi, clar, altfel ar fi mai rebeli si mai rationali..Bine ca au treaba lor, ca nu vreau sa vina sa-mi ceara bom-boa-ne..Nu dau nimic, e ale mele, si ale mele ramin ca eu sint stapin pe trenul asta, sint regele bomboanelor si ale viselor dulci cu aroma de fistic si coaja de ciocolata..Buun..Acuma ce mai fac, ca am mincat, am baut, cre'ca trebe un desert, ca bomboanele nu se pun..Da nu mai incape nici un milimetru cub de ceva..Mai bine ma culc, da nu e comod, bai ce timpiti, cum ma sa faci banchetele incomode, pai eu cum ma odihnesc, ce sint masina robotica sa stau numa-n chicioare? Ma uraste chefereu, am visat az noapte ca l-am batut pe mecanicu de locomotiva ca nu avea volan, si nici sapca de aia cu cozo-roc, si avea scaune mai comode..Ha..Ia sa cobor io din tren ca de jos ii injur mai bine..Aaaa, alta viata bre nene, baaaa ce de verdeatza..Copacii s-au oprit, gata cu alergatul ca obosesti, na, cit sa alergi, doar nu vine acolapispsa..Apilocapsa..Apipilipsa..Aia, na..Ce frumos e cerul, asa de arenjat cu nori si pasarele..M-as culca..As sta aici pina as muri de foame si de sete..Ziua soare, noaptea stele, sa poti bea cafea din ele..Daca ma culc iar ma trezesc in visul ala de dinainte..Nu mai vreau.. M-au deconectat, gata cu visul..Ce bine era, ce naiba au astia cu mine? Iar m-am intors la mizeriile mele, iar o sa trebuiasca sa, si sa, si iar sa..Sa vad citi bani mai am ca miine imi cumpar un vis de toti banii..Chiar, oare daca as putea sa aleg, unde as vrea sa traiesc?

Linistea trecuturilor

Azi e cu success rapid pe baza de grobianisme, scandal, hahaiala, facil, bilci, violentza, brutalitate, sex explicit, singe, etc, la gramada, haotic si impulsiv..Se discuta apasato-apocaliptico-ultimativ peste tot de parca si-ar da comenzi unul altuia..E aiurea, ca-ti dileste echilibrul, oricit de tare ai fi, si oricite eforturi ai face, si asta se intimpla peste tot, ca e film, teatru, stiri, spectacole, emisiuni de tot felul talk-showuri, internet, etc..

Unde sint vremurile alea cind comunicarea se facea asezat, calm, rational, cind se discutau idei, concepte, trairi, sentimente respectind o ierarhie a valorilor? Ce frumos era, ce cuvinte frumoase se aranjau artistic in fraze, ce firesco-prietenesc se construiau relatii de moment, cind descopereai pasiuni comune, sau doar cind te bucurai de momentul de acum, fara sa impui ceva, sau sa supra-explici altceva, lasai conversatia sa curga firesc, si te simteai bine, pur si simplu..Tin minte seratele lui Iosif Sava, Inapoi la argument cu Horia Patapievici, 50 de minute cu Plesu si Liiceanu, Teleenciclopedia, etcetc Discutiile astea gen talk-show autobiografic se pare ca s-au pastrat pentru ca au fost Profesionistii cu Eugenia Voda, La radio cu Esca, pe net George si Lorena Buhnici, Matei Georgescu, Catalin Striblea, Exarhu, etc, sint multe..

Mi-am adus aminte si de filmele de mai demult, erau cu legende, istorie, SF, aventuri, comedii, de actiune, de dragoste, erau mai firesti, nici prea rapide ca actiune ca astea de azi, si ideile se spuneau in ritm de gindire normal, nu se lalaiau-lungeau ca sa te plictisesti asteptind sa spuna ceva..Cred ca o sa se revina la stilul ala de filme, facute ca atunci, ca lumea o sa se oripileze de prosteala semi-absurda din filmele de azi, care sint destul de criticate ca prea cauta succesul prin orice mijloace, na..Eu am vazut ca dupa un film de asta nou imi trebuie ceva timp sa-mi revin, ca-s socato-anesteziat, de atita agresivitate brutala si brutalitate agresiva..

Ce incredibile erau filmele vechi alea in alb negru, la care toti actorii sint morti deja..Ce vremuri, eei, ce incintare sa-ti aduci aminte..Si muzica pe atunci era mai normala, si diversa, cu variatii interesante, nu ca repetitivele hipnotice de azi la care cam fac alergie, na..In fine..Cre'ca trebe iar o revoluite de aia flower power ca se cam exagereaza cu viteza si riscam s-a dam in gard..

Ma gindesc la ce zicea John Lennon in Imagine, aia lume a viitorului, care cam se intrevede la orizont, asa, un pic, uite, asta clarviziune buna de prezicator intuitiv, care nu citeste in stele sau planete, sau care face calcule absurde..Eu astept sa se gaseasca tratament pentru cancer (n-am asa ceva, dar cine stie ce-mi rezerva viitorul, ca azi e totul chimic), ca vreau sa traiesc mult..Mult si bine, daca e posibil, ca doar o viata am..Adica avem, ca sintem toti la fel..