Andante

Ma simt ca un instrument uitat undeva intr-un colt de lume..Stind asa, cautind sa vada pasiunile din celelalte priviri..Si care stie ca va nimeri pe miini bune, care sa scoata din el acele armonii pe care le astepta demult..
Te mai vad, chiar daca te amesteci printre toti ceilalti..Sint atent la ce a fost atit de imediat, si adevarat..Mai vad liniile unor sentimente trecute care semanau cu ale mele..Mai simt cum simteam atunci, cind toate erau asa de adevarate..Ce cite lumi frumoase, care se cuplau intre ele, nestiut si neclare ca un tot intre atitea toate..Si acuma simt cum mai tremur la atingerile atitor mistere care isi aratau nelamurit, contururile..Mai simt clar obscururile care imi spuneau ce va veni, in silabe neclare, doar ca sa-mi excite imaginatia..Sint parca, ramas, doar ca sa verific daca existentele mele mai sint deschise spre noile adevaruri de descoperit..
Stii ca pot sa te privesc la fel..Si ca energiile iubirilor din mine sint identice cu tot ce am fost..Si ca mai pot sa disec realitatea in cuvintele pe care tu mi le-ai spus, atunci..Sint acelasi, la fel de expus atitor ginduri ce simteam ca vor veni..Ca un calator ce isi asteapta locul intr-un vagon dintr-un tren ce merge spre locuri neexplorate, inca..Si care spera sa te intilneasca in acel compartiment al destinului, unde sa fie el insusi, si sa poata conversa eliberat de toate trecuturile lumilor..Si unde sa poata fuma in voie..Ca sa se lase in voia trecerilor, si sa poata spune, printre inspirari, si expirari, cite i s-au intimplat..
E liniste imprejur..Noaptea a mai acoperit unele priviri..Are si singuratatea frumusetile ei..

Cel ramas

Pe deasupra, cerurile se invirt paralel..Linistea s-a asezat in fulgi pufosi, peste tot..A venit iar vremea gindurilor uitate..Cind ne aruncam unul altuia linistile din priviri, si cind ne simteam devotati, ca doua statui clasice, asezate pe aceleasi locuri fixe, din acelasi muzeu..Am ramas la fel, cu aceleasi forme prin care inca mai trec unele priviri..La fel de singuri, si expusi..
Cred ca marele regret al vietii mele e ca nu am putut niciodata sa continui o relatie dincolo de nivelul acela al inceputurilor.. Pentru ca dupa discutiile generale despre tot, urmau cele despre propriile fiinte, tot asa, la general, dupa care eu incercam sa filosofez..Si aici simteam ca lumea ori nu poate, ori nu vrea..Si atunci ma simteam in plus..Mi se parea ca sint ridicol in absolut as fi incercat..Eram efectiv in plus, si atunci ma retrageam..Nu mai conta nimic..Nu mai era nimic de demonstrat, si nimic din ce fusese la inceput..
Dar mi-am revenit, tot timpul..Si am incercat sa imi imaginez ca va urma altceva..Si am ramas cu ce mi-am imaginat, pentru ca urma altceva, dar la fel..Ce ironic..
Acuma sint la fel..Mai am in amintiri dorintele de la inceput..Mai privesc lumea asa, ca atunci, si incerc sa ma bucur de fericirile mici si adevarate..

Detalii salvatoare

Cind ne-am intilnit prima data eram destul de confuz..Venisem dupa multe incercari nereusite, si eram destul de deprimat..Aproape ca nu ma mai interesa nimic din ce fusese, si-mi blocasem mintea intre citeva ginduri de avarie..M-am simtit esuat, si cu slabe sperantze de a reveni..Ma lasasem dus de valurile vietii complet aiurea..Era prea mult intuneric peste tot..
Pina la urma, cine sint? Sau cine eram inainte? Pentru ca e simplu, cine sint deriva din cine eram..Mai greu e sa inteleg cine eram, ca de acolo pleaca toate..Cred ca eram o combinatie psiho-afectiva complicata, influentata de atitea: de ceilalti, de mine, de lecturi/filme, de experientze multe nereusite, dar si de unele succese pe urma carora am continuat drumul, de trairile atasate experientelor, de incercari/explorari in domenii noi si care imi infierbintau, mintea, etcetc..Aveam adunate destul de multe, si care ma dominau pe rind, aleatoriu complet..Cred ca de asta nu ma intelegeam, pentru ca nu exista nici o logica..Ma rog, nici o logica din cele pe care le stiam..Era altceva, pentru ca erau trairile mele care mi se intimplau..Si toata combinatia asta ma facea confuz..
Cum spuneam, cind ne-am intilnit prima oara eram intr-o stare ciudata, un fel de nedeterminare ametitoare.. Imi blocasem imaginatia, pentru ca incepuse sa ma chinuie, si lasasem mintea deschisa doar simturilor.. Am privit doar lumile prin filtre colorate, si am ascultat doar unele sunete..Apoi am inceput sa am curaj..Am zis ca nu pot sa ma izolez continuu..M-am decuplat de la tot, am aruncat in uitare durerile, si am pus iar imaginatia la lucru..Am inceput sa observ iar detaliile, cu acea curiozitate de demult..Si mi-am revenit..
Sint iar plin de energii..Si mai bine aparat de relele care vor veni..Am invatat sa-mi coordonez si indiferentza.. Sint iar pasionat de detalii..Sint multe, si uimitoare, pentru ca ele construiesc intregul..

Diferentele reale

E greu sa intelegi, pentru ca trebuie sa legi logic toate datele..Dar e si mai greu sa te intelegi, pentru ca simti ca tot ce erai, si singurul om de incredere, tu insuti, se schimba tot timpul..
Deasupra ramin sa se roteasca toate lumile, si sa se aseze imprejur, ca sa pot alege ceva, in sfirsit..Sint destul de confuz..Sint intre atitea nestiuturi..Mi-e frica de atitea optiuni..E uriasa lumea asta..Trebuie sa revin la ceva mai natural..Si cu care sa simt ca rezonez..Vreau inapoi la ce eram..Sint singur, intre atitia straini..Mi-e frica deja..Ochi vad..Ochii lor te fixeaza..Incearca sa te vineze..Trebuie sa inveti sa iesi din victima potentiala, si sa devii la fel de vinator ca si ei..Sa fii mai tare, si mai aplicat..Ca intr-un joc care pe-care..
Uneori e obositor, pentru ca energiile tale sint interioare, pe cind ale lor sint exterioare, ei se manifesta agresiv si efectiv..Sintem diferiti..Care e vina mea in toate astea?

Silent running

Mi-a placut Silent running, filmul, eram mic cind l-am vazut, pe vremea lui ceashca, mai ales ca avea si melodia aia atit de misterioasa, si totul se petrecea pe o nava pe care pamintenii incarcasera plantele ramase dupa ce pamintul fusese distrus, pentru o reconstruire a naturii asa cum era, pe o alta planeta.. Chiar m-a impresionat filmul asta, pentru ca are in el eroi si drame profunde..Si eu chiar ma vedeam in echipaj, alaturi de ceilalti, atunci, si imi imaginam cum era nava, cum ma plimbam prin toate compartimentele, ma mai uitam la stele, mai ieseam pe holurile alea super-technologizate..Si imaginile din film efectiv ma duc inapoi in timp, in perioada aceea a paradisului pierdut al copilariei si adolescentei..
Acum, ca am terminat introducerea, sa trecem la cuprins..Asta e prima data cind am gasit titlul, si l-am scris, pentru ca am simtit ca imi sintetizeaza bine tot ce aveam in minte..Bun..
Cind esti tinar acumulezi multe: idei, trairi, orice ti se pare ca e "de-al tau", din sistemul tau in constructie.. Apoi ti se dezvolta unele mindrii, si orgolii ale valorilor adunate, ca masura de auto-protectie..Apoi, viata lovindu-te mai tare, iti pui mindriile si orgoliile intre rosiile si salamul din sendvish, si le inghitzi..Si, asa eliberat, poti continua drumul inainte mai usor:)..De multe ori am invatat sa fac asta, pentru ca a trebuit..Si in sendvish mai adaugi si unele cuvinte, sau fraze, expresii, pe care, la fel, le inghitzi..Pentru ca daca le-ai spune ai risca foarte mult..Si asa, parca te si saturi, si nu-ti mai trebuie nimic, pentru ca esti satul de toate..Si, asa, tacut, iti iei traista in batz, si alergi spre alte experientze, si explorari..Sau mergi, tot tacut..Privind rareori inapoi..

Priviri simetrice

Nu te mai stii..Pentru ca m-ai uitat..Am ramas sa ne mai amintim ce credeam ca nu vom uita..Am ramas sa ne privim, asa, ca doi idioti..Ca sa incercam, macar acuma, sa ne refacem amintirile..Sintem cinici, stiu..Nu mai avem, intre noi variante ramase..Ne lasam dusi de vinturile destinului, de acuma incolo..Ne uitam in toate oglinzile destinelor celorlalti..
Sint singur..Esti ca si mine..Macar semanam..Si avem si amintiri..Sintem aceeasi specie..Si venim din lumi identice..Ne-am rotit visele imprejurul acelorasi axe..Si ne-am privit, cumva, suficient de simetric, cit sa simtim ca ne cunoastem demult..

Amintirile ramase

Imaginile se desfac, se refac, se rotesc imprejur, si se impreuneaza, ca sa se desfaca iar, in acelasi dans.. Aduc sunetele impreuna, ca sa-si justifice miscarile..Si danseaza iar..Se combina iar, complicat, in siruri fara logici..Se rotesc imprejurul unor locuri nestiute..Ne privesc nelamurit o secunda doar, cit sa ne simta fiintza, ca sa-si reia, iar, dansul..Imaginile holografice, care danseaza cu aerul..Fiintele eterice care n-au substanta fizica, si, care, trec nonsalant prin noi cu o arogantza a unor stiintze nestiute..
Transparentzele se transfera inspre noi..Si noi devenim cei nestiuti..Ne lasam ghidatzi de culorile umbrelor lor..Contururile ne-au devenit la fel de transparente..Plutim printre ei..Am ramas in urmele amintite..Linii, si curbe, pe o margine de lumi..

Zebra intrebarilor

Tristetile ne seamana, pentru ca sint ale noastre, proprii..Si ele au in ele si un miez de optimism, ba chiar de veselie, ca altfel n-ar fi tristetzi, ci orice altceva..Cel putin asa le vad eu..Tristetzea e ca zebra care te face sa te intrebi daca e neagra cu dungi albe, sau alba cu dungi negre..Na..
Ca in viata, cum spuneam, tristetzea si optimismul sint amestecate in doze diferite, dar ele co-exista tot timpul:)..Si ca sa nu fie dubii, citeva exemple de veselie pura Walking on sunshine, Bamboleo, or Tell it to my heart cu damn beautiful vocalists..Astept Eurovision, o yeah.

Introspectie

Dincolo de superficialitatile astea  de "corectitudine" cotidiana ramine mintea aia profunda a noastra, cea care judeca realist totul..Mintea cea sub constienta pe care o accesam in momentele cind avem revelatii, sau cind cautam raspunsuri la intrebarile profunde..Acolo sint eurile noastre reale, sistemele de valori, logica, si visele nespuse..
Dar, ca sa ne descoperim pe noi insine, trebuie sa invatam sa ne exploram..Asta e o altfel de incercare, mult mai grea ca o explorare obisnuita..Acuma, daca obtinem din asta, ca rezultat, ceva mai mult decit cunoastere, e bine..Dar si cunoasterea de sine e totusi suficienta, cit sa justifice eforturile, pentru ca stim mai bine cum sa abordam viata..Pentru ca stim ce avem, ca resurse..Sint multe de spus..Teoria e aceeasi pentru toti, dar exercitiul practic e al fiecaruia sa-l faca, si sa-l evalueze..

Indiferentze

Cuvintele mai ies desupra, sa ne aminteasca de notiunile invatate, si sa ne mai arate parti din lumile interioare.. Alteori ramin doar armoniile atitor sunete complicate, cind imaginatia isi cauta imaginile..Si cind toate erau confuze ramineau filmele mentale ca o combinatie de amintiri complicate, pline de trairi si senzatii, asa ca visele..Si acolo ne scufundam cu toata placerea extazului.. Acolo vedeam detalii uitate, si placeri traite atit de demult, si care ne aduceau trecutul acela dulce, exact aici..
Da, bine, trairile mele sint doar ale mele, stiu asta..Si poate ca nimeni nu le intelege si simte ca mine..Pentru ca daca spun, sau descriu ceva, asta poate sa rezoneze doar in mintea mea..Pentru ca in mintea mea s-a petrecut tot..Toata explozia aia de trairi e doar in mine, si doar eu o stiu..Si daca incerc s-o explic e aiurea, pentru ca efectiv nu se poate explica in cuvinte..E mai mult..E foarte profunda..
Uneori scriitorii imi par ca alearga singuri prin viata, si incearca sa redea in cuvinte chestiile alea, de nespus.. Cum reusesc oare? Pentru ca unii din ei sint celebri, clasici, au valori aratate..
C um e sa-ti arati trairile intime in cuvinte? Te face sa te simti mai putin singur? Si daca mai sint oameni care te citesc, citi inteleg, si simt din tot ce ai vrut tu sa arati? Cine e dispus sa mai caute sa te inteleaga azi, in lumea asta atiiiit de plina de confuzii, si mizerii? Mai comunica cineva, ceva, cit de cit?

Jocul de-a viata

Viata e in multe feluri, dupa locul din care o privim..E vis, sperantza, drama, comedie, traire, gindire, simtire, etc..Dar viata e si un mare joc, pentru ca sintem copii care invata continuu..Un joc care arata in diferite feluri..
Asa si o relatie intre un barbat si o femeie, e si un joc..Te joci cu celalalt cind serios, cind amuzat..Te joci cu corpul celuilalt, te joci cu cuvintele, cu imaginile, cu orice care poate face comunicarea mai interesanta..Dar te joci cu ce de jucat, fara sa jignesti, sau sa iti bati joc, sau sa ranesti, pentru ca altfel nu mai e joc..
Si ca ziceam de corp..Ei, aici e interesant, pentru ca corpul are zonele lui sensibile, si jocul asta, atent facut poate da senzatii profunde, mai ales cind e facut cu atentie la detalii:)
Jocul e frumos cind e facut cu placere, si cind cei doi participa curiosi de a descoperi lucruri noi, si interesante..Pentru ca jocul e felul in care fiinta din noi descopera..
Traim jucindu-ne, si lasindu-ne sedusi de nou..Pentru ca asa invatam..Asa invata si copiii..Iar noi, cam raminem, cit traim, niste copii curiosi, care experimenteaza orice, ca sa stie pe viitor cum sa se comporte cind o situatie asemanatoare apare..Invatam simtind, gindind, elaborind, analizind, si actionind..Invatam tot ce putem, traindu-ne viata in felul nostru propriu..Si personal-subiectiv..
Ne jucam de-a viata, asa cum Sebastian se juca de-a vacantza..
PS. Am scris despre joc, si formele lui, pentru ca e multa rigiditate, si multi confunda jocul deschis si creativ cu lucruri sinistre dupa propriile interpretari, cum ar fi perversiuni, ciudatenii, etc..Mi s-a intimplat de foarte multe ori..Depinde de om, pina la urma..Nu am nimic cu nimeni, fiecare e liber sa creada ce doreste, dar nu trebuie sa facem confuzii..Nimic din ce e omenesc nu trebuie sa ne fie strain, e adevarat:)

Timpul timp

Partitura e aceeasi.. Cinti dupa ea un timp..Apoi incepi sa improvizezi, in stilul, si ritmul tau..Lasi sa curga gindurile intr-un fel linistit..Te armonizezi cu toate lumile din tine..Esti o picatura in tot Universul palpabil..Vezi totul in senzatii..O nota, o culoare, o felie de timp plina de amintiri dulci pe care ti-ai imagina-o traita altfel.. Un zimbet cald, o tresarire la un gind regasit printre alte ginduri..O privire in oglinda la chipul tau pe care timpul l-a mai schimbat, dar care pastreaza farmecul zimbetului adolescentzei..Un gest simplu, si generos ca o zi de sarbatoare, cind iti placea sa faci cadouri, doar ca sa vezi fetze fericite..O zi ploioasa, cind toti se retrageau, si puteai sa te plimbi in voie, printre picaturi..O noapte de plimbare la fereastra busului care te purta de la un capat la altul al orasului..O prajitura cu crema pe care o savurai privind catre trecerile grabite ale celorlalti..O ciorba de burta stropita cu bere ieftina, pe malul unui fluviu ce se afla intr-o eterna curgere.. O clipa traita alaturi de oameni speciali, si care te faceau sa te simti atit de special..
O clipa pretioasa din timpul vietii..Un moment din toate..Un gind simplu..
Toate se aduna impreuna, si ne construiesc viata..Toate ne determina azi, si ne fac sa simtim ca traim..Si ne mai fac sa acceptam ca timpul curge, asa ca si cind am fi iar copii, si am sta, undeva pe un mal, privind la fluviu, ca la timpul care curge, ireversibil..

Limite

Orizonturile  se intind calme, peste tot..Sintem inconjurati de atitea infinituri..Ma gindesc; noi de ce sintem atiiiit de limitati, in toate? De ce uneori acceptam atit de multe reguli artificiale, si absurde?

Lumea timpului

Lumea e o varianta de timp, si spatiu..Cind toate variantele posibile ne intimpina, ca si cind ne-ar fi asteptat doar pe noi, ca sa se intimple..Si ca si cind am fi fost alesi de destin, ca miracolul nestiut de nimeni sa apara aici..

Mecanismele lumii

Variantele de noi ramin in noi..Si le spunem doar atunci cind credem, sau simtim, ca pot fi intelese..
Nu e nimeni pe drum..Nicaieri..Sintem doar noi, cu proiectiile noastre..Nici o reflexie a niciunei oglinzi..Nici o raza macar..
Stiu ca am facut multe greseli, si niciuna scuzabila..Si stiu ca am ramas doar eu, sa le analizez, si sa le justifice..Desi, intr-un fel, stiu ca doar eu le pot argumenta..
Mai stiu ca, daca pot spune ceva, e pentru ca am reusit asta, dupa multe incercari..
Nu stiu ce curaj mai am..Am ramas ca sa pot privi ce mai poate fi imprejur..Totul e o suma a variantelor posibile..Lumea iti ramine ca atunci cind credeai ca toate sint identice..Si cind simteai ca poti fi acelasi care poate singur pricepe toate mecanismele lumii..

Intelegerea detaliilor

Variantele singuratatilor tale ti le evaluezi singur, in calm, si linistea noptilor..Cind esti tu cu tine, doar..Te plasezi intre oglinzi paralele, care iti arata o infinitate de imagini-proiectii..Si te analizezi cum poti..Pentru ca toate proiectiile alea, daca le studiezi aplicat, iti arata diferite laturi ale tale, proprii..Iti vezi fiinta despicata spectral, in toate variantele de culori posibile..
Am uitat tot, doar ca sa-mi reamintesc totul, altfel..Si ca sa-mi recompun fiintza, altfel, dupa reguli noi..Pentru ca asa mi se cere..
Te vad cum te vad, dupa sistemul meu de valori..Te observ cum ma observi, cautind sa te inteleg, printre toate..Sint singur si izolat..Am in minte imaginile neclare ale felului in care cautam sa inteleg tot..Imaginile alea nestiute, de inceput de lumi..
Acum sint la fel..Nu stiu ce m-a determinat sa incerc..Sint la fel de singur ca atunci..Inca n-am inteles prea multe..Dar privesc inainte cu o sperantza nelamurita..Vad forme subtile care se mai ascund intre detaliile nespuse..

Tu si variantele lor

Multe trairi ti le reprimi, pentru ca stii cum reactioneaza ceilalti la ele, si pentru ca tu, in civilitatea ta stii ca nu are rost, daca nu..Dar asta pina explodezi de atitea frustrari..Pentru ca esti om, pina la urma, si vrei sa te conectezi rational cu alte minti..
Sigur, ai si tu instinctele tale care te fac sa cauti si fizicul din realitatea asta..Dar fizicul pare insuficient, si atunci te exhibi intr-o deschidere sincera, care, evident iti e reprimata brutal..Te vezi pus la punct de un stupid care iti invoca nush ce clisee sociale..Un bou, sau o vaca, dupa caz, care iti da in cap  cu nush ce mizerii, sau scirbosenii absolute, care sa te taxeze pentru ca ai iesit din "rind", si ca nu respecti regulile cretine, inventate de niste sinistri, ca sa te faca mai disciplinat..Ca cine dracu te crezi, de te comporti neadecvat?
Sa traiesti intr-o anumita mentalitate te poate handicapa destul de mult..Pentru ca nu poti fi ca ei, si, in consecintza vei fi eliminat..Iesi afara! Du-te in alta parte, oriunde, dar nu ne strica echilibrele noastre! Iesi in afara sistemului nostru..Iar tu, de nevoie, iesi injurindu-i, chiar daca asta nu face decit sa te simti tu mai bine.. Pentru ca ei, si sistemul lor vor ramine acolo, stabili..Ce mizerie..Si ce societate dilie sa-i accepte pe ei, si reactiile lor, in timp ce pe tine, eventual, te compatimesc..
A fost intotdeauna o lupta a individului cu societatea..Care nu a avut o solutie stiintifica, ci doar una de acceptare a felului in care e tratat el, de societate..
Si, cum se zice pe romaneste, sa nu-ti bagi pula in ei toti, si sa-ti vezi de ale tale? Asta daca iti poti permite sa fii tu singur, si pe picioarele tale, independent de oricine, oricum, oricind..

Simetriile simtite

Variantele de noi ramin deschise..Asa ca atunci..Cu toate, si cu tot..Cind stiam exact ce ne dorim..
Sint aici, si tu esti acolo..Stiind ca raminem ce sintem..Firi ce se privesc in oglinzile atitor realitati.. Ca si cind si-ar accepta conditia oamenilor acelor timpuri, deschisi spre adevarurile ce vor sa vina..Ca si cind pe adevarurile astea spuse, se vor elibera si spiritele cele ramas nespuse..
Eu te vad asa cum simt ca esti..Si ma eliberez pe mine spunind ce cred despre tine..Iar tu te poti elibera de tot, de mine, spunind ce crezi despre tot, si despre mine..
Raminem simetrici..Egali in proportiile impuse..Avem liniile trasaturilor deschise..Suficient cit sa le putem analiza..

Drumul destinului

Era frumos atunci..Poate pentru ca ma eliberam inspre inauntru, si imi legam sperantzele de imagini si armonii care imi placeau atit de mult..Si le traiam pe toate, inauntru si etansh izolat de exterior, atit de intens..Era in mine o explozie de bucurie si adevar fantastica..De fapt era mai mult, pentru ca imi construiam proiectii mentale uriase, care sa ma cuprinda perfect..Lumi greu de aratat in imagini, si cu atit mai greu de definit in cuvinte..Acolo sint eurile mele, cred..Construite intuitiv, atunci..
Dar, timpul a mai trecut, lumea s-a mai schimbat, am experimentat si eu oarece mizerii depresive..Dar am invatat multe, enorm de multe, si mi-a placut..Am trait, cel putin pina acum, o viata al naibii de interesanta..  Si asta poate pentru ca asa s-a intimplat, sau asa mi-am dorit, sau toate la un loc, cine sa stie..
Sincer, sint fericit de toate intimplarile, pentru ca vroiam sa experimentez..Nu am putut sa fiu liniar, pentru ca nu imi e in fire..
E liniste imprejur..S-a asezat praful peste tot..Ne privim..Nu s-a schimbat nimic..Ne privim la fel..Lumile sint aceleasi..Lumile dintre noi ne vorbesc pe limba comuna..Ne mai comunicam senzatiile..Simturile ne ramin separate..Privirile spun..Sintem blocati in noi insine..Deasupra lumile continua sa se invirta..

Sferele sufletelor

Poligoanele se invirt in carusel.. Colturile le devin mai multe, si mai dese, iar timpul le schimba culoarea, pina cind poligoanele se rotunjesc toate, si se transforma  in cercuri pure..Iar cercurile toate devin sfere care se apropie, se indeparteaza, se inmultesc pina ne inconjoara..
Sufletele au parcurs drumul de la cercuri, la sfere..Din membranele lor au iesit fire subtiri care au cautat alte sfere..Si asa, s-a construit conexiunea..Care a facut din sfere o lume sferica, care se roteste continuu pe sferele sufletelor conectate...Ca un rulment..
Doi ochi sferici privesc  lumea..Printre alte perechi de ochi..Privirile au ramas lipite de timp..Si corpurile fixate in spatiu..