Cunoastere

Nu stiu, felul meu de a fi e unul profund optimist, si cumva inconstient, cred, pentru ca m-am aruncat uneori nebuneste in niste experiente de care nu aveam nici cea mai mica idee de cum ma vor afecta.. A fost ok, cu suisuri, coborisuri, ca in viata..Dar ceva ce a fost o constanta permanenta a fost rautatea si instabilitatea oamenilor..Asta n-am inteles-o, si nu cred ca o sa reusesc, nu stiu de ce, mi se pare atit de absurd sa nu ai idei, un drum, planuri, stabilitate..Sau sa nu cauti ceva, sa nu ai macar o varianta de ideal..
Si asta e explicabil, cred..Noi am invatat teorii multe, si apoi am vazut aplicatiile..Pe cind azi tinerii sint nauciti cu aplicatii, si nu ii invata nimeni cum sa le sintetizeze si ordoneze pe toate..Asta e o problema, pentru ca asa nu cred ca vor reusi sa inteleaga ceva din lumea asta..
Educatia te ajuta sa iti structurezi valorile, sa le aranjezi pe nivele ierarhice, sa intelegi cum sint legate lucrurile..Si zic asta pentru ca intilnesc tot timpul idei haotice, amestecate cu trairi la fel de haotice, si astea ma obosesc teribil..
Doar ordinea asta ne ajuta sa facem fata la miliardele de informatii care ne vin din social..Pentru ca ideea nu e sa memoram atitea, pentru ca nu avem cum, ci doar sa stim sa le identificam, si sa le cautam cind avem nevoie de ele..Totul e simplu cind stim sa facem diferentele intre lucruri..Sigur, nu e usor, cum, de altfel nimic nu e usor, niciodata, mai ales cind e vorba de un efort intelectual..Dar, odata dobindite aceste capacitati ne vor schimba total, si ne vor face fiinte cu adevarat inteligente..
Am mai spus, e o diferenta intre a sti, si a cunoaste..Un erudit poate spune ca stie, dar doar un intelept poate spune ca el chiar cunoaste..Iar noi stim, si aspiram spre cunoastere..Pentru ca asta chiar ne da sens vietii..

Media si evolutia

Lumea evolueaza, evident..Ce era ieri valoare, azi e o chestie depasita moral..Si asta se vede in toate, dar, parca, mai mult in ziare si tv-uri..Acuma nu se mai cauta chestiile logice, interesante, noutatile, povestile cu oameni deosebiti..Ca nici nu se mai uita nici dracu la alea..Nooo..Azi la tv-uri e pe baza de dileala..Ca fiintele alea care apar tre'sa fie cit mai fonfi, gijiiti, stridenti, peltici, bilbiiti, diformi, gretzoso-scirbosi (daca po'sa zic asa), autistici (daca po'sa zic iar), flecaro-stupizi cit sa plictiseasca si pietrele, si, evident, cretinopato-mutantzi..Cica astia is de mare success, si lumea pe ei vrea sa-i vada in tot felul de cvasi-showuri de alea sa iti intoarca stomacul pe dos, si sa-ti pierzi optimismul si pofta de mincare pe cel putin 24 de ore..Mutanti, de aia de sa semene mai degraba cu extraterestrii..
Mai demult CTP spusese ca vrea sa scrie ceva care sa-l faca pe cititor sa se simta nasol, si sa intoarca privirea, pentru ca nu mai poate citi..Se pare ca ziarele si tv-urile de stiri se straduiesc, si sint foarte aproape sa realizeze asta..Buna treaba..Acuma na, ce mai poti pentru ca sa zici..Mult success, si faliment placut..

Locurile fara timp

A fost demult undeva, intr-un loc uitat..Departe..Prea departe..Un loc izolat de toate..Inconjurat se atitea peisaje, care parca te atrageau intr-un fel de joc al comunicarilor, in care fiecare isi joaca trecuturile, si poate pierde, sau cistiga ceva din existentele celuilalt..Asa, plusind cu ce a fost, cu timpul atitor intimplari..
In locurile astea se aud uneori niste sunete ciudate, cind vintul vine dintr-o anumita directie, si cu anumita viteza..Ca un fel de muzica nearticulata, care suna a cintec englezesc vechi, sau balada pop, ori melancolii de la civilizatii nestiute..Greu de spus ce e acolo, pentru ca ritmurile se amesteca intre ele in atitea combinatii fara sens, de multe ori..Toate par cind simple uneori, cind excesiv elaborate, cind absurde, sau doar sincere.. Si asta la o simpla ascultare, la o aproximare imediata..Pentru ca toate sunetele alea au in ele ceva atit de profund, cit sa poti descoperi in ele miile de ani traite de toate generatiile, daca le asculti cu atentie..
Poate ca mai auzim in unele sunete glasurile altor lumi, reinviate..Habar n-am..Mintea noastra acopera oniric zgomotele lumii..Dar ce e ciudat, e ca, uneori, pare ca auzim un fragment de compozitie necompusa inca.. In care o voce feminina ne aduce inapoi vremurile fericite, si greu de amintit..O voce care vine de dincolo de tot ce a existat vreodata..Hmm..
Ma gindesc uneori daca noi sintem ce sintem, sau doar ce simtim ca ne vine de dincolo, din locurile in care timpul s-a oprit..

Timeless places

It was, long ago, in a forgotten place..Somewhere far..Too far maybe..An isolated place, surrounded by so many landscapes that pulled you in a kind of a game of being explanations, where each one plays own pasts, and where each can gain, or lose of others existences..Just like that, playing with what ever was in the time of so many happenings..
In those places strange sounds are, when the wind blows from a certain direction, with a certain speed.. Sounds like an unplayed music, singing an old english song, or a pop ballade, or even some melancholies coming from unknown  civilizations..Hard to say what one can hear, because rythms mix themselves in compositions with no sense, apparently..But all those sounds  contain something so profound,enough to discover the thousands of years lived by all those generations, if you listen carefully..
Maybe we still hear in some harmonies the voices of other worlds, ressurected..I'm not sure..Our mind covers the noises of the world..What's strange is that it seems that we hear a fragment of an unexisted yet, symphony..In which a feminine voice brings back all those happy times, and hard to remember.. A voice coming from spaces beyond all..
Sometimes I still think if we are what we are thinking, or just what we feel that comes from beyond..Or from places where time stood still..

Frumuseti posibile

Uneori vedem lucruri ciudate..Chiar absurde..Si ne gindim daca ele fac asa o imagine separata in lumea asta a noastra, care cauta sensuri..Sau sint un inceput timid, al cu totul altor lumi care ne asteapta, in umbra.. Tot ce se poate..Ca si cind lumile alea ar trimite in lumea asta, incercari..Noua..Ca sa ne deschida mintile spre ele, si sa ne facem sa ne intrebam atitea..Si sa cautam adevarurile, care in afara, care inauntru..Desi, poate ca ce e afara e o proiectie a ce e, mai inainte, inauntru..
Sintem ce sintem pentru ca asa sintem construiti, si nu am facut eforturi sa ne schimbam..Desi, daca ne gindim bine, cam ce ar trebui sa fim? Ce ne-am propus, ce ne-am imaginat, sau ce si-au imaginat altii? Si cum vom putea face asta? Ne trebuie un ajutor..care sa ne fie prieten bun, si sa ne invete tot.. Ca sa mergem pe un drum pe care unii spun ca il meritam..E frumos..Daca ar fi si adevarat, sau macar posibil, ar fi si mai frumos..
Possible beauties
Sometimes we see weird things, as if they're real..Things absurd somehow..That makes us think if an image so different is appropriate in our world of senses..Or if it's just an beginning of other worlds waiting somehow, shying in shadows..Whatever..Just like when all those worlds were sending to us signals..To us.. To try, in a way, to open our minds towards them, to what is outside, and to ask us about..To try to find all truths either outside of us, or inside..Although somehow what is outside is, beyond all, a projection of the insides..
We are what we are because we are built this way..And because we didn't make any try to change..But, if we try to understand, which way should we be? How? In the way we anticipated ourselfs, or in a way others thought? And how to do this? Because it seems we need some help coming from a friend, that can teach us all.. To follow a path that some said is the right one..It's nice..Even beautiful..And if this is the right one, or the possible one, that would be more amazing..As it is..

Fiintele stabile

Sintem identici cu noi, cei care am fost..Fiintele deschise si care privesc, spre tot, cu aceeasi curiozitate.. Oamenii din coordonatele spatiu-timp actuale, care monitorizeaza tot, privind, actionind, ca si cind ar sti ca exista aici, acum, firesc..Oamenii care gindesc, si traiesc, cu energiile proprii ale vietii..
Ce bine semanam intre noi..Noi cu toti..Cu toti de oriunde, si oricind..
De multe ori ma gindesc cum ar fi fost daca m-as fi nascut in Egiptul antic..Sau in imperiul roman..Cite imagini ma inconjoara, si cite variante..Ca si cum iluziile mi-ar fi construit destine paralele, pe alte coordonate..As fi putut fi un sclav, sau un plebeu, sau poate un aristocrat..Orice ar fi putut fi.. Si eu, o varianta posibila a timpului..
Viata e printre agonie, si extaz, parca in cautari, ale propriilor destine..Mergem orbecaind, printre toate variantele..Si ce dune avem de infruntat..Si ce mutanti ne apar, tot timpul..Ce morloci, cu ce abrutizari si diformitati, si care ataca inadaptat, si complet haotic..Si cum, dupa toate, ei, aia atit de neconformi, isi cauta, dupa infringeri, locuri printre amintiri..
Fiinta ne e ce sintem, dupa toate luptele pentru supravietuire..Ce am ramas..Cei care mai pot privi inainte, cu acelasi curaj cu care au pornit sa lupte, printre lumile celorlalti, ca niste inconstienti..Cei care isi mai amintesc de cei care au fost, mai demult..

Still beings
We are perfectly identical to ourselfs of the pasts..The beings with an open soul, looking towards all, with a same curiosity, as allways..We are the same people of the same space-time coordinates, that watches all, looking, acting, as we ar knowing that we are here, and now, naturally..Like people that think, live, using theyre own life energies..
How good we are alike, we all..We all of any time, or place..
Many times I think how would it be if I were born in ancient Egypt..Or in the Roman Empire..I feel covered by so many images, and impressions..As if my own imagination would build an parallel being, on other times..And if I think better, if ttime would have been different, I would have been, as well an slave..Or a patrician..Me, as I am..Somebody lost in between the planes of other time possibilities..
Life, you see, is lost in between agony, and extasy, in searches of our own destinies..It is like walking unknown, in between all the possibilities..The way is opened arround, and surrounded by so many dunes.. We are fighting many weirdos, that are trying to close all, so immediate..People accepted by the society, that are here, and surviving by a luck that is now..Only..Allthough..
What we are is what we understand about us, after all..After all those fights for surviving..We are what is left, after all..Those that can look forward, with the same courage that maked them to start the fight for surviving...We are what we think of us, the ones that can still look forward, with the same courage of the ones that started to fight alone, between the worlds of others, like as we allways were..Like beings that still remember of us, as if we were ourselfs, in those times when we were we..

Fiintele clipe

Zborul e o alta varianta a fiintelor din noi..Una simpla, si atit de adevarata..De admirat, si de amintit, pentru ca e atit de diferita, si fabuloasa in tot extazul pe care il creaza..Atit de complet diferita de tot ce noi, fiintele legate de planeta albastra, au avut sansa de a experimenta..
Zborul e o deschidere spre toate drumurile posibile..E ca un inceput pe care l-am visat, dar nu l-am putut anticipa, pentru ca parea suprarealistic..Zborul zbor, in care toate dispar, si ce ramine real e doar viziunea unor nori care dispar, ca sa lase vederii un cer plin de stele si galaxii..
Am imprejur tot..Sint intr-o cabina ingusta plina cu cadrane luminoase care imi arata parametri, si caracteristici..Sint intre nori, si spatiul intunecat..Dedesubt e o lume a omenirii..Deasupra e un infinit care nu a fost, inca, explorat..Ma simt cum plutesc, asa, nestiut de nimeni, printre toate..Cit de mult ma inconjoara.. Oare cum va admira privelistea asta cineva, peste 1000 de ani?
Sintem fiintele timpului..Peste 1000 de ani totul va fi cu totul altfel..Alte technologii, alte mentalitati, alti oameni..Lumea sterge trecuturile, pentru ca evolueaza repede..Si lumea are, inainte, atitea de descoperit, incit cu greu isi va aminti, de ce a fost..Iar noi, cei de azi, sintem, asa cum au fost toti cei de dinainte, variante de treceri..De la un trecut, prin prezent, spre un viitor ce devine, un pic, anticipabil..De noi, cei de acum, care vom fi uitati atit de repede..Noi-noi, noi clipele, noi-momentele trecatoare ale unor variante de existente prin timp...Noi cei care am existat in 2014, anul de la inceputul istoriei..

Variante de nemurire

A venit iar asfintitul..Soarele a coborit incet, spre orizont..Cerul s-a inrosit, umbrele s-au alungit, apoi s-au ingrosat, pina au acoperit tot..O alta noapte s-a asezat peste toate..A aparut iar, luna, si a scos, iar, din amintiri, atitea..
Noaptea isi lasa linistile sa aduca, dupa ele, cuvinte..Multe cuvinte, o ploaie nemasurata, si parca, incompatibila..Vin siruri de cuvinte picaturi, care lovesc tot, si scot vibratii ciudate..Unele suna metalic, altele sint armonii calde, altele seci si stupide..Vin continuu, de toate formele si continuturile posibile..De la cele mai clare, cuvintele-esente, pina la cele absurde, sau chiar dureroase..Cuvintele cuvinte, care ne acopera mintea, si ne fac sa le admiram spectacolul..Cuvinte care ne trag spre oameni, sau cuvinte care ne indeparteaza de ei, care fug ca liniile perspectivei..Cuvinte care cad, continuu..Iar, si iar, si iar, in siruri infinite si paralele..
Apoi ploaia se opreste..Cerul se limpezeste, si apar, iar, stelele..Si galaxiile..
Cuvintele au ramas, inerte, in locurile in care au aterizat, asa, din intimplare..Apoi au inceput sa se miste, incet, ca moleculele vietii in supa primordiala..S-au adunat in expresii, propozitii, si, mai tirziu, fraze..Au crescut, s-au dezvoltat precum organismele celulare, s-au construit pe ele insile ca intr-un joc darwinist, au ajuns organisme multicelulare, au devenit plante, apoi animale..Au crescut de la batracieni, la dinozauri, si pasari, si si-au luat zborul, adunindu-se in cirduri ce luau forme haotice, apoi doar bizare, pina au devenit meta-fiinte..Si totul s-a polarizat, incet, in spatiu..Supra-fiintele au devenit care demoni care absorb energie, care emitente, cu puterea unor quasari..Intre ele s-au format multe tensiuni, si multe fulgere au inceput sa strabata spatiile..Iar unele dintre ele ne-au atins, in drumul lor spre pamint..Ca sa simtim energiile, si sa constientizam ca tot e un fel de varianta de a fi, si de a intelege ca avem un loc in ierarhiile lumilor..
Si asa, fara sa vrem, am devenit nemuritori..Atit cit traim..Si cit intelegem ce sintem..Noi, cei care sintem atit de nemuritori pe felia noastra de timp..Cum sint toti ceilalti, care ne seamana..

Inceput complicat

Cineva spunea ca sintem ce ne amintim..Ca asa ne e construita fiinta..Desi, cred ca e putin..E ca si cum am reduce un oras la un muzeu, sau la anumite strazi, sau parcuri..
Sintem complicati..Si imprevizibili..Si asta e doar inceputul..
PS Si mai avem in noi si resemnari, dar si multa ura, si agresivitate..Ma gindesc ce i s-ar intimpla lui Isus daca ar mai veni pe pamint, oare ar mai scapa asa de usor, ca prima data? Sarbatori fericite, oricum..Ca meritam:))

Trenul timpului

Au fost, demult, niste intimplari..Intimplari intimplate intr-o lume, din care faceam si eu parte..Si toate erau cvasi-perfecte..Peisajul, oamenii, momentele, dialogurile savuroase..Toate ne inundau absolut toate simturile, si gindurile..Apoi intimplarile au trecut, s-au risipit..Au disparut, pur si simplu, cum dispare orice, la un moment dat..Din ele, din tot ce era atit de mult au mai ramas citeva cristale de amintiri..Amintiri care, luminate cu raze colorate, din anumite unghiuri, recreeaza o holograma a acelor vremuri..
Apoi au venit uitarile..Care au acoperit amintirile..Apoi au venit amintirile uitarilor..Dupa care alte uitari ale amintirilor uitarilor..Sau alte amintiri care sa umple golurile uitarilor..Si altele, si altele, suprapuse..
Viata asta a noastra e o mare calatorie, cum s-a spus..Iar noi, pasagerii, sintem intr-un tren infinit care se misca incontinuu..Privim peisajele de la geam, apoi adormim, apoi ne mutam in alt compartiment, apoi in alt vagon..Care poate e un vagon al amintirilor..Sau al uitarilor..Cine stie? Poate fi oricare, pentru ca seamana intre ele foarte mult..

Reinviere imaginata

Stim sigur ca moartea exista, si e definitiva..Renasterea e un vis al nostru, al fiintelor constiente..Si speranta renasterii, cea din sarbatoarea Pastelui poate ca o avem privind la natura, cum ea moare iarna, si renaste primavara..Ar fi frumos sa reinviem, asa ca Isus Christos, dar noi sintem oameni obisnuiti, fara puteri supranaturale..Ne mai ramine doar sa invatam sa ne traim viata..Asta e un proces continuu..Desi, ni se mai intimpla si noua sa murim, si sa reinviem, de fiecare data, dupa un soc mental..

Cuvinte moderne

Ca sa scrii, faci o serie de operatii..Inainte de toate iti cauti un start..Ceva cu impact, si spus direct, ca sa directioneze atentia asupra a ceva interesant..Folosesti asta ca sa il aduci pe cititor in locul din care vrei sa plece, in intelegerea textului..Si sa ti-l aduci in zona de incredere, si deschidere, in acelasi timp..O deschidere spre ce va veni, in continuare..Acuma, de multe ori, prima fraza e cam cea mai grea, pentru ca ii trebuie o mare intensitate, un adevar concentrat, si cuvinte interesante care sa sune foarte bine, si compact in minte.. Odata ce ai pornit masinaria, restul e, parca, mai usor..Cumva..Pentru ca dai drumul la imagini si constructii de realitati posibile, si imposibile..Unind cumva, unele idei pe care le ai in minte, sau care iti vin, pe moment.. Lasind loc tuturor posibilitatilor, si inspiratiei, asa..Bine, depinde si de stil, de metode, pentru ca unii prefera sa-si scrie textul, in minte, dinainte..Chaplin cind facea filme proceda tot asa, la inspiratia de moment..
Bun, si dezvolti epica-lirica a textului, cautind sa concepi totul intr-un mod cit mai clar posibil, sa zic asa.. Altfel, daca ai folosi multe cuvinte textul ar deveni mai cursiv, dar si mai stufos..Cel putin asa cred eu, nu stiu, aici sint o infinitate de puncte de vedere..Bun, e adevarat ca un text mai concentrat presupune si o anumita educatie a cititorului, si o anumita stare a lui..
Poate ca literatura a evoluat spre un stil mai matematic, si mai deschis spre anumite logici..Se poate.. Fiecare are stilul lui propriu, si o deschidere spre anumite directii..Ce stiu eu, e ca multe texte ma plictisesc de ma urc pe pereti, si de asta am zis sa scriu ceva cam ce mi-as dori sa citesc..In rest, toate bune..

Holuri cu amintiri

Am revenit, iar, dupa toti anii astia, in care chiar am vrut sa uit..Am revenit, timid, cu privirile de atunci, care mai cautau sa inteleaga acele lumi care imi pareau atit de complicate..Am facut pasii inainte pe care mi-i reprimam cu atita indirjire, cind nu intelegeam prea bine cine sint, si ce vrea toata lumea asta, dimprejur..
Am, dupa atita timp, mai multa experienta si maturitate, dar si mai putin curaj..Fac pasii cu timiditatea celui care nu stie la ce sa se astepte de la acel trecut..Ca si cind si-ar trai aceleasi experiente altfel, ca venind de altundeva..
Fac pasii decis, pina la urma, si hotarit, ca in fata unei noi incercari pe care viata mi-o deschide..Deschid usa spre propriul meu trecut, stiind ca e cea mai curajoasa experienta, cred, pe care as trai-o..Si odata usa deschisa, in fata, imi revin toate..
Am pasit cu o emotie infinita, pe drumul vechilor mele pasiuni..Un hol, pereti, tablouri, picturi ale unor alte timpuri..Momente schitate, si incadrate in rame dreptunghiulare..Fete, zimbete in acuarele uscate, si cu crapaturi..Aceiasi pereti uniformi, colorati identic, care sa ma ghideze inainte..Trasaturile dintre contururi ale unor chipuri, cu trasaturi cunoscute, vorbindu-mi de dincolo de timp, calm, si atent..Oameni ale caror amintiri imi mai sint suspendate in minte, si, care, parca, s-au intors doar ca sa-mi spuna, iar, ceva, ce parca nu am inteles..Lucruri frumoase, si gindite..Oamenii frumosi, care erau atunci..
Astazi timpul cu greu isi aminteste de ei..Am ramas doar eu, asa, singur, sa mai fac pasi printre lumile lor.. Ca sa ma uit, si sa imi revin reamintindu-mi de ei..Asa cum mi-as fi reamintit de mine, cel care isi traia inceputurile printre atitea lumi uimitoare, concepute de ei, si vazute de imaginatia mea..Ce mult, si ce frumos a fost atunci..Si doar eu, ramas, ca sa povestesc, cui va avea rabdarea sa ma asculte..

Geniale paralele

Lumea isi cinta, in continuare armoniile..Si eu imi recit, inca, in minte, versurile..Toate se amesteca fara sa se stie..Ca unele versiuni nestiute de cintece, sau de recitari inca neprogramate..Asa e sa fie..ca sa simtim ca traim bine, fiecare, in propriile paralelisme, cu toate ale lui..Oricit ar fi de geniale celelalte..sau, cele proprii..

Evolutiile posibile

Civilizatia asta a noastra e una a imaginii, pentru ca transmite, asa, enorm de multa informatie..Eu sint inginer, de formatie..Am studiat mult abstract, si toate elaborarile astea le-am asociat cu eurile mele..Am invatat formule, si logici, cit sa acopere muuuult din dorintele posibile de cunoastere..Dar, ca om, am avut nevoie de concret, sub toate formele palpabile, fie ca sint diagrame, grafice, imagini, orice..
Am facut designuri mecanice, sub forma de modele in 3 dimensiuni, oricit de simple, sau complicate, si asta mi-a placut enorm..Pentru ca toate mi s-au parut extensii practice ale unor conceptii..Si, sincer, crede-ma, nimic nu e mai adevarat decit modelul ideal si perfect al unor ginduri pe care, doar tu, in singuratate, le ai..Sublimate in modele..3D..
Vad ca acuma e dezvoltata din ce in ce mai mult constructia unor piese complicate pe imprimante 3D..Foarte frumos..Si asta e o varianta de mare viitor..Dar, pentru asta iti trebuie designeri talentati..Ceea ce ma face sa zimbesc, sincer..Pentru ca simt ca toate se intorc la natura proprie a omului, aceea de creator..
Daca vrei, iti povestesc..O constructie presupune o schita, un contur inchis, pe care sa-l translatezi, sau sa-l rotesti imprejurul unei axe..Si, la care sa-i adaugi alte entitati, fie ca-s cu adaugare, sau indepartare, de material, in acelasi fel..Dupa, care, construiesti desenul technic al obiectului, sau ansamblului..E simplu..
Bine, mai sint tot  felul de artificii, sau patternuri, dar, in esenta, constructia e o chestie de metode..
Ce ma mira e ca, inca, astazi, lumea, pare sa nu inteleaga ca expertii sint o parte fundamentala a lumii..Si ca toti cred, asa, in prostia lor, ca doar ei stiu ce se potriveste..Si e asa de trist, hmmmm..Na, nu toti au suficienta imaginatie..Dar, asta, cumva, o sa se modifice, in timp..

Trecerile variante

Recunosc ca imi plac spatiile largi..Cele care merg pina la orizont..Calme, si cu arhitecturi anticipabile.. Cele clare, cu tot ce e accesibil..Spatiile in care imaginatia se poate desfasura in voie, si poate construi orice..
Acuma, in lumea reala, sincer vorbind, ma simt cel mai bine in locuri inguste, ascunse, retrase, acoperite, cumva, oriunde unde pot sa ma simt bine in singuratatile proprii..Si unde sa nu fie nimeni idiot, care sa se holbeze la mine..O, da, am asa o reactie impulsiva la tot ce e impus, stupid, haotic, etc..Cel mai prost ma simt sa fiu nevoit sa conversez cu personaje rigide, si arogante..Bine, acuma, probabil ca orice om normal la cap ar face ca mine..Adica sa il taxeze pe cretin, si sa fie constient de o atitudine fireasca in lumea asta.. Ma rog..
Ce e trist, intr-un fel, e ca am intilnit personaje din astea, stupido-descreierate in unele pozitii cheie din unele companii..Cu care, evident, m-am certat..si, dupa care certuri, evident, a trebuit sa-mi caut alt job.. Na.. Viata e o suma de incercari, pina la urma..Vezi, in orice societate exista tot felul de animale..Totul e sa fii aparat, pina la urma, de valorile autentice..Pentru ca exista un spirit, si o ordine universala, dincolo de toate.. Iar animalele astea depasite de timp oricum vor muri..Si asta o decide timpul, cind, si cum..

Scris

Cred ca ce ne motiveaza cel mai mult, e misterul..Si, implicit, constiinta faptului ca sintem prosti..Da nu prosti asa, cu ceva acumulari..Nu nene..Simtim asa de clar, in noi, ca sintem facuti gramada..Si ca nu vom putea niciodata sa iesim din starea asta..Orice am face..Bine, e adevarat ca asta ne-ar da depresii continue..Dar, la o privire un pic atenta imprejur, vedem atitia altii cu mult mai prosti..Iar asta chiar ne da sperante ca ma avem sanse..Ma rog, stiu ca nu e frumos sa vorbesti despre prostie, pentru ca nu e nimeni suficient de destept sa-si permita asta..E adevarat..Na, nimeni nu detine adevarul absolut..Dar si cind vezi atita prostie, oooo, oricit de multe s-ar spune, sau elabora, te simti asa, relativ destept..Si, un pic mai impacat cu tine..Ca te gindesti ca, pina la urma toate-s relative..Si chiar aia care au putere, sau bani, pe lumea asta, ne seamana..Asa ca..
Nu stiu, fiecare cu adevarurile lui..Si fiecare isi vede viata diferit..Dar am descoperit un lucru..Cea mai adevarata viata e cea de scriitor, cred..Pentru ca e mai mult decit un om de stiinta, filosof, profesor, etc.. Chiar si decit un inginer..Bun, e adevarat ca sint scriitori, si scriitori, fiecare cu talentul lui..Dar el traieste atitea vieti, ooooo..Si vede atitea adevaruri concrete..El trece dincolo de teorii..Asa, ca un inginer, invata din toate, ca sa aplice..E uimitor..
Bine, vorbim de scriitorii cu talent, cei care au inteles marele adevaruri, nu de amatorii care descopera lumea, in felul lor..Sigur, aici sint multe puncte de vedere..Desi, poate, in timp, si a scrie s-a transformat, si romanele moderne abunda in technicalitati mai degraba, decit in idei..Eu stiu, ca, de la un anumit moment, am zis, gata, de aici incolo spun in cuvinte ce simt eu, si nu mai copii pe nimeni..
Imi aduc aminte ce mici opere de arta construiam in toate scrisorile de amor din adolescenta..Pe vremea cind o scrisoare ajungea in 2-3 saptamini, si era scrisa pe hirtie adevarata, cu pixul, direct pe curat, fara ciorne.. Atunci parca totul era legat de concret, avea forma fizica..Si forma artistica mai apropiata de suflet.. Desi nu sint nici pe departe un nostalgic, in nici un caz..Si virtualul e perfect valabil, atita timp cit spui adevaruri adevarate, si multe lucruri autentice..
Astazi se scriu multe ineptii...Oho..Poate pentru ca si scrisul virtual e la inceput..Tot ce se poate..Toate evolueaza..Si noi cei de ieri nu prea mai semanam cu cei de azi..

Stari de duminica

Nu stiu, uneori n-am curaj sa citesc ce am scris, pentru ca stiu ca am lasat unele ginduri sa curga, asa, fara cenzura..Pur si simplu..Si de multe ori gindurile astea vin cu viteze supersonice, ca apuc sa scriu ce prind, asa, pentru ca nu pot sa alerg asa repede..In fine..Daca regasesc vreo logica, ma felicit..Alteori zic ca asa tre'sa fie, si sa completeze ceilalti piesele lipsa:)))) Da' intentiile sint dintre cele mai bune, si frumoase..
Bun..Pentru ca sintem fiinte mature, si vaccinate, tre'sa pornim de la premisa ca viata e un mare pustiu, pe care il umplem, fiecare, asa, dupa inspiratie, cu unele utopii..Si na, asta ne da energie sa continuam, pentru ca altfel ne-am da cu capul de toti peretii, sau ceva..Dar, asa, ne agatam de ce gasim, de oriunde, si ne autopropulsam, fie si cu suturi in fund..Orice metoda e buna daca functioneaza..Clar..E adevarat ca si fiinta noastra are instinct de conservare care se activeaza in momentele critice..
Dar viata ramine acelasi pustiu exterior, orice am face..Si asta nu putem schimba..Dar..Putem ignora tot, si ne putem concentra pe ce merita..Si atunci, toate se rezolva..Fiecare isi are retetele lui..
Dar ce spuneam de fapt? De unde plecasem? Am uitat, pentru ca m-a furat peisajul..E duminica, si iar ma apuca depresiile de dinainte de o alta saptamina..Hmm..Ia sa mai gustam un pahar de Porto..Veritas in vino..Hai noroc!

Intilniri

Luptam continuu..Pentru orice, pentru supravietuire, pentru vise, dorinte, sau idealuri..Luptam pentru ca existam..Cit traim..Totul e o lupta, fara inceput, sau sfirsit..
Sintem fiintele vremurilor astea..Si ne definim prin felul propriu in care luptam, pentru a fi, asa cum credem ca sintem..Desi, poate ca lupta asta zilnica a noastra e implicita, si, cumva, poate nu prea are rost sa o amintim.. Desi doar ea ne da sens..Si ne explica tot, intr-un fel..
Fiinta noastra se amesteca printre celelalte, tot timpul..Ne contorsionam destinul, asa, ca si cind am sti ca sintem repere universale, care se raporteaza continuu la reperele universale ale celorlalti..Cu care isi amesteca firele trairilor..
Sintem la fel de unici..Asa cum sint si ceilalti..Traim printre aceleasi linisti universale..Avem suflete care se mai intilnesc..Ne simtim apropiati..Uneori chiar ne intilnim, la intersectiile timpului..Si ne place sa ne revedem, asa, dupa un timp, si sa ne povestim vietile..Ca si cind intre noi nu a fost nimic care sa ne separe..

Vointele fiintei

Ne filosofam pe noi insine, ca intr-un exercitiu pe care il facem, cautind, intr-un fel, sa intelegem natura lumii, ca un fel de generalizare a naturii noastre, proprii..
Ne traim, cumva, singuratatea, asa, prin noi insine..Asa cum o fac si toti ceilalti..Ne traim viata printre propriile fiinte, firesc, cumva, ca si cind am sti ca tot adevarul e doar in ce stim, doar noi..Si ne entuziasmam la tot ce ne ofera trairi adevarate, pe care doar noi credem ca le intelegem la adevarata lor valoare..Vibram la tot ce receptam a fi adevarat..Simtim cu sufletul, sperind ca putem transmite, sau primi, la fel..Ne traim sperantele unor comunicari spre, sau dinspre alte suflete..Ne bucuram, sau intristam la unele, sau altele.. Privim iar, si cautam iar, alte priviri..Si cautam sa fim, asa, cum credem ca sintem, printre ce credem ca sint, ceilalti..
Ce ne dorim ne e rareori indeplinit..Si asta e bine, pentru ca ne face sa dorim mai mult, si sa luptam pentru ce credem ca meritam sa ni se intimple..

Incercari acceptate

Evolutia se bazeaza pe contradictii..Pentru ca e o lupta a impunerii unor logici, care mai de care mai diferite.. Care se bat, de multe ori cap in cap..
Iar logicile astea sint ale unor stiinte..Sau ale unor suflete..Sau ale sufletelor unor fiinte concrete, ce au trait, sau mai traiesc in lumile noastre accesibile..
E bine, ca putem observa, si gindi tot ce ne inconjoara..Si ca traim, asa, ca sa ne manifestam, asa, si cum sintem, si gindim, si simtim..
E frumos ca ceea ce sintem, ni se pare, de multe ori, la o infinitate distanta de ce sint ceilalti..Si ca plutim, pe deasupra, observind, explorind, si cautind intelegeri..Asta ne da sperante noi, uneori..Alteori ne face sa regindim tot, ca si cind am sti ca, reconstruind in noi lumile intelese, reconstruim toate lumile posibile.. Asta daca si ceilalti ar face acelasi lucru..
Nu stiu, noi traim acceptind, asa cum speram la acceptari..Si continuam..Dupa multe nereusite invatam, iar, sa continuam..Si sa acceptam, dar si sa continuam..Ca si cind am lua-o de la inceput, iar, si iar..Cu toate..