Contactul sensurilor

Uneori sensul n-are sens..Adica sensul celorlalti ti se pare ciudat, sau chiar absurd..Pentru ca nu se incadreaza in nici vreo logica acceptabila..Sau, ma rog, in logicile mele subiective..
Asa e, neplacut sentiment sa vezi ca in lumile celorlalti, tu, nu prea te potrivesti..Le pari ciudat..Sau chiar absurd.. Asa cum ti se par si ei..Traind, fiecare, in propriile lumi, cu reguli diferite..
Asta ne construieste, cred, singuratatile..Asa, incet, incet, dar sigur, si metodic..Ne cam indepartam unii de altii constant, si inconstient..De fapt, poate e normal ca toate transformarile astea ale noastre, sau ale celorlalti, sau ale lumii, in ansamblu, sa mareasca distantele dintre noi, continuu..Iar noi sa le observam, si sa constientizam iar, si iar starea asta de fapt..Si sa realizam, ca, e firesc tot, si nu putem face nimic ca sa schimbam ceva..Ca si cind totul ar evolua, ireversibil, spre ceva ce devine, mai mult, si mai ireparabil..
Stia domnul Kafka ceva, cred..Ceva ce noi intelegem, in timp..Poate ca intre noi sint, chiar de la inceput, bariere infinite, ale fiintei proprii..
Ni se mai intimpla, uneori, sa trecem peste barierele eurilor, si sa comunicam cu ceilalti..Iar asta e un eveniment urias..Echivalent cu ceva unic..Ca un fel de intilnire de gradul 3..Sau 4, sau de oricare are fi..
O poveste de iubire e un eveniment cosmic..Pentru ca e atit de rar, pe cit e de unic, nu stiu, ceva cvasi-imposibil, cred..

Lumile noptii

A plouat..Natura parca a incercat, iar, sa ne spele de trecut..E la fel de noapte..Oamenii dorm..Unii viseaza.. Altii privesc la luna, si se mai gindesc la ceva ce le e inaccesibil la lumina zilei..Noaptea are lumile ei, proprii.. Ca si ploaia..
Poate ca pe o planeta nestiuta, undeva, intr-un alt colt de univers, o fiinta se gindeste, asa, ca mine, in liniste, la ceva..Ca mine, sau ca altii ca mine, din trecut..
Orasul si-a pastrat luminile noptii..Si linistea strazilor..Luna mai apare, la fel de singuratica, ca sa observe, parca, tot, de sus, si sa consemneze..Imaginatia mai alearga peste tot, libera..Fiintele fantastice, alearga si ele, care singure, care in formatii perfect aranjate, ca la o parada cosmica..Sint la fel de transparente..Li se vad clar contururile, si unele umbre ale suprafetelor..Le simti atunci cind trec prin tine, pentru ca ai o stare  ciudata..Apoi, iti revii..Sint frumoase..Au asa forme maiestuoase, si puternice..Pacat ca nu le poti atinge.. Poate au venit de pe o alta planeta..Sau poate sint doar holograme..Poate vor sa transmita un mesaj de la fiinte indepartate..Sau poate traiesc doar in imaginatia ta..
Aerul e purificat, si umed..A trecut ploaia..Au trecut toate..Au ramas strazile, si luminile..Si luna..Si toate tacerile, impreuna..Cele care vor muri curind, dimineata..Tacerile fiintelor ce au existat..Din toate lumile..

Revelatii

Viata asta e o mare, uriasa porcarie..Tocmai mi s-au intimplat citeva magarii in serie, care directe, care colaterale, sa zic asa..Ce mizerie..Si ce mizerabili toti idiotii aia..Imi vine sa urlu si sa ma dau cu caput de toti peretii..Aaaaaaaaa..Mai bine mor, si termin..Mi-e asa o scirba de tot..Daca as muri s-ar incheia, si ar fi de 1 miliard de ori mai bine..Ah ce mizerie..Tot, tot e o conspiratie a unor cretini..Adunatura..
Dupa 1 pahar de vin mi-a mai trecut un pic supararea..Mai bine beau pina ma anesteziez..Sa uit..Sa se duca.. Sa ramin singur..Ah, daca as putea sa-mi imaginez ca-s singur pe planeta, si ca toti sint, de fapt, niste umbre haotice, si instabile..De fapt, chiar, daca ar fi sa fiu singur ar fi cam nasol, cred..Sa nu mai vezi pe nimeni, hmm..Mai vrei sa mai schimbi o vorba, o atentie, ceva, orice..Sa stii ca e un suflet, acolo..
Pe urma mi-am adus aminte de toate filmele cu tot felul de atrocitati din al doilea razboi mondial..Ce sinistru.. Citi mutilati, citi morti..Iti vine sa urli..Si toate alea chiar s-au intimplat, acum 70 de ani..Daca m-as fi nascut atunci cum ar fi fost? Ma uit la mine, am 2 miini, 2 picioare..Functionale..Unii nu au norocul asta..Cum o fi viata pentru ei? Sau cum ar fi fost sa ma nasc intr-o tara saraca, fara prea mari sanse de supravietuire? Hmm..Sau cum ar fi fost sa ma nasc nebun, sau cu o afectiune netratabila? Uh, ce viziuni am..
Stau pe intuneric..Mi-a mai trecut supararea..Pentru ca am realizat ce norocos sint..Si acuma ma gindesc la toate astea..Gindesc, deci exist..Asa spunea Descartes..Deci exist..Am confirmarea ca eu chiar exist..
Am uitat de supararile de azi..Poate pentru ca am realizat ce uimitor e totul..Viata asta, asa cum e..Viata asta e un mare, un urias miracol..Ce incredibil..Si eu o traiesc..

Test valabil

Cineva mi-a povestit, mai demult, ca, intr-o noapte a avut niste trairi ciudate, care au inceput chiar din somn.. Spunea ca visase ca avea niste super-puteri, ca putea trece prin zid, ca putea zbura, ca avea o forta uriasa, si multe altele..S-a trezit, a privit in intuneric, si s-a culcat la loc..Dupa care visul a revenit, iar, si iar..Ciudat.. Ce sa insemne asta? Apoi,prietenul meu s-a trezit de-a binelea, s-a dat jos din pat, si a vrut sa verifice..S-a oprit in fata unui perete, si a intins mina..Incredibil..Mina i-a trecut prin zid, ca si cind nu ar fi fost..Apoi a trecut cu tot corpul..a repetat operatia asta de zeci de ori..Putea trece prin zid..Asa ceva e colosal..O putere care te face un meta-om..Apoi si-a amintit ca visase ca zboara..S-a asezat in mijlocul camerei, si s-a concentrat, vizualizind o ridicare de la pamint..A privit in jos..Intre el, si podea nu mai era absolut nimic..Se ridicase.. Singur..A continuat sa-si imagineze un zbor sus de tot..Si s-a trezit acolo, in aerul rarefiat de la o inaltime apreciabila..
In acea noapte, prietenul isi descoperise niste capabilitati greu de imaginat..Asa ceva..A facut citeva ture in jurul lumii, dupa care s-a intors in apartamentul lui..A adormit iar..Si, cind s-a trezit a vazut ca totul se dusese, isi pierduse chiar si puterea de a ridica  greutati mari..Dar, in schimb, putea vedea, si simti foarte multe lucruri de la o mare distanta..Cel putin asa sustinea..Bine, pe urma a cistigat o adevarata avere pentru ca ghicise numerele cistigatoare de la lotto, de citeva ori la rind..Toti il invidiau, ba chiar se facuse si o comisie ca sa-l cerceteze..Dar, se pare ca, dupa un timp, ii disparuse si capacitatea asta..Dar banii i-au ramas..Si acuma isi traieste zilele undeva intr-o insula tropicala, intr-o casa uriasa, cu muuulte tipe dragute imprejur..Asta ca sa nu zic de ce yacht si-a achizitionat, de curind..Na, unii au un noroc chior..
Pe o planeta indepartata, intr-un laborator, 2 personaje se invirt printre masinarii complicate..Seamana cu niste humanoizi, doar ca au 4 brate, si 4 picioare de o constructie complicata..Experimentul lor reusise, si putusera sa configureze un super-om, chiar daca pentru un timp scurt, de la distanta..Urmau sa mai incerce asta si pe restul de civilizatii cunoscute, ca sa poata face un raport final..Dar, inceputul a fost ok..Si, daca toate ar functiona conform planului, e posibil poate sa faca o intilnire a acestor super-fiinte, pentru o discutie despre viitorul galaxiilor..Dupa care, sa se semneze acel tratat pentru Univers...Dar asta dupa celelalte experimente..

Codurile fiintei

Cred ca toti sintem dependenti de amor, pentru ca e in profunzimea fiintei noastre, scris asa, de la inceputuri.. Doar ca e scris, parca-codat, si descifram destul de greu textul initial..Dar el e acolo..Il stim, il simtim, il credem, dar nu reusim sa-l descifram, pentru ca nu stim codurile chiar atit de bine..
Traim invatind..Cautind sa explicam ce e lumea..Si cautind sa ne intelegem si pe noi, in acelasi timp.. Ajungem la unele intelegeri, dupa care cautam alte, si alte intelegeri, acumulind informatii..Cautam, filtram, analizam, ca sa obtinem din atitea tone de date, o picatura de intelegere..Asa..Simplu..Si ne scufundam in toata munca asta cu speranta ca ce va veni va fi o alta etapa a vietii noastre..Ca vom pasi inainte, si vom reusi sa ne construim alte determinari..Asa, simplu, si firesc..Cum e tot ce e atit de important..
Totul e in fiinta proprie..Poti fi genial, sau mediocru, daca tu alegi asta..Nu e nimic miraculos, totul consta in munca pe care o duci doar tu, cu tine..In vis, in speranta, si in vointa pe care o pui doar tu, ca sa-ti depasesti conditia, oricare ar fi fost ea..
Sintem, si devenim ce putem..Daca reusim sa descifram acele coduri, din noi..Ale fiintei nestiute, in toate incifrarile ei..

Continent

Oamenii frumosi sint rari..Cei frumosi in suflet, adica..Sint mult mai putini decit cei frumosi la fata, sau corp.. E pacat, cred, pentru ca daca ar fi mai multi, poate si societatea ar arata altfel..Sau, nu, cine stie, pentru ca, dupa cum vedem, raul e muuult mai bine promovat azi..Intr-o societate globala si cam singura..
Bine, acuma frumusetea e subiectiva, si fiecare o vede in felul lui propriu..Depinde de om..Si, poate ca daca as scrie de cum vad eu frumusetea mi s-ar putea reprosa ca nu-s realist..Tot ce se poate..Desi, frumusetea e un cuvint rar folosit, lumea se cam fereste de el, asa cum se fereste de multe alte cuvinte-notiuni, ca sa nu para ridicola..Si e si un pic depasit moral, dupa ei, pentru ca lumea asta e practica, iar cuvintele, oricit de mari si bune ar fi, nu prea aduc beneficii..
Sigur, lipsa frumusetii are intotdeauna justificari..Lumea, vremurile, ceilalti, lupta pentru existenta..Asa e viata, adica, plina de mult urit, mult de tot..Si asta pentru ca doar noi lasam uritul sa ne invadeze..E mai simplu asa.. Desi, daca recunoastem asta, ne invinovatim automat..In fine, nu e nimeni prea raspunzator pentru ce e imprejur.. Dar pentru ce e in noi, ar trebui sa fim..Chiar daca nu facem parada de frumusetea proprie, pentru ca ea e cam timida..Asta e..Continentul nedescoperit..Care isi asteapta exploratorii..

Variantele de acum

Ce bine e sa fii in lumea asta..Asa..Ca si cind ai fi impreuna, intr-un dans la Rio, printre atita lume..Ca si cind te-ai undui firesc printre ceilalti, si ai simti ce bine e sa fii alaturi de toti..
Te vad, ma vezi, asa ca si cind..Sintem toti in exact acelasi spatiu..Fiinte identice..Apoi..
Au ramas departe toate..Ca si cind nu s-au regasit in variantele de acum..

Omul eu

Toti sintem asa..E o chestie de atitudine..Pentru ca ne manifestam asa cum sintem..Si tu, si eu..Doar..
Ma misc, si simt asa, pur si simplu..Exist dupa felul meu, propriu..ca si tine..Pentru ca, vezi tu, sintem la fel..Absolut identic..Ne putem privi in ochi, ca in oglinzi sociale..Ce relaxant, si placut..Ca si cum am trecut, impreuna, atitea probleme sociale..
Sint aici..Te vad..Ma vezi..Stiu..Sint ca sa fiu, si ca sa inteleg cum e sa fim impreuna..Sint deschis, si uitat de lume, si de atitea lumi..Cui sa-i mai pese..Sint aici asa ca si cind as fi fost de cind lumea..Asa, eu, ca mine..Eu, cu toate..Fiinta care mai poate intelege cit poate, asa cum isi doreste sa se inteleaga pe ea insasi.. Omul plutit, printre toti, si care nu stie cit de mult a fost, sau va fi..
Mai am, inca, in buzunare, speranta unor lumi la care mai visez, parca, inca..

Atitudini si determinari

Clipa asta e doar a ta..Insingurata, expansiva, determinata..E a fiintelor din tine..Clipa care iti seamana asa de mult..Pentru ca e din fiintele tale..Si ea priveste imprejur, asa, ca tine..Clipa asta e ce simti, doar tu..Cu tot ce vezi, si tot ce ti-ai imaginat..E o fiinta din tine..Care isi mai imagineaza ca poate comunica cu clipele din ceilalti..
Avem in noi atitea clipe..Sintem si noi insine, atit de multe ori, clipe in socialul asta uimitor..Ne vedem, cit putem, in oglinzile celorlalti, dupa care mai cautam sa ne revenim la ce sintem..
Vezi, clipele ne trec, asa cum si noi le trecem..Sintem ca intr-un joc, impreuna, pe care, inca, vrem sa-l intelegem..
Clipele noastre sint cupole care ne apara..Mari, frumoase, si rotunde..Pe deasupra..Sus..Curbate si calme..Solide..Spre care putem intinde miinile, asa ca intr-un fel de adorare..Sus..Sus de tot..Suuuuuus, undeva atit de sus, cit sa ne ajunga pina la vise..
Sint aici, pe pamint..Si ma gindesc, de ce toate mai au, inca, in ele, atitea..De ce toate mai privesc atitea variante de lumi care mai sint, inca, in noi..Si de ce nu au evoluat, cumva, intr-un fel care sa ma faca sa le admir..
Eu sint..Tu esti..Avem toti aceleasi lumi, aici..Privim identic..Sintem asa de la fel..Ne vedem privirile atit de clar..Ne simtim fiintele..Nimic nu s-a transformat..Sintem ca statui din alte timpuri..Cu  curbele la vedere, si autentice..Cu priviri inca nesuficient determinate..Cu atitudini si detalii sincer, si insuficient nestiute..

Variante de viitor

Trecerile sint parte din noi, pentru ca doar noi am avut curajul sa facem acei pasi, atunci..Si toti pasii ne seamana, asa de mult, pentru ca, nu, am avut curajul sa-i facem atunci, in acele vremuri, care erau bintuite de acele mentalitati..
Poate ca timpul mai atenueaza ce a fost, odata..Poate ca toate se vor sterge, cindva, si vom fi uitat absolut tot..Ce bine ar fi..Si ce bine ne-ar sta sa fi uitat atitea, cu gindul ca inainte sint atit de multe lumi..
Cit ma priveste pe mine, eu sint de mult resemnat, si nu imi imaginez ca, vreodata, ce a fost se va mai intoarce ca sa-si ceara scuze..Trecutul e trecut..Il ingropam cu fanfare, si il lasam, asa, doar uneori, sa ne mai vina prin amintiri..Dincolo de asta nu cred ca ar merita altceva, mai mult..
Acuma ne traim doar prezentul, cu toate ale lui..Si ne place, si il vedem, si iar ne place, pentru ca e locul din care pornim spre alte experiente..E frumos, si e uimitor, pentru ca stim ca de aici, din prezent, avem atit de multe de descoperit..Totul e sa avem curajul de a porni inainte..Si curajul de a fi, iar si iar, doar noi insine, cu toate, tot, si orice variante de viitor, care vor fi sa fie, oricum, oricit, oriunde..

Drumurile destinului

Viata e o calatorie..Una cit universul timpului propriu..Mergem, continuam, mergem iar, mai obosim uneori, alteori mai cadem, dar ne ridicam singuri din praf, si iar mergem, continuam, iar, si iar..
Repausurile, si pauzele reusitelor sau ale infringerilor sint timpi mici, pentru ca, dupa ele ne intoarcem iar la meseria noastra de baza: de pasitori pe traiectoriile 3D alambicate ale destinului..Sau de mergatori pe sirma, poate, in echilibru permanent..Sau intr-un fel de echilibru..
Viata e o mare calatorie..Iar noi sintem in continua miscare, cind mai concreta si dinamica, cind mai virtuala si elaborata..
Uneori vad aceleasi peisaje, pe care le-am vazut atit de demult..Si ma minunez cite am invatat de atunci..Si cit de diferit sint..Sau am ajuns..Ce va urma de aici inainte?

Terapie cu amintiri

E frumos asfintitul asta..Seamana cu cel de acum, mmm, nu mai stiu..Am si uitat cind m-am uitat cu atentie la asfintit..Bine, au fost si unele evenimente intre timp..Iar acuma parca m-am intors un pic inapoi in timp, la vremurile romantice..E un asfintit frumos..Pentru ca seamana cu cele din timpurile eroice ale fiintei, cind mai construiam cu rabdare, amintiri..E tot ce poate fi mai frumos, pentru ca e adevarat, e acum, si e din mine, cel de demult, cel care s-a mai ratacit, intre timp, pe unele drumuri, dar care, probabil, s-a regasit..
Uneori unele amintiri vin gramada, ca si cum s-au tras unele pe altele, legate intre ele prin detalii, ca la trecerile dintre scene cinematografice..Vin in sir indian, ca barjele unui convoi pe fluviul timpului..
Poate ca amintirile iti vin si cind ai anumite stari, si o anumita liniste..Cine stie..E bine ca le avem, pentru ca valoarea lor e inestimabila..Asa ceva valoreaza greutatea lor in diamante..Sau nu..Sau depinde pentru cine..  Oricum, ce mai conteaza..Si asta pentru ca, pentru un nou inceput va trebui sa cam uitam tot, si sa ne deschidem mintea iar..Desi, poate ca stergem doar superficialul din fiinta..Tot ce se poate..Si poate pastram doar ce e esential si adevarat..Iar intre esentiale, amintirile sint neaparat..
In fine, am plecat de la admiratia asfintitului, ca fiind o reintoarcere la noi, si la amintiri..E bine..Mai avem un pic, si iesim iar sa ne bumbacim cu toti ceilalti, asa, punind pasiune adica..Acuma sintem in clipa de dinainte, cea in care meditam, in liniste..Ne interiorizam bine, si deschidem supapele de la rezervoarele de energie.. Ce frumoasa e Galaxia..

Puzzle de lumi

Am revazut si reascultat citeva melodii cu dl Seicaru, si mi-am reamintit, parca, acele locuri ale marilor intrebari, pe care, demult, incercam sa le formulez..Intrebari care, sublimate, sa dea sens atitor lucruri, care mai importante, care mai putin, atitor raspunsuri care ma inconjurau..Atunci, cind ma mai plimbam pe strazile cu tei, si faleza cu peisaje indepartate..Atunci cind nu stiam nimic, si incercam sa analizez, sa separ, sa ordonez lumea, dupa criterii care, si ele, se construiau singure, incet, incet..
E frumoasa intoarcerea la locurile acelea..Si e si foarte curajoasa, pentru ca te poti vedea cum erai, si cum esti..Dar mai faci exercitiul asta, pentru ca ai experientele explorarilor, si dorinta de a evolua, de a schimba tot, si odata cu asta, si pe tine..
Nimic nu e usor, niciodata..Totul se face cu dureri, cu renuntari, cu opriri, porniri, inghitind in sec, transpirind, cu emotii profunde, cu frici, trecind peste toate relele si bunele care au fost inainte..Bun, fiinta mea cred ca o pot ordona, si o pot face sa ma asculte, si sa ma ajute..Dar ceilalti au fiintele lor destul de rigide, in mare parte, si asta e o mare problema in incercarea de comunicare..In fine, e adevarat ca nu trebuie sa te intelegi cu toti..Poate nici macar cu 1% din ei, sau mai putin..Poate ca si 1 om e ceea ce iti doresti..Acel om, cu acele ginduri si deschideri..Cu care sa reconstruiesti absolut tot..Tot ce au darimat ceilalti..Din ruinele ramase, ca un puzzle, in care piesele au ramas intacte..Incet, cu atentie, si rabdare..

Lumi variante

Crezul, sau atitudinea e la latitudinea fiecaruia..Pentru ca fiecare spirit isi are propria libertate a decide ce e conform cu valorile din propria fiinta..
E frumos ca ne simtim liberi a incerca sa vizualizam lumea..Si sa o percepem asa cum vrem, doar noi.. Ne place sa vedem, sa mirosim, si sa gustam totul asa, ca noi, din locul fiintelor, asezat, undeva, printre propriile euri.. Si ne place ca tot ce simtim sa fie intr-un punct de trecere dintre o realitate limpede, si o varianta de vis situata undeva, sus, printre intersectiile vietilor celorlalte armonii..Cele care ne vin din spatiile posibile ale unor viitoruri eterne..
Sintem la raspintii de posibilitati..Printre toate..Vedem privind tot ce am privit, vazind..E uimitor ce simtim, si ce vedem, ca si cind am fi trait si alte vieti..
Clipa ne mai construieste in minte, unele viziuni..Traim armonii care ni se urca in suflet, din atitea trecuturi nestiute..Vedem, iar, si iar, si iar, lumi de fiinte ce ne povestesc propriile lor vieti..E uimitor cum timpul ni se mai trezeste in fiintele care simt acum ceva, ce parca au simtit la fel, cu mult timp inainte..
Mai vedem spectacolul lumii aratate, asa, in secvente, de mii de ani..Cite idei..Cite variante..Cite trecuturi fabuloase, si insuficient descrise..Ce lumi de nestiuturi au fost inapoi, asa cum sint, parca, inainte..

Eternul armoniilor

Dupa toti anii astia de singuratate nici nu as fi avut cum sa cred altceva..Pentru ca nu am fost niciodata vreun autist, oricit mi-as fi dorit..Am stat asa, printre trairile mele, vazind, si gindind, la toate, ca si cind as fi avut norocul sa fiu vreun spirit atemporal, care poate privi in toate directiile, fara regretele muritorilor..
Acuma, parca, nu mai stiu..Si nici nu imi pasa de altceva, decit de amintirile mele..Care, cum au fost..
Momentele ne sint clipe de timp, pierdute in oceanul asta urias al transformarilor cosmice..Traim iluzii, si metamorfoze ale trecerilor fiintelor..Atit..Doar atit..
Mai vad cum e autenticul din prezentul asta..Vad spatiile, si formele..Ca si cind mi-ar fi cit de cit, apropiate.. Apoi ma duc, printre pasi, pe alte drumuri..Ca sa vad iar, alte constructii de pasi, si forme..Si sa ma minunez de lumile noi ale variantelor aparute..Sa le admir, ca si cind..
Uneori mi se pare ca am esuat pe o margine de lume, de la periferia universului, si ca imi mai caut spatiile, ca sa le inteleg sensurile, asa, ca si cind am inteles ce mi-as fi dorit..Alteori simt ca sint exact intre lumile visate, si imi traiesc extazurile, perfect ca in visuri..Sau ma simt ca si cum plutesc printre toate experientele posibile, asa, ca intr-o explorare a propriilor lumi..Ca si cind as fi incercat , ca intelegind cite ceva din toate, sa ma apropii de mine insumi, si de tot ce am insemnat eu, asa, printre tot ce mi-a fost aratat si intimplat..Eu, cu tot, avind imprejurul acoperit de variantele proprii..
Ce miracol, pina la urma..Nu? Ca sa vezi ca toate se supun unei ordini universale, dupa un haos care a acoperit toate lumile..Ce frumos sa te simti ca esti in rezonanta cu armonia asta eterna, pe care o simti la fel, de cind au inceput sa existe toate lumile posibile, sau imaginate..

Orizonturile experientelor

Mi-a amortit mina dreapta..Mi-am schimbat pozitia..Singele a revenit, si simt intepaturi mici..Isi revine.. Deschid ochii..Ce albastru..Si nori..Am visat ca eram in patul meu din apartamentul meu, din bloculetul meu, de acolo..Aici e cer deasupra..Cum dracu am ajuns? Imprejur sint dune..Munti si dealuri de nisip, peste tot..
Apoi mi-am amintit tot..Si examenul de cosmonaut, si licenta, decolarea, zborul..Anii de singuratate pe nava aia plina de instalatii complicate, in cautarea civilizatiilor..Si toate certurile cu toti desteptii aia specializati pe toate domeniile posibile..Dupa care, defectiunile, si esuarea pe o planeta desertica..Si plecarea mea de pe nava, prin desert..Nu mai stiu de ce am plecat..Poate pentru ca nu le mai suportam vaicarelile idiotilor aia.. Mi-era asa o sila..De fapt, de atita timp mi-e la fel de scirba, de toate, si de toti..La ce dracu atita evolutie cind toti au ajuns sa se haituiasca intre ei, ca animalele..Cica am revenit la stadiul de jungla technologica.. Si toti au in minte doar asta, pe cine sa vineze, si ce trofeu sa obtina, de parca asta le-ar face viata mai buna.. Ce cretini..Sint in stare de orice, cu toata educatia, si pomposenia exhibata gretos..Aici n-au decit sa-si scoata diplomele si sa le arate desertului..Ce porcarie..Acuma parca am inteles de ce imi era asa de sila.. Niciunul nu a avut curajul sa mearga cu mine..Le era frica..De fapt frica e cuvintul, cred, ca ma apuca si pe mine, cind ii vedeam, asa in toata siguranta aia cu care vorbeau in formule..Si eu iubeam stiinta, dar nu ma lasam dus chiar asa, cit sa-mi uit conditia, si sa tratez cu aroganta pe oricine..Dar ma apuca o frica infinita cind realizam cit de robotizati si artificiali au ajuns..Si imi dadeam seama de dezgustul indus de atitia ani de contact cu ei..Ce timpenie..Desi eu imi vazusem de ale mele, si i-am tratat cit am putut, cu indiferenta si comunicari profesionale..Si asta probabil le aducea un fel de invidie, ca parea ca ii macina, si ii vedeam cum cauta orice motiv sa ma domine, in orice fel..Probabil ar fi ajuns sa ma loveasca, daca nu le-as fi aratat ca ma pricep sa lupt destul de bine..In fine, ajunsesem, dupa un timp, la un fel de armistitiu impus, cu toate ca stiu ca ma pindeau continuu..Si asa, intr-o raceala indiferenta am ramas sa convietuim, toti, pentru binele omenirii, zice-se..Dar s-a intimplat esecul asta, pe care nu l-am prevazut, cu toate computerele de la bord..
Acuma ma simt mai bine..Sint dupa a 3a zi de mers prin desert..Mai am rezerve pentru inca 33 de zile.. Acuma imi dau seama..Poate ca aia, pe nava aveau dreptate..La ce dracu am plecat? Ca sa ce? Ca nu pare sa existe viata, si cu atit mai putin civilizatie..Iar in nisipul asta e putin probabil sa fie vreo fiinta, cit de mica, cu care sa incercam sa gasim o cale, sau o metoda, sa ne scoata din impas..Asa e, au avut dreptate, toti, in prostia lor..Poate ca totul e o incercare absurda..Ce prost am fost, sa plec..Mai bine ma izolam undeva, pe nava, si imi traiam viata, asa, meditind..Pina s-ar fi terminat rezervele..De fapt, poate e prea tirziu..Acuma merg inainte, orice ar fi..Ce mai conteaza unde voi muri..Mai bine sa ma simt eu, asa, impacat cu iluziile mele..Ca si acasa, daca eram, si muream intr-un fel sau altul, tot acelasi lucru ar fi fost.. Hahaha, ce imi vine sa rid cind imi aduc aminte de cum vorbeau toti, despre moarte..De parca faptul ca unii au murit ca "eroi" sau "lasi" mai conteaza..E acelasi rahat..Cind esti mort nu mai valorezi nici cit o ceapa degerata, oricine ai fi fost.. Dar toti se iluzioneaza ca ar putea fi amintiti de aia de dupa..Ca sa ce? Daca eu, aici, mor, e gata, pentru mine lumea s-a terminat..Putin ma mai incalzeste ce va veni dupa..
Acuma nu imi mai pasa de nimic..Mi-a revenit sila aia..O sa merg inainte..Poate voi descoperi ceva, ca sa imi dea iluzia ca nu am trait degeaba..Asa, ca si cind ar conta, dupa toate..

Statii temporale

Uneori realitatea dinauntru seamana cu cea de dinafara, dar foarte rar, pentru ca alergam cu mintea prin alte spatii interioare-reflexii ale unor spatii exterioare..Sau, ma rog, poate ni se pare doar, desi..In fine..
Cineva imi povestea ca, odata demult, statea intr-o statie, asteptind busul..Apare unul, opreste, deschide usile..In momentul ala, toate s-au oprit, brusc..El s-a urcat, usile s-au inchis, si, cind masina a pornit, miscarile oprite inainte au continuat, si ele..Ce chestie..Apoi busul a mers, a oprit in alta statie, omul a coborit..Doar ca statia arata ca acum citiva ani..Ceee ciudat, si-a zis..Ia sa iau alt bus sa cobor in alta statie, sa vad daca am viziuni din astea induse..Si, de fiecare data, statia arata complet diferit decit cum o stia el..Ca si cum ar fi calatorit nu doar in spatiu, ci si in trecut, sau viitor..Cind a coborit la statia de unde plecase, parca totul era ok, aici nu erau schimbari..Si, mai povestea el, pe bus nu scria un numar, ci doar un cuvint: TIMP..
Acuma, poate omului i s-o fi parut doar, cred, ca na, e imposibil sa calatoresti in timp..Sau o fi venit si el de la vreo petrecere, unde s-a baut cam mult..Tot ce se poate..Eu nu l-am crezut, chiar daca mi-a aratat ceasul blocat la ora, si data la care incepuse toata calatoria..
Recunosc ca am incercat si eu sa vad daca mi s-ar putea intimpla asta si mie..Nu de alta, dar as cobori in statia din viitor, unde as putea afla numerele cistigatoare la urmatoarea tragere lotto..Pai na..Dar, dupa toate eforturile mele, nu mi s-a intimplat..Asa ca, am decis sa nu-l cred..Ba chiar, acuma il evit, ca mi se pare prea laudaros..Dar lui nu i-o fi trecut prin minte sa caute numerele de la lotto? De fapt na, poate altfel ar fi fost daca s-ar fi facut inginer..De fapt, chiar, oare ce facultate a facut, ca nu mi-a spus..

Spatiile din noi

Nu stiu, simt, asa, ca uneori as avea atitea de comunicat lumii..Poate asa, cum si lumea ar avea atitea sa imi spuna..Sintem atit de entuziasti, in tot..Doar ca nu sintem capabili sa ne ascultam, nimeni pe nimeni..Vorbim ca si cind am fi izolati intr-o camera, si am striga atitea adevaruri..Eu catre ceilalti, si toti catre toti..Sintem constrinsi sa existam in locuri izolate fonic, dar, in care, cu convingere, spunem absolut tot ce credem..
Asa e spatiul nostru, al surzilor..Unde poti urla orice, pentru ca, asa, nicicum, nimanui, vreodata, nu pare a-i pasa de celelalte vociferari..Traim in lumi, in propriile lumi, inchise la tot ce ar putea veni, vreodata, dinafara..
Sintem autisti..Si ne traim doar propriile experiente, ca si cind ar fi unicele..Separati de tot..Traind asa, ce doar credem ca ar fi fost, vreodata, adevarat..Inchisi in propriile spatii..Si singuri, si cautatori a intelege ce sintem, noi, asa separati de ceilalti..

Trairi posibile..

Vezi tu, variantele de versiuni se amesteca printre versiunile variantelor..Iar noi raminem uimiti, printre toate, cautind sa intelegem ceva, si sa exprimam variantele noastre, proprii, care sa isi caute, cumva, in mintea celorlalti posibilitati posibile de logici probabile..
Merg si eu pe drumuri posibile..Asa cum as merge prin realitate..Sau prin realitatile din mintile celorlalti..Spun ce simt ca e autentic..Si ma las purtat pe drumurile propriilor mele posibilitati..Sint ce doar sint, acum, asa cum sint eventual imaginabil..Fiinta care si-a spus existentele simplu, fara sa creada ca totul, imprejur, a fost, cumva, altfel..Sint asa, ca un fel de rezultat al celorlalte lucruri, atit de bine intimplate, atit de demult..
Poate m-am schimbat, nu? Poate mi-am mers pe propriile drumuri, pe care le stiam posibile, ca sa incerc sa-mi imaginez celelalte variante..Ma simt bine sa filosofez, si sa construiesc variante de posibilitati eventuale..Ca si cind as fi la un concurs de imaginat variante de existente, asa, ca si cind ar fi fost posibile..
Tu, eu, lumi, posibilitati eventual acceptabile..Spatii intelectuale in care se pot desfasura toate, si toate a fi luate in considerare..
Sint, o fiinta..Si tu, perfect la fel..Care se amesteca printre celelalte..Un om, asa, o traire, ceva ce si-a aratat tot, cu extaz, si determinare..Ca si cind si-ar fi dat seama ca e unica varianta pe planeta..

Posibilitati

Toate te inconjoara, iti vin imprejur, circular..Asa ca zidurile unor castele ca s-au construit, peste noapte..Ca si cind lumea s-a aparat de tine, sau tu de ea..Totul e separat de tot..Si tu de ceilalti, ca si ceilalti de lume..Ca si cind totul a fost o varianta traita demult, cu scopul de a nu mai sti, nimic, de nimic..
Sintem insingurati, de fapt..Justificat..Elaborati in noi insine, asa..Oameni care nu mai stiu ca au fost, mai demult, fiinte sociale..Fiinte care au uitat cum mai arata privirile, dupa tot timpul asta, plin de singuratati..
Sintem ce am ramas..Cei care au privit la lumi, cu regretul cu care au privit la propriile fiinte..Oamenii transformarilor..Supravietuitorii..Clipele timpului asta, atit de schimbator..
Am, printre regrete, si stralucirile mici ale sperantelor..Mai vad, printre armoniile discrete ale unor treceri neanuntate, variantele vietilor posibile, din noi..Sint si resemnat, si deschis la tot ce, posibil, eventual, va veni..