Previziuni invizibile

Nimicul e tot, si totul e nimic..Toate evolueaza in variante care par sa fie ceva ce pare nestiut..Sintem fiintze mici, de ce am gindi altfel? Vedem atitea si atitea par sa fie ceva ce nu au parut altfel, inainte..Stim ca s-a intimplat ceva inainte, si ca se a fost a fost pentru ca am anticipat felurile astea, ca partzi din infiniturile posibile.. Ard toate ca sa devina alte fiintze sau euri care ne-au privit de demult, de cind nu ne nascusem..
Nimicul s-a transformat, si a devenit o altfel de fiintza, care s-a luat de mina cu cea a infiniturilor, ca sa ne danseze impreuna acelasi dans al trecerilor noastre..Nu mai sint dezastrele de dinainte, pentru ca s-a intors in noi setea de a fi impreuna si intregi, asa ca in trecut..Nu fugi ca sa scapi de constringerile prezentului, nu fugi ca sa scapi de criticile pe care pot sa ti le aduc..Sintem inca, impreuna, la spectacolul asta greu, al lumilor.. Ne apasa responsabilitatea de a fi noi-insine printre atitea lumi nestiute ale celorlaltzi..E un joc pe care il jucam fara sa stim cum..Chiar daca e fara atingeri..Pentru ca ne lasam purtatzi de vietzi pe care le imaginam, desi nu le-am trait..Lumea arde, nu fugi, pentru ca va veni ploaia, cindva..Am in mine atitea ginduri bune care imi spun despre tot, si arunca cu detalii invizibile inspre ce sintem, ca sa fim constientzi de ce putem deveni..