Cercurile promise

Mi-e singuratate, mi-e foame, si mi-e sete de iubire..Am uitat cum mai e sa fii legat de firele invizibile ale fiintzelor mele..Am mers prin atitea pustiuri, si am suferit de atitea dureri, ca parca ele mi-au devenit amante..Am uitat tot dupa atitea furtuni de nisipuri sufletesti, din care abia am reusit sa ies..Inca ma simt pierdut, desi am cu mine talismanurile tale..Le privesc, le string in pumni, si imi gasesc inca in minte vorbe care sa ma faca sa rezist..Armoniile mai zboara prin aer, si le mai aud..Stiu ca salvatorul intirzie, dupa ce a lipsit in toate locurile asteptate..Te aud cum cinti, si ma aud cum mai strig..Numele plutesc prin aer, in cautari de alte nume..Ecourile s-au lovit de stincile de la marginile lumilor, si s-au spart in taceri..Luminile mai baleiaza tzarmurile ca sa fie captate de priviri..O alta liniste vine sa aduca mai aproape limitele fiintzelor care se credeau nemarginite..Sintem la fel de singuri..Sintem ce am fost, si ce am stiut ca vom fi..Imi spui numele cu accentul acela care ma facea sa ma simt altfel..Te vad printre valurile care au trecut..Ai ramas la fel..Stiai ca am sa-ti spun asta..Eu am imbatrinit de cind nu ne-am vazut..M-am rasucit printre cercurile mele, ca sa ma intorc la fiintzele care mi-au promis ca am sa revin la mine, si la fericirile promise..