Filmul de dupa film

Am pus poezia Anywhere the heart goes, pentru ca am plecat de la Thorn Birds, filmul super-incredibil de dur, dramatic, pe care l-am redescoperit, ca si eu le am cu dramele, oho, nu ma laud, care din ele reale si darimatoare, care imaginate, na, ca la toata lumea..Bine, unele, de fapt multe, sint legate de ceilalti, ca se mai aliaza contra ta, unii mi-au facut mici inscenari, ca e la liber, si se poate cind se poate, asta e clar inevitabil, dar ce ma frustreaza e ca lumea judeca semi-irational, nu are suficient antrenament sau experientza sa mai si gindeasca la ce spui tu, sau spun ei, ca na..Si asta ma face un mic geniu neinteles, hahaha, ca nu vorbesc pe limba lor de multe ori, ca mai am si idei, ginduri, etc. Mai sint si exceptii, si alea te umplu de mici fericiri pe care te mai bazezi, ca om esti, nu robot social-eficient, si ai si tu nevoie de ele..Bun, ziceam ca am pus poezia ca am revazut filmul, apoi re-ascultat melodia, si gasit versurile (in film era doar varianta instrumentala) care mi s-au parut incredibil de bine facute, si la obiect: inima, drumurile ei, drumul meu alaturi de ea, drumul tau, al inimii tale, etc, care mi-a inspirat postul cu Drumul inimii. E frumos, si e rar, si are anvergura, ca vorbeste despre oricine, ca doar toti avem o inima care face alegeri, si care se arata a fi bune, sau mai putin, na, ca in viata..Dar am observat ca dupa filmele astea bine facute in stil american, adica cu show, eroism de toate felurile, ramii in gura cu un gust cam amar, parca, pentru ca sint genul de creatii inchise, adica dupa ce se termina e ca si cum, gata, iesi afara din sala, si cara-te la treaba ta, ca aici s-a inchis cashcarabeta..Nu e ca atunci cind filmul ar lasa variante deschise posibile, la care sa te gindesti, sa meditezi, si sa le continui pentru tine..Sau asta o fi doar la ce filme am vazut eu, ca nu-s toate la fel, na..Mie imi place genul asta de opera care te pune pe construit in minte, care lasa variante posibile de explorat. Si asa si incerc sa scriu, ca asta e scopul pina la urma, bine, eu nu fac opere complete, stabile, eu doar pun in cuvinte lucruri la care ma gindesc, sau care ma framinta, despre mine, sau altii, ca na, probleme are toata lumea, si niminea nu-i perfect, ca daca ar fi, oho, am trai prea bine, si atunci ar aparea multe drame inchipuite..
In Anywhere the heart goes e link spre melodie, de aia e colorat in verde, nu e greseala de eroare de cromatica din cauza de lentile defecte, ca in optica din manualul de fizica de liceu.