Caldura singelui din vis

Femeia e un fruct exotic din arborele pasiunii..Sufletul ei e o pictura complicata in culori calde si vii, care nu se poate decit descoperi daca ai si tu sufletul naiv , si deschis, ca al unui copil. Femeia e dor, dorintza, cautare, si ginduri nespuse.Ea vine catre tine, te ia de mina si te duce prin locuri pe care nu le cunosteai..Si doar ea stie sa isi conserve sensibilitatea si afectiunea in ciuda corpului mic, si cu mult mai vulnerabil decit cel al celui care, privind-o nu poate decit sa o salute discret, si admirativ..La asta ma gindeam dupa ce am intrebat-o pe necunoscuta de pe banca mea, din parc, dupa care am stat sa o vad ce imi raspunde. Apoi mi-au venit in minte imagini din locurile mele de demult, si am revisat retraind, printre amintiri, senzatiile acelea dulci si parfumate ale inceputurilor de lume..Timpul parea ca s-a oprit, iar, si eu am uitat aproape tot, de parca as fi luat un drog adus de pe o planeta desertica pierduta in infiniturile intunecate..Pluteam prin fluid, inert, si simteam ca parca ma dizolv incet si sigur in apele nestiute ale tuturor trecerilor care s-au adunat impreuna si s-au lipit de corpul meu, presindu-ma parca din ce in ce mai tare, ca si cind as fi alunecat inspre acele adincimi care ma asteptau..Lumile sint doar in senzatiile tale, in simturile, si gindurile tale, mi-a spus mai demult un scriitor..Totul e un vis, a continuat el, o iluzie care pare atit de reala, ca te face sa o crezi reala..
Nu am mai stiut ce sa mai simt..Am ramas in asteptare, in tacere, cautind sa imi revin revenind la ce am stiut ca am avut demult, demult de tot, cind locurile straluceau, si oamenii erau calzi, frumosi, limpezi si atit de primitori cu toti cei care le bateau la portile sufletului..