Necunoscuta din parc

Spatiile s-au intins pina la marginile universului..Timpul si-a continuat mersul lui relativist..Lumile si-au pastrat traiectoriile lor confuze, ca intotdeauna, ignorindu-se parca, trecind indiferent unele prin altele, sau ciocnindu-se violent ca adevarate entitati cosmice, desfacindu-se in evantaiuri de alte lumi separate spectral, sau combinindu-se in grupuri, dansind parca impreuna pe aceeasi muzica a sferelor..Apoi timpul , spatiul, si lumile s-au amestecat omogen si au devenit o uniformitate care a ramas suspendata..
Am ramas si eu confuz, ca dupa un vis neinteles..Tipa din bus a iesit din raza mea vizuala, si mi-a parut rau ca nu apucasem sa-i spun ceva, dar nici ea nu parea prea interesata..In fine, asa e viata, se intimpla..Ma gindesc ca poate ar fi trebuit sa fiu mai curajos, si sa o abordez direct, fara sa-mi fac probleme, pentru ca macar as fi stiut ce e cu ea..Cica mai bine e sa-ti para rau de ce ai facut decit de ce nu ai facut, desi cine stie, uneori, ce consecintze poate avea ce faci, ca asa si sa te arunci de pe bloc poate fi ceva de facut, dar nu e de recomandat, totusi..Bine, acuma sa incerc o conversatie nu e ca si cind m-as fi aruncat de pe bloc, e adevarat, riscul maxim ar fi fost sa ramina ca in gara, ceea ce a si ramas, de fapt..Ma simt ca un fraier, desi na, nu e vina mea , pentru ca am si eu timiditatile mele, ca orice om, asa cum am si curajurile mele, tot ca orice om..In fine, am sa vin si miine la aceeasi ora in bus, poate o intilnesc, cine stie..
Azi m-am plimbat in parc, sa vad muuuulta clorofila, si sa ascult cum cinta pasarelele cele mici si vioaie..E atita armonie in jocurile astea ale naturii, ca te pierzi in reverie..M-am plimbat un pic in admiratie, si m-am asezat pe o banca..Am inchis ochii, si am inceput sa imi programez un concert de Beethoven, sa ma mai energizez..Stiu ca era de dorit un Chopin, ca e mai romantic, si in ton cu locul, dar computerul stie ca pot avea si dorintele si preferintele mele proprii, si mi le respecta..Pe la mijlocul concertului, cind pianistul era dezlantuit in duelul cu orchestra am simtit o mica vibratie in banca pe care stateam..Am deschis ochii, cineva se asezase linga mine..Eh, o tipa, am zis, si m-am intors la muzica..Apoi parca m-a trasnit ceva, ecranul s-a facut alb, si am realizat ca computerul mi-a atras atentia..Iar am deschis ochii, sa vad ce se intimplase..Pe banca, linga mine se asezase tipa din bus..Maaaaai sa fie, ce coincidentza, asta e prea de tot..Ce smecher computerul asta, a vazut ca simteam ceva si mi-a adus-o iar pe tipa..Probabil ca misterul era descifrabil, ca intr-o carte politzista, si asta putea incepe chiar acum, si aici..M-am uitat cu atentie la ea..Citea la fel de concentrata aceeasi carte, avea fesul pe ochi, si aceeasi atitudine relaxata, cu aceleasi grimase, cind si cind..  Oare ce sa-i spun? Ca nu vreau sa ma inteleaga gresit, sau sa creada cine stie ce despre mine..In fine, ce-o fi, o fi, gata, de data asta ii vorbesc..Buna, i-am zis, ce carte citesti?