Visurile curcubeu

Lumile se intind pina la limita spatiilor..Ramin identice, si stralucesc tacut, ca sorii de deasupra planetelor.. Unele idei mai sint expulzate, ca materia stelara, si parcurg miliardele de ani lumina ca sa ajunga deasupra noastra, si sa ne imbarce in caruselul lor, pina ametim..E beata lumea de beatitudini date gratuit unor muritori capabili sa le culeaga..Sint singur pe un cimp cu plante verzi si galbene..Sintem singuri prin lumile de acum.. Te vad, desi te ascunzi dupa culori..Stiu ca ma vezi, desi ascuns dupa mastile  adunate, si aranjate atent..Stim, orice ar fi, ca, dincolo de aici mai exista acel altundeva misterios, cel care mai e in povestile povestite de oameni care nu mai sint..Uneori imi vine sa iti spun ca lumile nu sint in realitate asa cum sint in povesti, desi simt ca stii asta, dar nu pot sa ma abtin, pentru ca tu stii foarte bine ca eu am trecerile mele care mai sint blamabile, si pe care le mai ascund..
Am calatorit prin atitea lumi de foc si gheatza, ca ma simt responsabil..Spun ce simt prin variantele mele de cuvinte..Stiu ca totul e nimic, si ce pare e ce va fi, dar asta ramine un secret, inca..Sintem inca in lumea in care lumile au luat locul stelelor care sa arunce unele lumini..Te mai vad, te mai aud, printre crengile unor copaci fabricatzi din materie care e, inca invizibila..Stiu ca stii ca nu am fost niciodata acelasi, ca sa imi repet identitatzile..Nu ne mai ascundem, pentru ca jocul e deschis..Te simt, ma simti usor, fara sa fie nevoie de intimplarile dinafara..Spatiile sint la fel..Azi nu mai fac eforturi sa par, pentru ca variantele mele m-au desenat suficient de bine..Te vad la fel, din toate unghiurile..Semeni cu holograma clonei tale..Asa ca mine-eul cu toate egourile adunate evantai-curcubeu..Nu mai conteaza nimic din ce a fost..E suficient ce exista, inca..