Jocuri din Jocul Vietii

Am senzatia ca am trait 1000 de vieti, pentru ca simt o oboseala mai grea ca niciodata. Poate ca e doar o senzatie trecatoare ca celelalte de dinainte..Simt asa, nu stiu de ce, ca sint un suflet care a alergat prin lume incercind sa evite alte suflete, mai rele, sau mai bune, de frica..Pentru ca, uneori am trecut, din greseala, prin unele corpuri, si am vazut sufletul expus, si ce era acolo m-a speriat..In fine.
Am trait mult timp cu frica de ceilalti, pentru ca imi puteau face mult rau. Atunci cind cineva va avea oportunitatea sa isi bata joc de tine, ei bine, isi va bate, oricine ar fi, si oricit de bine ai crede ca il cunosti, si ca n-o va face. Oricine ar fi..Eu nu mi-as bate joc, dar poate ca as scapa niste cuvinte dure, daca m-ar enerva, dar asta e normal, pentru ca nu eu am provocat situatia..Urasc conflictele alea in care se spun brutalitatzi, pentru ca de multe ori am avut de-a face cu ele, si, la fel, e posibil ca sa mi se intimple venind de la absolut oricine, pentru ca asa se intimpla de obicei, in viata, ai de-a face cu oameni care traiesc salbatic intr-o lume salbatica, si ala/aia se poarta asa cu toata lumea, si doar n-o sa faca exceptie pentru tine..Ca, de fapt, tu cine esti, cine te crezi, ca sa ai privilegii de alea de fandosit, si care vrea o batalie pe argumente, si nu jigniri grele si primitive aruncate haotic? Tu nu vezi lumea cum e, tu de ce vrei sa fii altfel, si de ce refuzi sa te intelegi cu ala, sau cu aia, ca uite, toata lumea face asa, ca asa e normal, asa sint oamenii, fac compromisuri, si se inteleg pina la urma, oricit ar fi de prosti sau rai.........Astea sint genul de argumente pe care le auzeam de la parinti, adica aia carora aparent le pasa de mine, teoretic, pentru ca jucau jocul asta al aparentzelor, in care relatia parinte-copil era o componenta esentiala..Asta intr-o lume in care statul dictatorial romanesc reusise sa robotizeze robotizabilii, adica-cam toti. Nu aveai nici o sansa sa intilnesti rationalo-cerebrali pe acolo, pentru ca toti erau autisto-fericiti care nu intelegeau mai nimic din nefericirile altora, ca na..Se simula convingator spiritul si seriozitatea, si pompa, si morga, ca si cind totul ar fi fost o reprezentare a ceva mult mai inalt, dar care e neterminat, ca e inca in constructie..In cadrul oficial atitudinile erau bine jucate, dar cind se lasa cortina, si toti isi reveneau la ei-insisi reveneau tiriturismo-grobianismele, loviturile sub centura, sau pe la spate, si atitudinile pline de o ura din aia, infinita..Greu de trait, cind astia se invirt continuu, in cerc, in jurul tau, ca intr-o viziune apocaliptica, si cind dincolo de cercul lor nu mai trec gindurile bune, privirile intelegatoare, sau zimbetele..De asta mi-e frica, si de asta ma feresc de ceilalti atit cit pot, desi nu as vrea.. Cred ca o sa trebuiasca sa ies la cautat pe cei cu care sa ma pot intelege, cit de cit, ca asa, teoretic toti au potential, dar parca iar le vad figurile cum se strimba cind le spun niste adevaruri cu care nu s-au intilnit inainte..Daca ar fi sa incerc sa descriu ce am trait ar trebui sa o fac pe capitole distincte, cu exemple concrete, cu analize, etc. Acuma am vazut "Declaratie de dragoste" si mi-au venit in cap toate detaliile din lumea aia in care am crescut..Acuma lumea romaneasca s-a schimbat, dar in rau, pentru ca nu avea valori stabile pe care sa se sprijine, si asta, desi previzibil, doare tare, pentru ca tu nu meritai sa vezi cum se prabusesc toate in urma, acolo unde ai crescut, si unde ai toate amintirile..Na, asta e, daca am plecat de acolo se pune ca m-am instrainat, si daca am venit aici, la fel, m-am instrainat..Nu mai am un acasa, am doar locul fizic in care exist..Sau poate ca acasa e undeva in mine, in ginduri, visuri, sperantze..Cele pe care le tin aparate de ceilaltzi, ca sa nu fie conturbate..