Necunoscuta din bus

Ieri computerul mi-a construit o poveste interesanta, si care m-a surprins, pentru ca nu-l credeam capabil, e adevarat. Acuma computerul e tot o masina, si nu are emotii, nu simte asa ca oamenii, si nici nu gindeste, pentru ca gindirea umana e altceva, e mult mai complicata pentru ca noi vehiculam idei, pe care le simtim mai mult, le analizam, selectam, etc. Sigur, computerul ne bate la orice joc imaginabil, pentru ca lucreaza perfect cu lucrurile imediate si palpabile, care se supun unor logici stiute, si asta il face perfect folosind o gindire artificial-non-umana, dar cind e vorba de conceptie, ei, atunci e altceva, si de asta am vazut intimplarea mea din visul construit de computer mai neobisnuita, pentru ca m-a pus intr-o situatie mai speciala, probabil ca sa ma cerceteze, sau ceva, el, sau echipa uriasa de programatori din spatele lui, in fine.
Scena, busul, acelasi, noaptea, eu pe scaun, la geam. Scaunul din stinga, liber, ca de obicei, pentru ca asa era ipoteza de plecare tot timpul. O tinara se aseaza pe el, deschide o carte, isi trage fesul pe frunte, si incepe sa citeasca foarte concentrata. Busul era gol, toate scaunele libere, de ce naiba a venit chiar linga mine? La inceput m-am uitat discret la ea, pentru ca ma enerva ca s-a bagat in sufletul meu, si imi venea sa o iau la rost, dar ma opream de fiecare data cind vroiam sa-i vorbesc. Avea o atitudine indiferenta, si nu intelegeam de ce, daca tot a venit linga mine nu arata nici un fel de interes pentru o minima comunicare, macar asa, de complezentza..Si atunci am zis, hai sa incerc s-o cercetez, sa vad daca pot sa imi dau seama cine e, asa, de la distanta, ca intr-un joc mut. Nici body language-ul nu ma ajuta, ca era relaxata..Im-pe-ne-tra-bi-la era ce imi venea in minte, aparata bine de orice exterior..Uneori parea ca zimbeste, sau se incrunta la carte, ca la un om care ii vorbea, dar erau lucruri firesti, nimic altceva..Dupa un timp am incercat sa mi-o imaginez cum arata dezbracata, sau ce fantezii are in intimitate, ca de multe ori oamenii nu arata nici 1% din ce au in minte, ori ea probabil ca ascundea ceva dupa felul in care se purta. O fi un geniu, care stie muuuult prea multe, si s-a deghizat, ca un agent sicret in spatele unui comportament banal. Sau poate e proasta de bubuie, si nu are ce sa ascunda, pentru ca asa e ea, cum e cazul comun cu aratatul in public..Orice ipoteza e valabila, ca in stiintze, clar. O fi prea sensibila? Indiferenta? Oare ce preferintze are? Ce pasiuni, ce talente, ce experientze de viata ascunde? Nu-i vedeam ochii, si asta ma frustra si mai tare..Chiar cind ma aflam in mijlocul intrebarilor ea s-a ridicat de pe scaun, s-a agatat de bara, a facut citiva pasi, si a coborit din bus..Usile s-au inchis, si eu am ramas privind-o cum silueta ei devine mai mica, pina a disparut de tot..Hm, asta e buna, asa ceva nu parea posibil, o intilnire atit de apropiata..Imi trebuie o reintilnire, ca aici e o enigma si un mister, combinate..Miine o sa vad continuarea..Seamana povestea asta cu intilnirea mea cu Tiana, din Muzica noptii. Hai ca am ceva experientza la rezolvat mistere, o sa vad cum e si cazul asta, il iau asa, din aproape in aproape..