Eu altcineva

Am perceput toata relativitatea asta in felul meu..Toate mi-au adus o frica mare de tot, pentru ca am simtit ca ce sint se loveste de societate ca de o stinca..Si ca totul e atit de rece si pietrificat imprejur..Si toate m-au facut sa simt ca traiesc intr-o lume rece si atit de indiferenta la tot ce eram si simteam ca sint, sau as putea fi..
Viata e un joc la ruleta, cum spunea cineva..E o mizerie pe care ne-o asumam ca fiind parte dintr-o mizerie mult mai mare, si care ne inconjoara..Sau e o incercare de a ne depasi conditia, atunci cind visam, pentru ca putem incerca si varianta asta..Pentru ca viata are multe variante, care traite, care la care aspiram..
Timpul are anotimpuri, si are felii din ce sintem, sau din ce credem ca sintem, in drum spre ce credem ca putem deveni..Si timpul ne vede ca intr-o oglinda semitransparenta, in care ni se reflecta propriile imagini suprapuse peste alte imagini ale noastre, fie din trecut, fie din viitor..In care noi sintem aceiasi, doar mai involuatzi, sau mai evoluatzi..
Si timpul are si o toamna care ne seamana, pentru ca are si caracteristici din noi, asa cum are si o toamna cu alte viziuni, pe care parca ni le amintim ca le-am fi trait cindva..O toamna retrasa si tacuta, care ne priveste de undeva, si ne contempla ca si cind am fi niste modele posibile..Si care stim ca ne judeca fara sa ne spuna absolut nimic..Si care e satisfacuta si multumita in ea insasi, pentru ca e o toamna absoluta, si care a trecut peste orice..O toamna clara si exacta in tot ce a reusit pina acum..Toamna dominanta, cea care stapineste toate variantele firii..Toamna sublima, suprema, si eterica, cea ce pluteste peste toate existentele noastre, toamna care ne dirijeaza gindurile si visele, toamna  asezata, descoperita, si completa in toate variantele imaginate, care cu ploi, care cu vint si frunze, care cu nostalgii si regrete..Toamna cea mai toamna, care a venit ca sa ne reaminteasca iar, cine sintem..
Azi e o zi, si miine va fi o alta zi..Azi e toamna inca, dar imi mai amintesc ce cald si calm era atunci, si ce cald si calm va veni, cindva..Cindva, cind si eu voi fi altcineva, poate..

Idealuri trecatoare

Uneori linistile ne sint bazate pe imagini si idei pe care le stim sigure..Alteori linistile ni le impunem, pentru o dorinta de stabilitate cind plutim in deriva..Si ne legam de acele linisti ca de un reper pe care l-am dori fix..
Alteori nelinistile se bazeaza pe linistile relative, pentru ca realizam ce schimbator e totul, si ce mult si diferit ni se arata variantele de viitor..Si asa ne amestecam in noi linisti si nelinisti care uneori ne dau calm, alteori nesigurantza..
In viata sintem fiintze care apartinem ori de masculin, ori de feminin, si avem in noi un psihic nascut, si format..Sintem parte din partzi care apartin unor lumi complicate..
Avem memorie..Sintem ce ne amintim ca sintem..O parte din ceva..Si mai mult decit orice, o parte dintr-un duet pe care il cautam, o jumatate dintr-o sfera perfecta care pluteste undeva, si care ne asteapta..Sintem nascuti imperfectzi special asa, ca sa invatam sa ne cautam cealalta imperfectziune care sa ne aduca linistea..
Stim ca sintem atit de trecatori..Si mai stim ca sintem atit de sensibili, ca ne impresioneaza atitea..Sintem si rationali, si afectivi, si ne lasam purtatzi prin viata de ce ne amintim..De ce ne amintim ca am fost, sau sintem, pentru ca sintem complicati si relativi..
Am in mine o toamna mare de tot, mai mare decit toate marile si oceanele, si o am asa pentru ca imi amintesc atitea din toate cite au fost..Si mai confund amintirile cu toamna asta asa cum le confund cu celelalte toamne, pentru ca la mine toamnele converg spre o notiune de toamna ideala in care si amintirile converg la fel spre ceva ce ar fi o amintire ideala..Ce frumos..Un ideal care sa contina idealuri care sa contina cine mai stie cite alte idealuri..Si toate compuse din linisti, care si ele sa faca parte dintr-o liniste a tuturor universurilor..
Ma gindesc ca, odata, cindva, toate se vor sfirsi, si mi-e asa de trist si mila de tot..Ce pacat ca nu vom putea sa devenim ce ne dorim cu adevarat, asa peste timp..

Eterul toamnei

Viata ne da multe..Citeva bune, si multe rele, care sint asa de amestecate ca simti ca nu mai poti sa faci diferentza..Si totusi sufletul iti spune care sint, si cum, pentru ca mai poate sa discearna, asa, printre evenimente..Iti place ceva, pe care la inceput nu-l stii, si iti displac toate celelalte care inconjoara acel ceva, oricare ar fi el..O mincare e buna pentru ca armonios organizata in gusturi, dar din tot doar ceva te-a atras.. Un film e interesant dar mai interesant e acel pasaj in care, sa zicem, e o declaratie de amor care e intr-adevar uimitoare, si care arata intelegere, umanism, si un sacrificiu al cuiva pentru cineva, sau ceva, ca e o idee, un principiu, etc..O carte are, la fel, pasaje de neuitat, care iti ramin in minte pentru ca ti se lipesc involuntar de suflet..Un cintec are unele armonii care, la fel, iti ramin in memorie..
Mintea noastra e si rationala, dar si legata de afectiv, ele sint legate atit de strins, pentru ca se intrepatrund foarte subtil..Si mintea e construita de noi insine, din bucatile pe care le luam din realitate, acele bucati care ne-au afectat profund..Uneori mai acceptam si parti care nu ne convin, pentru ca sint legate de "chestiile" profunde care ni se potrivesc, luam totul la pachet..
Dar la amintiri facem o selectie riguroasa..Pastram doar ce ne-a facut fericiti:))
Si viata ne mai da si anotimpuri, care sint lumi temporale complicate..Azi sintem lunatici de luni, si tomnatici de anotimp..Si asta se suprapune peste alte calitati sau defecte..Pentru ca sintem si contemplativi, si naivi, si sentimentali, si aiuritzi; in proportii diferite, care si cum, dar sintem..Mai ales acum, ca e efectiv toamna..
Ce bucurie, ce tristetze, ce veselie si regret in acelasi timp..Pentru ca e anotimpul care ne induce asta.. Si ce motiv frumos de meditat la tot intr-o plimbare pe o faleza mentala, dintr-un oras linistit aflat la marginea unei tari,  dintr-un continent aflat pe o planeta albastra, care se invirte in jurul unui soare dintr-o galaxie lactee.. Care e intr-un univers..Toate mentale, pentru ca le-am constientizat asa..
Si toamna asta e si o oglinda, una dintre multe altele, in care ne privim ca sa intelegem mai  bine si cine sintem..In toata relativitatea noastra, cea care parca e derivata din relativitatea tuturor lumilor in care ne-am nascut, si traim..
Mai demult a existat un experiment numit dupa 2 oameni de stiinta Michelson si Morley, care experiment cauta sa determine parametrii absoluti ai miscarii pamintului prin eter, adica prin acea substantza teoretica ce se presupunea imobila, si in care se propaga lumina..Si rezultatele au fost neconcludente..Asta ca sa realizam iar, cit de relativ e tot..
Toamna a ramas aceeasi..Pe ea o acceptam asa cum e..

Jurnalul unui geniu [fictiune]

Sint un tip ultra-genial, stiu tot si inca ceva pe deasupra, din orice..Sint Dumnezeul cunoasterii, si plutesc cu toate spiritele mele pe deasupra..Hahaha, buna gluma, e funny, hai sa ne rinjim-zimbim in oglinda in timp ce ne admiram narcisistic..Io si genialul, hahaha, a ca ma cred genial e altceva, dar ca sint, asta e o mare intrebare, ca azi esti genial daca stii sa faci bani, restul nu mai conteaza..Am glumit bre, nu sint genial, sint doar foarte bun (hahaha)..In fine, m-as putea descrie in jdemii de tonuri si semitonuri, in cuvinte, in imagini, in orice, ca oricum nu-i pasa nimanui, ca nici n-ar avea de ce, ca nici mie de ei..
Sint bun si stiu multe, chiar foarte multe, dar sint si incredibil de timid..Si timiditatea de la cunoastere imi vine, ca mi-e frica sa ma exprim public, pentru ca atunci multi ar vrea sa-mi faca rau, pentru ca ar avea de unde sa ma apuce, adica din chestiile pe care le spun, care sint greu de inteles pentru babuini, dar sint usor de interpretat si pus la zid..Am multe descoperiri si in mate, si in fizica, astronomie, chiar si unele in medicina, dar le tin pentru mine, ca nu vreau publicitate, vreau doar liniste ca sa ma gindesc la ele..Ce ma enerveaza e ca nu pot sa discut cu nimeni din aia desteptii ca toti sint arogantzi si sclerozatzi cumva, si tre'sa stau in banca mea, izolat si sa fiu cit mai gri si insignifiant..Rahat..Bine, am cunoasterea de partea mea, ea nu m-a inselat niciodata, si acolo imi gasesc fericirile..De scris scriu putin, pentru ca am in minte tot ordonat, aranjat, pus pe caprarii..O sa le scriu cind o sa am mai multe deschideri, si atunci o sa scriu mult de tot..Pina atunci mai astept..Nu ma tenteaza viata publica, pentru ca imi rapeste linistea, si calmul..Vreau sa fiu doar eu cu mine..
De asta nici n-am avut o relatie stabila, pentru ca ele nu ma intelegeau, erau prea primitive, si simteam ca vorbesc la peretzi..Le vedeam cum se holbeaza la mine cind incepeam sa zic cite ceva, chestii mici, de viata, fara vreo legatura cu vreo stiintza, si imi dadeam seama ca iar vorbesc singur, chiar daca incercam sa discut banalitatzi..Ce timpenie..
Si hai ca inca e bine, e secolul descoperirilor asta, adica exact ala in care oameni ca mine ar fi trebuit, teoretic, sa fie ultra-promovatzi..Decit ca lumea e aceeasi, anchilozata in cicaturi, blocata de idiotii cu functzii..Cre'ca trebuia sa ma nasc mai incolo, cam peste 1-2 mii de ani, cind societatea ar fi cu totul alta..
Cu viata sociala e cum e..Am schimbat mai multe joburi, ca m-am certat cu patronii, la cit de prosti si de hamesitzi dupa bani sint..Puteam sa le cresc afacerile cu mult, daca ma ascultau, dar au ales sa-si traiasca viata in stilul lor, si e ok, afacerea lor proprietatea lor, fac ce vor cu ea..Mai fain ar fi fost in cercetare, acolo e mai relaxat si bine gindit tot, pentru ca se lucreaza la alt nivel, dar si acolo nu ajungi daca n-ai nush ce cicaturi de hirtii, si nu te recomanda vreo pila sau ceva..De parca pula si prefectura au vreo legatura.. Cretini..N-ai ce sa le faci, ca ei conduc..Mai bine ar fi sa incep sa lucrez la inventiile mele, ca-s doar in stadiul de idei..Mi-ar trebui o echipa ca sa le dezvolt, ca nu pot sa le fac singur pe toate, oricit de genial as fi..In fine..Acuma sint in asteptare..Poate miine o sa ma imbogatzesc din ce stiu..Sau poate o sa fiu asa un necunoscut, dracu stie..Pe moment ma doare in pula de tot, ca nu am reusit sa ma contactez cu vreun terestru..Cu extraterestrii n-am incercat..Om vedea..Acum stau pe net si ma gindesc la ale mele in timp ce urmaresc ceva pe youtube, o discutzie cvasi-cretina despre nush ce, ca nu ma intereseaza subiectul ci doar felul in care se discuta, e show..E fun..Noapte, liniste, trancaneala stupida, si eu..O combinatie beton..Iar o sa adorm tirziu, si o sa ma trezesc tirziu, da e ok ca miine e duminica, si eu sint intre joburi..Am vacantza..
Ma doare fix in pula..Miine gatesc ceva bun dupa o reteta de pe net, pork cu legume si noodles..Ma fut in ei..Perioada asta o sa profit de timp, ca e timpul meu, timpul vietii mele pe care vreau sa-l traiesc asa cum simt..Mai stau un pic pe net si ma culc..O sa visez gagici goale, hahaha, ce aberatie, ca visez numai timpenii si dileli, ca atunci cind ma trezesc ma bucur ca a fost doar vis si nu altceva..In fine..Ma gindesc ce fain e sa ai o familie, sa ai o nevasta care are un suflet cu care sa poti comunica..Dar, se pare ca e mai greu pentru mine, ca io-s cu totul altfel decit si-ar imagina vreodata ele ca as fi, sau as putea fi..Acuma beau un vin dulce si tare, e gustos, si ma desensibilizeaza si chiar ma deconecteaza de toate..E  bine, si e liniste..Nu ma mai gindesc la nimic..Stau doar si ma holbez la enormitatzile sinistre de pe net, si ma mir..Miine o sa gatesc, si o sa fie mi-ra-cu-los..Si o sa-mi fac o strategie pentru urmatoarele zile, o sa fac si altele care sa-mi tina mintea ocupata..

Omul perceptibil

De ieri, de cind mi-am revenit la ginduri am ascultat Beethoven, concertele..E atita claritate in muzica asta ca m-am simtit bine..E ordine in note si armonii, ca chiar m-am intrebat cum naiba de nu a aparut altceva mai bun, de la el incoace..Sigur, muzica s-a transformat in acord cu timpurile, azi e ceva mai pe stari, sau pe frustrari, dar atit de aplicate ca ma confuzeaza..Bine, si eu ascult rock si pop cind ma fute cite o chestie, dar imi trece, desi, na, starile sint parca mai bine satisfacute de muzica asta moderna..E chestie de gusturi, ca ai nevoie de ceva anume intr-o stare anume, nu poti asculta decit ce e pe lungimea ta de unda..Si vrei ca sa gasesti exact chestia aia care sa cinte ce vrei, si simti..
E interesant cum ne cautam intelegeri ale sufletului, si ale starilor lui, de fapt, fie ca e in muzica, in idei, in atitudini, in oameni, in orice gasim disponibil..Si ce interesant e ca, cum gasim, asa greu, cum ne atasam de acel ceva, si cautam o intelegere si la alte laturi ale fiintzei..Care evident ca nu vin, ca doar na, ce e acolo e specific pe ceva, si nu pe tot, si mai ales, nu pe fiintza care sintem, ca si ea e atit de peeeeersonalizata.. Ca e fiintza noastra proprie cu atitea nedeterminari si nestiuturi, cit sa cuprinda universuri..Si pentru toate astea din noi nici 1001 Beethoveni n-ar reusi sa faca suficiente capodopere cit sa ne acopere cu armonii de linisti fiintza..
Cred ca ne gasim armoniile din bucati..Ceva aici, ceva dincolo..Le legam si le pastram..Cind eram mai mic inregistram pe casete bucati de melodii care imi placeau enorm, si pe care le gaseam la radio..Erau sublime, chiar si asa, intrerupte, pentru ca erau visuri pe note salvate de mine in momente nestiute, ca sa ramina acolo ca variante de amintiri sonore..Si ce ma uimea era ca nimeni in afara de mine nu le intelegea..Si asta era uimitor..Pentru ca eu acolo aveam feluri ale mele de a vorbi, de a arata, de a exprima atitea si atitea ginduri pe note, si armonii..
Stilul e omul, se spune..De fapt stilul e un urias galactic de existentza al universurilor fiintzei aratata in concret, in atitudini, cuvinte, in spuse, in nespuse..E tot, redus la un minim perceptibil..Capabil a fi perceput de cei care simt exact ca tine..

Reveniri

Am fost in ultimul timp intr-o stare nedeterminata, cind mai sus, cind mai jos, am oscilat intre atiiiiitea si atitea..Eram de fapt intr-o cautare de ceva care sa-mi aduca un pic de echilibru..M-am uitat pe net la atitea, pina m-a luat angoasa, sincer, ca nu am gasit decit timpenii urlate si stupide..In fine, asta e cu netul asta, e plin de panici de tot felul, ca si filmele, de fapt, astea "moderne"..M-am uitat la news ca zic acolo e concret nu-s aiureli..Mare greseala, stirile de azi te baga intr-un stress de nu stii cum te cheama..Pe urma zic hai cu serialele comice..Au haz 5% si restul tot panici..Am avut niste dureri de cap cosmice, am crezut ca explodez de atita nebuneala si haos..Dupa care am inchis netul si am stat cu gindurile mele pe intuneric..Si incet incet mi-am refacut ceva din echilibru..Azi am facut cumparaturi, m-am dus de dimineata ca sa prind mai liber, si am gasit si niste dealuri bune, a fost ok, am ajuns acasa mai linistit ca inainte..
Conteaza enorm sa-ti refaci echilibrul, sa stai doar tu cu tine, fara nimeni imprejur, si sa-ti eliberezi mintea de toate..Poti sa-ti eliberezi fanteziile, oricare ar fi ele, sa-ti imaginezi orice, sa te gindesti la orice..Esti liber pentru ca ti-ai dat sansa sa te eliberezi..Tu singur..Altfel devii un zombie manipulabil, un altcineva instabil si haotic ale carui actiuni induse dinafara vor fi motiv ca sa-ti fie rusine mai incolo, asta e sigur..Trebuie sa inveti sa te autoreglezi si sa nu reactionezi impulsiv, pentru ca impulsul fiintei are in el multe contorsiuni si da drumul la toate frustrarile adunate, si la impuls mai poti spune si alte chestii venite din imaginatie, din scenariile posibile..Plus ca la impuls spui lucruri jignitoare, ca sa-l faci pe idiot sa simta o raceala a urii care ti-a venit din tot ce ai vazut, si simtit pe pielea ta, atunci cind altii incercau cu mijloacele lor josnice sa te umileasca..
Ar trebui in relatiile astea sociale sa fie totusi o limita pina la care cineva poate fi jignit..Eu am invatat sa jignesc de la ei, pentru ca nu am putut sa jignesc pe cineva vreodata, asta mi s-a parut dincolo de orice, la mine comunicarea avea un scop de a a transmite ceva, orice, dar fara sa ma leg de persoana in cauza, si pentru mine era ok, daca el intelegea, bine, daca nu, asta e, dar nu ma luam de ei, orice ar fi fost, pentru ca era sub demnitatea umana..Pentru ca aveam argumente clare, nu vorbeam aiurea, ca daca nu le-as fi avut as fi tacut, evident, nu m-as fi obosit sa bat cimpii doar ca sa ma dau mare; cum e stilul asta social diliu..
Eu cind vad prostie fug, nu ma complic, pentru ca nu are rost; pe prost nu-l poti convinge cu nimic..Cind vad ura pura, la fel, stiu ca nu te pui cu salbaticiile nerozilor..Si asa am devenit campion la alergari, pentru ca nu am avut de ales..
E atit de mult de spus despre ce si cum sa spui, si ce atitudini sa ai in ce context anume, ca s-ar putea scrie biblioteci intregi..Si asta pentru ca exista infinite forme si combinatii de prostie si ura, ca iti trebuie si tie o rabdare si inteligentza infinite ca sa le faci fata..Iar tu esti un om, cu gindurile tale, cu viata ta..De asta e bine sa te eliberezi de toate, din timp in timp, sa te cureti de uri, si sa te linistesti..Sa lasi totul sa treaca pe linga tine, si sa iti revii la fiintza profunda, cea care iti e prieten la drumul prin viata asta..

Toamna dorita

Imi vine sa ascult cel mai heavy si mai dark metal ever, ca sa-mi las mizeriile si frustrarile sa curga printre sunete..E o lume sinistra in toate..Sint dementze si descreierari care acopera orice..Linistea si echilibrul iti sint sparte in miliarde de particule, ca sa iasa din mlastini tot felul de frici si panici..Am citit undeva ca legile lui Darwin se aplica si la societate, doar ca altfel, pentru ca se folosesc manipulari din ce in ce mai eficiente pentru a te determina sa dai bani..Si restul nu mai conteaza, ca e pe apucate, viata e scurta, si cu cit furi mai mult, cu atit mai bine pentru tine..Cica nu e o ordine mondiala, cit e ceva ce ramine dupa ce a fost luat cit mai mult..Si ce e trist e ca lumea accepta tacit tot, ca are, in secolul asta, un confort rezonabil..Si lumea acopera cu o ipocrizie absolut inacceptabila toata mizeria pentru ca vrea sa-si pastreze acel confort..Media pare sedata de derizoriu si stupidul cel mai cretin posibil..Desi e limpede de ce face ce face, pentru ca banii n-au miros..In fine..Ordinea mondiala e o dezordine a rezultatului a tot ce este..
Imi urla toate nelinistile din toate directiile a panica..Mi-e asa o sila..Vreau sa ma izolez, ca lumea asta reala imi face rau..
Mai bine ascult o melodie veche, cu ritmuri linistite, si armonii profunde..Ceva cu miros de toamna, si dans de frunze pe fundal..

Eul ca dintotdeauna

Adevarul e in claritate, e in limpezimea ideilor si gindurilor tale, in felul in care iti spui toate fiintzele tale interioare..Adevaruri care vin din tine..Ce frumos e sa simti cum toate linistile tale au in ele albastrul ala profund al fiintzei..Ce bine e sa stii ca poti sa fii liber ca acel albastru care e liber, si nestiut..
Lumea e o versiune a fiintzei..E un fel de a fi perceput de fiintza din noi..E o versiune pe care am inteles-o in felul nostru..O versiune la care ne raportam continuu..O versiune care ramine in minte atunci cind traim, si cind ne exprimam..Lumea e un loc in care ne jucam cu toate, si in care invatam sa fim..Un loc propriu, al amintirilor cele pline de lumini si zimbete..
Am fost singur de atita timp..Ma simt cumva bine, ca intre linistile mele..Am lasat in urma toate, tot ce ma lega de ceva ce nu simteam a fi al meu..Sint liber..
Ma stii..Sint acelasi..Seman cu cel care am fost atunci cind, sau atunci cind..Gindesc si simt la fel..Am ramas la fel, nu m-am transformat..Pentru ca asa am crezut ca trebuie sa fiu..Desi lumea mi-a aratat multe fetze ridicole..Si stupide..
Tu in ce crezi azi, in vremurile astea alunecoase si schimbatoare? Ce te mai face sa iti doresti sa mergi inainte?
Azi m-am eliberat de iluzii..Sint singur, asa ca dintotdeauna..

Lupte neconventionale

Azi e sarbatoare mare, nu stiu exact ce sarbatoare e, dar o simt in aer..Nu e inca Halloween, a trecut si Oktoberfestul, nu e Revelion, nu e Pasti, sau Craciun..Ce e nu stiu, dar e ceva sigur, si daca nu e in calendar, inventam..E o virsta nerotunda in ani, zile, si ore..Sau a coispea zi de la ultima fericire autentica..Oricum nu conteaza ce si cum, pentru ca azi sarbatorim viata, si fiinta, si sufletul, si spiritul luminos si energetic..
Am vazut citeva chestii pe tv despre ezoterisme, astrologie, spirite, vampiri de energii, etcetc..Si ma gindeam ca unele din ele au ceva stiintific, cumva, dar interpretat in unele feluri care pot genera bani din ele..In fine..
Noi, ca oameni avem nevoie de spirit, pentru ca el e singurul care ne da stabilitate, si ne duce inainte..Dar spiritul asta il avem dupa cum il cultivam..Putem sa ne educam in stiintze, cu efort, si vointza, functie de ce ne place, si studiem, si evoluam in cunoastere, si atunci devenim constiintze care au valori autentice care merg in viata pe un drum adevarat, pentru ca e construit pe adevaruri..Sau, daca stiintza nu ne-a satisfacut, putem sa mergem pe altceva, gen religii, ezoterisme, etc etc..Ma uimeste cum imaginatia omului a creat tot felul de chestii in care sa creada, de la fiinte supranaturale, la cristale, geometrii, etc, care pentru unii functioneaza..
Din toate astea, adica din toate teoriile construite, mi-a placut o chestie care mi s-a parut foarte adevarata, aceea a vampirilor energetici..Pentru ca astia sint peste tot, sub toate formele posibile; oameni rai, idei rele, situatii rele, etcetc, e un cerc care ne inconjoara tot timpul, si, de care ne aparam consumind energie multa..
Trebuie sa fim inteligenti cind abordam problema asta, pentru ca ea persista..Si pentru asta trebuie sa invatam sa luptam cu ei, cu vampirii..Un prim pas e sa ne detasam, sa ne eliberam luind o distantza de la care putem sa-i observam ca sa stim cum sa ne protejam, pentru inceput, dupa care sa ne construim o mica strategie de lupta..Am trecut de multe ori prin situatia asta, de aceea m-am izolat..Am intilnit multe fiintze cu mental redus si primitiv, dar perfectionati in atacuri, fiintze labile si instabile psihic, capabile de orice, depasite, si cretine..Creaturile astea duc un razboi neconventional, si profita de orice chestie psihica sau fizica, ca sa te termine, sint perfide si tenace in mizeria lor..Si aici trebuie sa te gindesti bine, la cum sa-ti construiesti strategiile, ca lumea a evoluat..
De stilul asta de lupta mi-a fost sila dintotdeauna, pentru ca e unul pervers..Dar invat..Si o sa reusesc pentru ca am sa-mi reconstruiesc tot, si pe mine, pe masura ce inteleg cum e totul..Si pe masura ce inteleg cum salbaticia asta sociala a imbracat forme noi..Chiar daca, spun iar, mi-e sila de toate mizeriile astea..Dar, viata merge inainte..

Iubiri paralele

Iubirea urmeaza contururile fiintzei din noi, umple spatiile goale din suflet..Ia forma sufletului in care e turnata, asa ca fluidele..E ca o lumina colorata care se joaca cu suprafetele si spatiile..E inauntru, si curgatoare, asa ca fiintza..Uneori e linistita si limpede, alteori e agitata si spumoasa ca marea in furtuna..
E rosie si calda, in general..Isi mai schimba culoarea citeodata..E imprevizibila..Schimbatoare..Apare si dispare brusc..Se poate ascunde oriunde..De multe ori ne surprinde..Pentru ca e ca timpul, trece prin orice, chiar si prin piele, se dizolva in singe, si ne transforma..
Traim iubind lucruri neclare, sau nestiute, forme schimbatoare 3D cu aparentza asemanatoare cu cea din minte..Forme construite din straturi paralele de curbe, atitudini, si cuvinte, care inchid si deschid spatiile ca intr-un labirint..

Intilnire

Cum ziceam, ne intilnim in Paradis..Paradisul meu, pentru inceput..Apoi ne plimbam si prin Paradisul tau, dupa care ne conversam pe o banca din Parcul Intelegerilor noastre..Putem sa si plimbam pe aleile din Paradisul celorlati..Putem fi oriunde, atita timp cit intre noi e acel Paradis..
Am sa ma imbrac cu costum la moda, desi e aiurea, pentru ca in Paradis nu e tinuta obligatorie, e in pielea goala, pentru ca hainele sint ipocrizii inca nelegale..In paradis esti asa cum esti..Totul e sa realizezi ceva, oricum ai fi..
Vezi, in viata conteaza lucrurile profunde..Viata adevarata trece peste amanunte, uita detaliile..Pastreaza doar culorile cu care fiintza dinauntru picteaza viziunile..
Mai nene, ce frumos era cind eram copii, si ne puteam imagina atitea..La ce dracu ne ajuta ca ne-am maturizat, si ca am trecut prin atitea mizerii? Ca sa ce? Ca sa simtim ca am pierdut un timp pretios?
Ah, citi idioti, si cite idiotenii am intilnit..Una, si unul mai sinistru/ sinistra ca ceilalti..Si inca stiu ca sint un norocos ca am supravietuit la toate monstruozitatile astea..E uimitor..Si sint, si pot sa scriu despre toate..
Si tu esti norocos..Semanam..Am reusit sa fim acum, si sa putem spune despre noi, ce simtim..
Cit mai traim depinde de gene, de cum traim, si de cum simtim sa continuam ce ne-a fost dat..
Dar, sa revenim..Nu stiu cum sa ma imbrac, pentru intilnire, pentru ca ma simt intimidat de intilnirea cu o femeie..Ea e cu totul altfel..Ea se spala tot timpul, e curata, aranjata, machiata..Cred ca de asta i se asociaza barbatului, ca sa-l civilizeze, hahaha..Femeia e stil si metoda, si aduce ordine in lumea barbatului neglijent, si indolent..Desi e si aici un echilibru..Ca lumile fiecaruia au un stil propriu, si, traind impreuna se ajuta, ca sa devina amindoi mai buni, dar fara sa se subjuge cineva cuiva, vreodata..In fine..
Femeia e fiintza barbatului, in oglinda..Si viciversea..Pentru ca traim impreuna, si impartim totul pe din doua.. Sintem perfect egali, in tot, chiar si in pat..
Nu stiu, pentru mine, ca eu, femeia e sufletul care sa ma completeze..Omul cu care sa-mi construiesc impreuna absolut toate visele..Sufletul sicer cu care sa discut orice..Si daca n-a fost asa, atunci nu a fost omul meu..Stiu ca nu e normal sa-ti povestesti dorintele si durerile, dar asta sint eu..
Spatiile fiintei sint deschise si clare, inca..Ne privim ca si cind ne-am fi cunoscut de la inceputul timpurilor..
O sa ne intinim, cindva, in Paradis:)) Intr-o lume care e asa de binevoitoare cit sa ne cuprinda toate dorintele de a fi, cindva, impreuna..

Lumini clare

Ne intilnim in Paradis, la ora 12, ora galactica..Am emotii, ca nush cu ce sa ma imbrac, hahaha, ce prost sint, de parca hainele ar conta..Desi prima impresie e aia a primei priviri, cind esti scanat in toate detaliile, ca la aeroport, ca sa nu porti cu tine armele unor ginduri rele, sau ale unor egoisme si trufii inacceptabile pentru rasa umana..Ma rog, nu sint genul ala, dar tot am emotii, ca nu stiu ce ginduri ma judeca..Si de asta imi fac ginduri multe, ca daca imi pun camasa aia inseamna ceva, ailalta inseamna altceva..Daca sacou, la fel..De pantofi ce sa mai vorbesc nene..Desi classicul e frumos si sobru..Imi aduce aminte de examenele de la facultate, cind costumul chiar ma facea sa ma simt altfel..Si ma ajuta sa ma concentrez mai bine, chiar daca imprejur era o disperare generala la care fiecare reactiona altfel..De la dileala instabila, la o sigurantza de sine aproape infinita..Ce rau imi facea toata presiunea asta a manifestarilor lor, ca eu simteam atmosfera direct in  stomac..Imi venea sa vomit la 5 minute, pe ceas..Atomic ceasul, hahaha..Si nu era ca nu invatasem tot, ca la vremea aia nici nu aveai cum, daca erai un om normal la cap, ci pentru ca simteam o ostilitate uriasa care ma inconjura, si o dorintza a unui sistem de a ma umili si pune la podea; un sistem care avea acceptul mentalitatilor de atunci..Si durea tare de tot asta, in special in zona stomacului..Norocul meu ca n-am facut ulcer..Si asta pentru ca, nemaisuportind mizeriile alea, plecam cu altii, sa sarbatorim neprezentarea la examen, hahaha..Mergeam asa imbracati la costum, cravata, pantofi facuti cu crema intr-un restaurant unde "serveam" o ciorba de burta misto, cu mujdei si smintina, si citeva beri, ca erau mai ieftine, si ne umpleau stomacul..Zic serveam ca mincam, nu serveam ca ospatari, chiar daca eram la costum, hahaha..Bine, pe vremea aia nu erau chestii sofisticate si scumpe ca azi, pentru ca lumea erea saraca nene, nu-si permiteau decit o ciorba de burta si bere la sticla de 1/2, ca na, desi, si azi saracia e aceeasi, doar ca e poleita altfel.. Dar azi e mai multa ura, si ginduri rele..Atunci era o veselie generala, si te simteai bine in ce faceai, ca toti erau ca tine..Iti pria mai bine ciorba aia in mediul ala, decit o masa regeasca intr-un mediu intoxicat..In fine..
In timp am descoperit ca viata e pe baza de trairi impreuna de suflete, acolo e adevarul fiintei tale..Si daca nu gasesti fiintele cu care sa fii impreuna atunci iti traiesti fericirile singur..E simplu..E mai frustrant, adevarat, dar e o varianta de viata, ca doar nu ai sa te lasi prada depresiilor care iti tot vin de la tot felul de mizerabili, ca e sub nivelul tau..Si da aia iti cauti si iti gasesti ceva-uri care sa te mentina echilibrat, si activ..
Optimismul e si el o constructie din bucati de realitate..E chiar o opera de arta a ta, proprie..
Ce frumoase erau plimbarile pe faleza..Dunarea cea urias-miscatoare, inaltimea, teii, peisajele..Era un loc bun de inceput de imaginat ceva, orice, de lasat libere toate fiintele interioare, chiar si demonii, sa alerge pe pantele alea dintre faleza de sus si cea de jos..Un loc bun de refacut energiile interioare, cind, privind peisajele insorite si calme, lumile dinauntru se refaceau si isi reechilibrau valorile, dupa ultimele standarde..
Stabilitatea lumilor de acolo ma incinta..Era atita lumina si eliberare de tot..Simteam ca timpul se opreste, ca sa ma ajute sa-mi revin..Si eu priveam la tot, si ma lasam purtat in liniste, de timp, ca de apele fluviului care curgea continuu..Pluteam in spatiile mele, singur, si impacat, pentru ca eram acelasi cu acel care am fost eu de atunci, din  acel demult clar si limpede, ca cel de acum..

Fiintza raspunsurilor

Spatiile se desfasoara liber, se deschid si se arata in toata intimitatea lor..Sintem liberi sa fim noi insine, ca intre armoniile unor concerte astrale..Sintem asa, ca intre noi..Ne privim ca si cind am fi prieteni..Pentru ca sintem aici si acum, cei ce se inteleg unul pe altul, ca fiintze ce si-au impartzit un acelasi timp..Un secol pentru tine, un mileniu pentru mine..
Sintem fiintze nestiute..Ne recunoastem in oglinzile timpului pentru ca acel timp a vrut sa o facem..Chiar daca noi am fost altceva, sau altcineva..Si chiar daca am recunoscut, sau nu, asta..
Timpul ne-a impus legile lui..Si fiintza din noi le-a simulat ca le intzelege..Si am mers asa, singuri, ca intr-un tren al timpului...Dupa care am spus ca asta e prea mult..Si am abandonat un drum dinainte promis..
Sint singur..Am fost singur de dinainte ca tu sa stii..Si am mers pe un drum al nestiuturilor mele..Fericit si neclar in toate posibilele eventuale determinari..
Sint si trist, uneori, pentru ca nu stiu ce gindesti despre mine..Stiu ca imi esti aproape, dar nu stiu cind, pentru ca nu-mi spui..Si merg inainte crezind ca te mai gindesti la mine..
 Mai cred ca-mi zimbesti uneori..Asa ca Isus unui copil..Acoperitor..Patetic si etern..Sublim in nestiuturile fiintzelor care imi erau aproape..Mai cred ca imi zimbesti ca si cind ai veni din lumile care stiu toate raspunsurile fiintzei..Mai cred ca esti un adevar care a venit de dincolo ca sa ma acopere cu liniste, si calm tot ce mi-a fost nestiut..
Azi sint un om..Azi am trecut dincolo de toate intrebarile..Azi am unele raspunsuri ale fiintzei mele..Si azi am o certitudine..Ca tu esti acolo, ca sa-mi raspunzi la toate intrebarile pe care ti le pun..

Drumurile eului

Acum e libertate, acum poti sa alegi ce sa fii, pentru ca poti sa iti aduni in minte ideile care iti plac, si nu te poate nimeni obliga altfel, si esti liber sa te manifesti cum simti (daca nu incalci drepturile celorlalti, evident, dar asta e altceva)..Poti sa te razi in cap, poti sa-ti lasi parul, sau barba, lungi, pe care sa le colorezi pe portiuni cu absolut orice culoare iti trece prin cap..Poti sa te machiezi, tatuezi, epilezi, bandajezi, masturbezi (asta e din alt film) cind, si cum vrei..Poti sa-ti faci implanturi de orice, oriunde..Poti sa te manifesti de la nonconformist, la ciudat, la diliu, absolut oricind vrei, si cam oriunde..Sigur, nu poti sa iesi in pielea goala pe strada, inca, dar se rezolva si asta cu timpul..Deci iti poti crea liber o masca, sau mai multe, si un personaj, sau mai multe..Poti fi ceva ce ai dorit, sau visat..Si asta pentru ca iti e permisa originalitatea de lumea de azi..
Pe vremea mea era un pic altfel..Atunci puteai sa-ti eliberezi fiinta sensibilo-ginditoare in alte chestii mai de substantza artistico-filosofica cumva, in conformitate cu dictatura aferenta, si vremurile acelea..Si ca alternative aveai teatrul, videourile cu filme piratate pe casete video aduse din west, ultimele si cele mai interesante filme, revistele din west, muzica, etc etc..Atunci m-am eliberat "social" de toate, pentru ca in mine eram liber tot timpul..Dar eliberarea mea adevarata era una spirituala, pentru ca ma alaturam ginditorilor liberi din orice domeniu..Si o faceam creindu-mi idoli din tot ce mi se parea ca merita..Am adunat in mine toate adevarurile pe care le-am gasit, si descoperit..Am invatat sa gindesc altfel..Si am devenit, in timp, un alt om, care pe masura ce invata devenea alt om, si alt om, transformindu-se continuu..Deveneam constient ca socialul raminea in urma, dar eu eram prea preocupat sa descopar continuu, pentru ca era atit de fascinant totul, si erau atit de interesante realitatile care se deschideau..La mine procesul asta al descoperirilor era pornit dintr-un intuneric cvasi-absolut, si continuat intr-o perioada de continua confuzie sociala, in care ochii lor te urmareau obsesiv si haotic..Dar am rezistat eroic, hahaha..Ce am remarcat a fost un continuu de libidinos-salbatic care a trecut granitzele lumilor..Eram imun la multe, asa ca am rezistat..Dar asta cu pretzul unor mari tristetzi, care, pe alocuri au devenit depresive..Am  supravietzuit..Si am zis ca asa ar trebui sa fac, si sa fiu, omul ala liber, si deschis, si care isi pastreaza valorile..
Ce e interesant e ca fiintza mea profunda e aceeasi..De aceea ma intorc de multe ori in amintiri, ca sa retraiesc o viata de demult, si ca sa-mi revin la mine, si ca sa pot redeveni ce sint, cind unele lucruri ma instraineaza de real..Si acolo ma refac, in substantza aceea a mea, in eul meu profund..Ca sa pot iesi la suprafatza asta sociala, si sa imi continui drumul meu..Si ca pot face ce fac, devenind..
Toate complexitatile astea ale eului in contextul social sint constructii ale mintii proprii..Si toate se bazeaza pe lucruri simple si fundamentale..Pe citeva idei clare, care se asociaza limpede, ca sa determine toate constructiile complicate ale unor deveniri, de mai tirziu..E matematic, si atit de firesc..
Noi sintem deveniri..Pentru ca ne nastem cu anumite configuratii psihice, pe care le dezvoltam..Si ne transformam continuu pe anumite traiectorii posibile ale destinului..Evoluam, ca sa ne exhibam fiintza, si mergem pe drumurile pe care le descoperim..Si o facem conshtientzi de noi, si de conshtiintzele lor..Pentru ca stim ca asa putem sa devenim ce putem deveni; noi insine printre toti ceilalti..

Lumea lumilor

E liniste iar, si e intuneric..Lumini colorate joaca interesant dincolo de fereastra..Ploua incet si continuu..Pe geam se deseneaza linii paralele de apa, care seamana cu liniile lichide de afara..Toate se misca incet si stabil..Lumea isi duce inainte lumile lent si nevazut..Intunericul a adormit toata agitatia zilei..

Confuzii

In spatele unei opere se afla un spirit, care organizeaza tot..O constiintza care e deasupra si face toti pasii, de la a imagina, a selecta, organiza ideile, pentru inceput, dupa care incepe sa construiasca cu ele ginduri, idei, si lumi care sint vizualizate si clare si distincte..Apoi le transfera pe toate in cuvinte, fiecare dupa metoda lui proprie..Eu reduc la minim exprimarea, pentru ca sint format pe model matematic, si pentru ca simt ca asa trebuie sa fie totul, esentzializat, clar, si direct..Modelul asta poate parea dur, dar mie mi se pare cel mai adevarat dintre toate..Si fac asta pentru ca am trecut prin multe experientze neplacute, in trecut, in care eram obligat sa citesc lalaieli cvasi-sinistre cu fraze cretine si lipsite de sens, pina la absurd uneori, construite steril si stupid din muuuulte cuvinte care erau scrise doar ca sa umple multe pagini..Ma gindesc de multe ori, cind vad un text inept, la ce am studiat la limba romana in liceu..Cite teorii, cita analiza pe marginea unor texte mediocre de-a dreptul, daaar considerate repere ale culturii nationale..Iti dai seama ce cicanarii pretinse mai sint bagate in mintea tinerilor, inca, dar care au iz de "patrie" si "natiune", si care incearca sa le trezeasca un patriotism latent..S-a manipulat masiv in invatamintul romanesc, si inca se mai face, cu aceleasi metode primitive..Tin minte ca studiam literatura romaneasca clasica, pe care toti o laudau ipocrit, ca e valoroasa ca arata nush ce idei din nush ce context istoric..Asta in timp ce literatura universala era plina de capodopere de care nu spunea nimeni..Iti dai seama ce sistem aberant era ala care iti impunea asta..Si asta cu literatura era doar o mica parte din tot..Sigur, exista valori si in literatura, si artele noastre, dar ele sint mici fata de ce au facut altii..Ma gindeam de multe ori la Brincusi, si la opera lui, ei bine, el e valoros nu ca e roman, sau sculptor, sau ca a deschis nush ce curent in sculptura, nu, el e bun pentru ca a construit in alt fel o realitate profunda si artistica..A pus problema altfel, a deschis un drum nou, al unui ideal al unor forme care erau profunde si nespuse inca..Asta in acea arta a unor cautari universale, si continue..El a elaborat o alta viziune, o alta metoda proaspata si clara, in acel context..De asta e mare el, ca artist..Dar el e doar un pas din tot mersul asta al cautarii artistice..Si noi am facut din el un mit, asa cum am facut din Eminescu..In fine.. E o discutie infinita aici..Eu il vad pe Brincusi un moment din evolutia artelor, ca trecere din ceva spre altceva.. Si ca sa intelegem ce a facut Brincusi trebuie sa studiem evolutia artei..Pentru ca el e de acolo, din locul ala, al constructiei unor lumi diferite care au insemnat un pas inainte..Iar faptul ca e roman, si ca a trecut singur peste toate barierele, e meritul lui, nu al tarii, sau al culturii din care a provenit..El a fost puternic si valoros, si un noroc ca s-a nascut in Ro, pentru ca s-ar fi putut naste oriunde..Ce ma mira e cum romanii si-l atribuie firesc, ca fiind al lor, hahaha, pai el e universal de cind s-a nascut..In fine..
Sigur, cultura noastra e sublima, doar ca lipseste cu desavirsire, si noi ne atribuim valori care nu prea ne apartin..Ne dam mari cu oameni care au trebuit sa emigreze ca sa se poata afirma..Pentru ca, daca ar fi ramas in tara s-ar fi ratat sigur..Sint numeroase exemplele..
Mi-e sila de mentalitatea romaneasca primitiva..Uite-te ce a ajuns tara, si iti dai seama de toate..Sigur, avem valori, absolut adevarat, dar ele au fost respinse de sistem..De un sistem construit de oportunisti prosti care au jefuit de valori un popor slab, si confuz..

Cautator de euri

Spiritul tau curge pe geometriile timpului..Spiritul meu curge la fel..Ne-am intilnit din intimplare aici, acum, intr-un loc al nepasarilor..Ne-am privit unul pe altul ca si cind ne-am fi descoperit ciudatzenile ca venind dintr-o alta lume..Ha, iti poti imagina, o fiintza asa de asemanatoare, cu ochi expresivi, cu miini, cu corp, si cu care poti vorbi in aceeasi limba..Si care are atingeri moi si placute, si care iti dau senzatii profunde..
Sint atit de obosit dupa atitea..Sint sictirit si plictisit de toate..Mi se filfiie de toate, si am o greatza profunda de realitate..Imi gasesc refularile in alcool si in idealuri colorate..Le vad pe toate ca si cind as fi trait de cind lumea..Sint singur si lovit continuu de toate mizeriile posibile..Astept un suflet care sa ma ajute sa ma salvez de toate conspiratziile pe care lumea mi le-a construit imprejur, hahaha..Am zis ca astept o salvare ca o ironie, na, ca nu exista asa ceva..
Ma consolez cu ginduri despre stiintza, cu mici filosofii, cu trairi de moment, pentru ca ma fac sa uit de toate.. Maninc ceva bun, beau alcool, si viata pare acceptabila..Ca si cind as fi intr-o viata care mai cere atit de multe de la mine..Si ca si cind as fi intr-un prezent in care mai am atit de multe de spus..Eu, un om care a invatat sa se lupte neconventional cu fiintze care mai de care mai adaptate unor timpuri atit de schimbatoare..
Ascult cum trece timpul, ca pe o melodie care ma transforma..Sint o asteptare muta si aprobata de un fel de spirit discret si atot-stiutor..Sint o istorie a nespuselor, care nu stie nimic din ce fost, ca sa fie scuzat ca nu ar putea anticipa nimic din ce va veni..Sint un ceva ce lupta, inca, cu prezentul..Sint asa cum sint, un eu care pluteste prin apele timpului..Un eu care isi cauta un drum catre alte euri..

Cautarile echilibrelor

Plutesc..Sint intre apele timpului..Alunec pe linga pietre si stinci, si admir fiintzele adincurilor..Ma joc in mediul asta schimbator, de-a exploratorul..Am un costum sofisticat care ma apara de hazarduri..Ma uit la spectacolul vietii cu o admiratie sincera..Sint izolat in mine, si imi traiesc mici fericiri aparent linistit si calculat, pentru ca pot privi fara sa ma exteriorizez..In afara e calm..Inauntru e o liniste aparenta, pentru ca sint multe suisuri si coborisuri, cautari, si nestiuturi..Ma misc pe inceputuri de traiectorii, si in minte mi se invirt tot felul de ginduri si trairi amestecate aleatoriu cu amintiri de toate felurile..Sint iar la un sens giratoriu al timpului, in care ma invirt continuu, ca sa-mi dau timp de analize..Stiu ca trebuie sa actionez, dar mai stiu ca trebuie sa imi construiesc inainte unele variante posibile..Si sint in meditari inca, sint in etapa constructiei viitoarelor echilibre ale fiintei, pentru viitoarele drumuri..Imi e bine, inca, pentru ca stiu dimensiunea fenomenelor posibile, si toate sint accesibil-controlabile..Simt ca raspunsurile sint aproape..Mi-am luat un timp de meditat, si am lasat un spatiu intre mine si tot, ca raspunsurile sa vina firesc, si clar definite..Sint intr-o vacantza relativa, am uitat de probleme, am uitat de tot, astept doar ca raspunsurile sa ma busheasca cu adevaruri, hahaha..Mi-e atit de bine ca as putea sa zic de pe acum care vor fi solutiile la toate, dar nu vreau sa dezamagesc propria inspiratzie si intuitzie, de aia le las pe toate libere ca sa vina cu raspunsul adecvat..Ca daca nu e adecvat, e neadecvat, logic..
E bine sa te lasi plutit uneori, mai ales daca esti intre lumi pline de adevaruri..

Timp singuratic

Ma intreb daca dupa toate mai ramine ceva..Daca bucati mici din lumile care au fost se transfera spre lumile care vin..Pentru ca noul sterge pe jos cu vechiul, il foloseste si il scuipa ca o guma de mestecat..
Timpul trage, ca un cal, carutza spatiilor, le duce cu el, cind mai repede, cind mai incet..Desi, parca timpul e mai mult decit un cal, e un fluid care curge aparent cu aceeasi viteza, si care poarta pe el toate navele spatiilor posibile, nave pe care se afla toate sistemele de referintza posibile..Si noi calatorim cu toti in nave, sintem care marinari frecatori de punte, care operatori la to'felu de instalatii, care ofitzeri de toate rangurile posibile..Comandantzi pare ca nu sint, ci doar ici colo cite un idealist considerat nebun, care sare peste bord ca sa revina cu rezultatele unor scufundari..
Timpul pare ca nu negociaza nimic, cu nimeni, niciodata..E dur, si rigid..E ca un rege etern, care a vazut tot.. Un rege in fata caruia toti sintem sclavi..Un rege singuratic..

Alte treceri

Scriu din exasperare, pentru ca nu gasesc nicaieri nimic din ce mi-as dori sa citesc..Si scriu ca sa nu uit, si sa am ce sa citesc cind toate mi se intorc impotriva..Si mai scriu din un miliard de alte motive, mai mici, sau mai mari, dar in principal scriu ca sa comunic lucruri pe care nu le pot discuta cu nimeni..
Ieri ziceam despre adevaruri, si incercam sa le clasific, sau sa spun cum sintem noi legati de ele, de adevaruri.. Ce n-am zis e ca adevarurile astea ne vorbesc in tot felul de moduri, de la soapta, la urlete..Ne vorbesc pe limba lor, si tot ce trebuie sa facem e sa invatam sa le ascultam..Pentru ca ele ne sint comunicate prin tot felul de variante: prin oameni, la diferite discutii, prin intimplari, prin ginduri, prin trairi, prin visuri, etcetc..Gasim adevaruri doar plimbindu-ne noaptea cu tramvaiul; sau negociind la piatza, sau conversind savant cu un intzelept..Pentru ca adevarurile sint peste tot, clare si imediate..Depinde doar de noi sa le "pescuim" si sa le intelegem..Tot ce trebuie e o minte educata, si o dorintza de explorare..Si tenacitate, clar..
Lucrurile sint simple in aparentza, asa cum a fost cu marul lui Newton..O intimplare..Cite mere n-au cazut pe jos, pina la Newton? Miliarde..Dar doar mintea lui Newton a descoperit formula atractiei universale.. A fost magie? Hahaha, poate ca unii o interpreteaza asa..Nu bre, a fost o munca uriasa in spate, ginduri, cercetari, asocieri de idei si variante posibile..Mie si acum  mi se pare fabulos sa descoperi legea atractiei universale, adica sa sintetizezi intr-o formula simpla fortza cu care 2 corpuri de mase date m1 si m2, la distantza data r, se atrag intre ele F=k*m1*m2/r^2, unde k e o constanta..Pai cu fortzele astea determinate pui o uriasa ordine in haosul universului, si incepi sa construiesti o intelegere a lui..Iti dai seama ce importantza a avut o asa descoperire..Si asta a fost doar inceputul..Pentru ca spiritul cel cautator a descoperit atitea, si atitea..
Astazi sintem inconjurati de atita cunoastere..Sint atitea formule, si diagrame care descriu in detaliu multe fenomene..E fascinant tot..
Linistea ne aduce gindurile care se combina intre ele, ca sa genereze idei..Si ca sa ne stabilizeze echilibrul fiintzei..In liniste meditam la tot..
In ultimul timp mi-am luat o vacantza pentru ginduri, si le-am lasat libere, pentru ca am obosit de unele constringeri, dar e posibil sa urmeze o perioada  de dureri psihice mai neclare, datorata unor interferentze cu oamenii..Pentru ca de la oameni am avut atitea dureri nemeritate, si am dezvoltat si o fobie..Pentru ca mi-e atit de sila de reactiile lor..Pentru ca sint atit de salbatici si haotici..Si complet cretini..Plus ca au atitudini cvasi-criminale..Si asta o vezi conducind in trafic..In fine, sa uitam..
Ce imi doresc e un job in cercetare, ca acolo sint doar eu cu mine, concentrat pe ce am de facut, rezultate clare puse in documente, si nu trebuie sa inghit nush ce mizerii de la nush ce mizerabil de sef inept..Jobul de acum e convenabil si stabil..Mi-a dat o oarecare liniste..Ma pregatesc de schimbari, normal, si caut ceva care sa imi puna mintea la contributie..Asta o sa vina, in timp..Totul e sa ma simt liber in mine, si apt sa incep altceva..Resurse suficiente am..Sa vedem ce apare la orizont..

Treceri

Try to remember the kind of september..Ce frumos, sa incerci sa-ti amintesti vremuri de septembrie, dintr-un alt septembrie cind erai asa de tinar si doritor a afla atitea adevaruri pe care toti le ascundeau..Un septembrie dintr-un alt timp al tau, si dintr-o alta realitate, cea de atunci, cind stiai ca poti atit de multe, si cind iti cautai fiintza printre toti ceilalti..Iti amintesti si cit de inchistate erau toate, si cit de nedescoperibile..Ce vremuri.. Ce mult era atit de aproape, pe cit era de departe, si ce adevarata era realitatea aceea deschisa, pe care nu o puteau vedea ceilalti..Desi in ochi le simteai o dorintza de a deveni ceva ce nu-si puteau defini..Ce limpede parea totul, pentru ca le simteai printre linii si cuvinte o dorintza de a se elibera si ei, ca si tine, si de a zbura spre ceva ce isi doreau atit de mult..Eram aceiasi, in acelasi context social pe care nu il puteam explica, pentru ca simteam ca ne depasea..Eram atunci doar priviri deschise, si oameni intre alti oameni, care isi doreau sa isi comunice fiintzele  fara limite, si fara constringerile impuse..
Asa am crescut, si asa am invatat sa fim, liberi pe dinauntru..Cu toate lumile reduse in exterior la cevauri asteptate de la ceilalti..Septembrie e, ca si octombrie, un inceput de toamna, si un inceput de toate inceputurile..M-am tuns conform, ca asa era la inceputul scolii, sa fii cum se cerea de la tine..Inca mai am in mine toate rigorile de atunci, si ma conformez lor, orice ar fi, si oriunde m-as afla, pentru ca asa era acea lume in care am crescut, si in care am aflat acele adevaruri care m-au facut sa fiu ce sint..Si pentru ca lumile mele de acum aduc un fel de omagiu acelor inceputuri..
Try to remember the kind..E o toamna pe care o simtim in ginduri..Melancolim pe armoniile visurilor de atunci, pentru ca atunci simteam atit de profund cum in noi incepeau atitea inceputuri, si cum toate se desfasurau evantai de lumi de lumi de lumi din lumi..
Cred ca pastram cu grija copilul din noi, pentru ca el e cel care ne duce inainte, cu toate naivitatile si sperantele lui, si el ne da impulsurile drumurilor posibile..Si el e cel mai sincer si adevarat om care ne intelege asa cum nu ne-a inteles nimeni..Un om clar si limpede, si care ne priveste inca intrebator, cu ochi albastri ca ai ai marilor in care astazi vedem topite toate infiniturile..Un om care e acelasi, si care ne e alaturi cind ne dor atitea..Care vine parca sa ne mingiie cu lumini, si vorbe dulci, si atingeri moi, ca si cind ar vrea sa ne aduca, de dincolo, toata linistea universului..
Toamna e aceeasi, seamana cu cea din amintiri..Si toamna ne aduce inapoi, spre noi insine, si ne spune, cu acelasi ton de profesoara la catedra, sa nu uitam niciodata ca sintem acum pentru ca atunci am fost un eu care a evoluat, si ca viata a fost un exercitiu bun pentru a merge inainte pe propriul nostru drum..
Am fost in rindul doi, banca de la geam, aveam in fata 2 tipe, si un coleg de banca dragut si tocilar, care invata scriind..Pe fereastra vedeam curtea interioara..Orele imi erau pline de  emotii, pentru ca niciodata nu invatam tot, si nu-mi faceam tema complet..Eram tot timpul intr-un fel de observare a tot ce se intimpla, pentru ca toti veneau cu atitea noutati, care erau atit de interesante..Si simteam, parca, de atunci, ca lumea asta a liceului o sa ma bintuie toata viata, pentru ca am sa incerc s-o inteleg tot timpul, si tot timpul ceva o sa-mi scape..Ceva ce nu stiu sa definesc clar, pentru ca e legat de un nestiut ce era dat de fiintzele celorlaltzi, fie ca erau profesori, sau colegi..Un nestiut misterios..
Azi inca ma mai intreb daca am trait atunci, asa..Si imi e teama sa incerc un raspuns, pentru ca acele vremuri aveau atit de multe nedeterminari, care ma mai bintuie si azi..Pentru ca mai simt neclar in toate gindurile mele toate variantele nespuse, si resimt inca fricile nestiuturilor din toate constringerile date in atitea expuneri si explicatii..Care exprimate in formule, care spuse in cuvinte clare, si restrictive, care parca aveau in ele, printre rinduri, insinuari care ne vorbeau despre incapacitatile fiintei din noi..Pentru ca ni se spunea clar, pe un ton imperativ, ca vom esua toata viata, orice, si oricum..Si asta te doare in adincul tau cel mai adinc, sa vezi cum un elaborat iti prevede un fel de viitor..Un elaborat care, in timp s-a dovedit el insusi un esuat..
Dar toate te-au durut tare de tot..Si ai invatat sa treci peste toate regindindu-ti fiinta..Si ai trecut, si ai fost un om care a evoluat continuu, uitind, si amintind episoade de trecut..Si ai devenit, pentru ca tu ai stiut ca valorile tale sint mai adevarate..Dar asta a cerut timp, si energie vitala..

Infinitul posibil

Fiinta ne e un dat; un corp, si o minte care sa invete..Invatind, si traind experiente ne transformam continuu.. Totul e ca acumulind informatii sa invatam sa separam valorile intre ele, si sa nu ne lasam manipulati de tot felul de inselatorii colorate, si unele dintre ele abil construite..Si asta o facem mergind la sursa adevarurilor..
Acuma exista multe adevaruri, de toate felurile, si ele dispuse pe diferite nivele, de la cele mai mici la cele mai inalte, si puternice..
Exista adevaruri obiective, cele care ne vin din stiintze, si adevarurile fiintzei proprii, si toate sint importante..Adevarurile fiintzei sint cele legate de cum am crescut, in ce mediu, cu ce valori, care ne-au fost mai mult, sau mai putin impuse, si ce simtim din interiorul nostru; pentru ca avem anumite deschideri spre anumite ceva-uri, anumite placeri proprii, anumite tendintze, si anumite talente..Dar totul pleaca din ce ne place sa facem, si ce acceptam din ce nu ne place, pentru ca pe ele incepe sa ni se defineasca fiintza, si destinul..Iar in destin, adica in viitorul construit de noi, conteaza mult si capacitatile construite in procesul de invatare, pe linga cele native, adica deschidere, tolerantza, acceptare, intelegere, pe scurt tot ce invatam invatind, pentru ca ne construim o complexitate proprie a fiintei care sa fie adaptabila unei uriase complexitati a realitatii asteia..Si facem asta comparind, selectind, reorientind tot ce ne vine ca informatie autentica din realitate..Adevarurile lumii ne construiesc adevarurile din noi, iar noi reconstruim in minte lumi din adevarurile invatate, jucindu-ne cu ele, asa cum fac copiii...
Totul e sa ne pastram acel entuziasm de inceput, si acea fericire a descoperirilor, si explorarilor continue..
Mintea e un perpetuum mobile, merge inainte, si cauta..De ce? Habar n-am..Stiu doar ca eu, ca om am fost salbatic atacat de tot felul de prosti cu tot felul de descreierari atunci cind ii contraziceam cu argumente logice si stabile..Si asta mi-a dat o stare de confuzie, pentru ca eu credeam ca stiintza  e o baza a existentzei noastre..Dar, pare ca stiintza e doar pentru cei care o pot intelege..
De asta cred ca am sa devin un si mai mare luptator, unul mai hotarit in a izbi prostiile, si prostii, cu aceaasi violentza, pentru ca mi-a ajuns ce am vazut..Si nu pot sa-i las sa isi manifeste ineptiile asa cum o fac, sau au facut-o..Stiu ca in viata te lupti ca sa supravietuiesti, dar mai exista si niste reguli ale civilizatiei..
Spiritul e altceva..E ceva ce s-a elaborat in timp, e esentza de ginduri si trairi..E spatiu interior si exterior construit din adevaruri, si e ceva la care aspiram..De asta invatam sa zburam, si sa ne eliberam de toate.. Ca sa fim noi insine gindind cu mintea noastra, urmind o traiectorie posibila visata..Cautind acel infinit posibil..

Zilele trecerilor

Intr-o miercuri am simtit singuratatea cum imi trece prin fiintza ca sagetzi bine tzintite de undeva, de cineva.. Intr-o joi m-am indragostit de o iubire a vietii mele, care intr-o vineri mi-a spus ca vrea sa ne despartzim definitiv..Intr-o simbata am vrut sa uit tot, ca sa-mi rezerv o duminica pentru o alta dragoste..
Intr-o luni am luat totul de la capat, cu tot ce ar fi insemnat asta..Am trait intens toata ziua, am gindit si imaginat la tot ce va veni..O luni ca un inceput de univers..Marti s-a intors, ca sa-mi dea atitea idei noi, si variante, din care sa aleg..Miercuri a venit cu multe intrebari, si nedeterminari terminate in nelinisti..Noaptea am visat ca vine o noua zi cu priviri tacute,  noi doi, stind fata in fata..Joi am crezut ca stiu ce nu stiusem.. Am dormit profund si am visat o vineri de toamna, cu peisaje ruginii, si plaje insingurate..Vineri am intrat in marea calma a singuratatilor..Simbata am stat pe nisipul tristetilor mele adunate in dune..Am facut castele umede si am desenat pe nisip geometrii imaginare..Duminica am calatorit prin locurile amintirilor..
Luni am refacut traseul vietii mele in contextul vietilor celorlalti..

Cuvintele fiintzei

Traiectoriile trecuturilor se rasucesc in modele complicate si miscatoare, ca sa se inoade in clipa asta, in spatiul temporal de aici, si sa se opreasca..Energiile circula pe firele traiectoriilor inainte si inapoi ca lumini colorate, cind mai incet, cind mai repede, izbind cu putere crescatoare nodul, pina se desface, si energiile incep sa se miste pe traiectoriile viitorurilor care se construiesc tot ca fire care tzes un model si mai complicat, si perfect imprevizibil..Stam inca in nod, si privim din sistemul nostru de referintza combinatiile trecuturilor cum aproape le ating pe cele ale viitorurilor, intr-un dans posibil, si ne gindim daca putem incerca sa devenim premonitori..Chiar daca istoria se repeta, cum se spune, ea se repeta pe alte nivele, pe o alta ramura a spiralei evolutive..
De ce se spune oare, in chestiile alea profunde, ca inainte de toate a fost cuvintul? Sa fie pentru ca in cuvint se sublima comunicarea, care e fundamentala spiritului? Se prea super poate..Sau nu..Sau na, ca cuvintele sint esentze in ele insele, si in cuvinte putem defini gindurile si sentimentele noastre in mod clar si destul de precis..Chiar daca uneori ne e greu sa spunem cuvintele care ne arata starile, ele ne circula prin minte, si se combina firesc in siruri care construiesc sensul cautat, daca ne eliberam mintea..Pentru ca pare ca ele vin sa ne ajute, daca si noi ne cautam ajutorul lor..Si pentru asta e bine sa ne relaxam, si sa eliberam mintea de toate posibilele constringeri..Ca intr-o sedintza la un psiholog, in care psihologul sintem chiar noi:)
Cica textele sint hartzi in care cuvintele inlocuiesc grafica..
Cuvintele ne ajuta sa simtim substantza textului, pentru ca simplifica tot, si reduc toate logicile si ideile in lucruri imediate, si usor de memorat..
Cu cuvinte poti construi imperii..Sau concepte de nivelul unor imperii..Cu cuvinte poti ritma, sau cinta cu talent tot felul de variante de sublim..
Eu cind am invatat engleza, asta dupa romana, germana, si franceza, am inceput prin a invata cuvinte, inainte de orice..E un bun exercitiu si pentru minte, ca te face mai flexibil in exprimari..
Viata noastra e o trecere care se poate pune in cuvinte..Pentru ca in cuvinte e fiintza noastra profunda..Inima e un cintec compus din cuvinte, un cintec cintat unei lumi posibile, care e probabil sa ne inteleaga..