Adincuri si nori

Daca nu-s limpede si clar nu pot sa vad nimic in mine..Ca apele astea se mai tulbura cind sint furtuni pe afara.. Si ca sa ajung sa vad peisajul de dedesubt imi trebuie sa cobor singur, trebuie sa simt cum e contactul cu toata realitatea, si cu toate adevarurile..Si imi mai trebuie o stare pe deasupra starilor, adica un platou psihic, de unde sa nu alunec, drept, si fixat..Celelalte stari au urcusuri si coborisuri multe, si se mai si misca, asa ca tre'sa te tzii bine de balustrada, clar, altfel dai cu nasul de rocile alea atent facute ca sa lase cit mai multe rani..
Cind intri in adincuri simti presiunea fluidului cum te impinge pe fiecare centimetru de piele din toate partile.. Dar incerci sa uiti pentru ca esti intr-o plutire care te lasa liber in toate miscarile..Nu mai conteaza nimic.. Lichidul parca a dizolvat tot, ai uitat trecutul, si nu-ti mai amintesti viitorul, a ramas doar clipa asta care devine din ce in ce mai mica..Curiozitatea te impinge inainte sa cauti ce nu stii cum arata..Miscarile sint lente si previzibile, dai din miini si din picioare organizat si coordonat, ca sa obtii ceva mai mult de un dans pe o muzica a ecourilor..Uneori ramii nemiscat un timp.. Obsesiile parca iti repeta sa ramii, si sa te lasi dus de nestiut, pentru ca e inutil orice..
Viziunile se reintorc, aduse de trecut, vin cu viteza si trec in tine usor, ca sa se dizolve in singe, si sa urce iar in creier..Stii ca aluneci in alt vis, ireversibil, si ca incepi sa traiesti iar sfirsitul ala dur, ca sa intri in alte variante de iluzii..Fiintza ti se dizolva incet, si imaginile se transforma in locuri ale trecutului..Te recompui altfel din atomii ramasi..
Reintoarcerea e la fel de dura, pentru ca sari inapoi in clona ta de la suprafatza..Incepi sa vezi din nou culorile cum le vedeai inainte..E liniste, muzica apelor a disparut..A ramas doar plaja, nisipul, si toate infiniturile albastre care trec unul in altul insesizabil..Te arunci in nisip, si te intorci cu fata in sus, ca sa revezi norii..S-au schimbat..Norii se transforma tot timpul..Seamana cu noi..Sau noi cu ei..

Ochii orasului

Orasul ma vede..Stiu ca stie ca stiu ca ma vede, pentru ca are atitia ochi..Are atitea felinare, atitea ferestre, atitea deschideri invizibile catre alte lumi..Imi vede miscarile mele uneori nesigure, pasii pe care ii fac cu atentie sa nu mai calc marginile dintre lumi, imi analizeaza echilibrul ca un atit de mare cunoscator in artele miscarilor din dansurile galactice..Imi urmareste ochii, traiectoria miinilor, miscarile fine ale degetelor, imi stie consistentza hainelor si a pantofilor, imi poate calcula cu multe zecimale vitezele fiecarui punct de pe corp.. Simt cu ma dezbraca din priviri, hahaha, ce obscen e in incercarea asta de a-si accentua voyeurismul, desi, el e ca un doctor, sau ca un specialist in anatomia mea inca stabila, pentru ca probabil stie pozitia fiecarui atom din corpul meu..Nu e obscen pina la urma, si nici voyeurist, e un mare cunoscator al meu, al fiintzei asteia trecatoare care face gesturile mele, si care seamana identic cu clona mea  cea care ocupa si acelasi spatiu fizic, si care pretinde ca sint eu..Pentru ca eu sint de fapt clonat si reintrodus in mine de mai multe ori, si asta nu stie orasul, ca din sirul asta de clone doar eu simt si gindesc ca mine, si asta ma ajuta sa ma ascund mai usor printre ceilaltzi care sintem fix aici, in acelsi timp si spatziu..Orasul e subtil totusi, poate ca mi-a vazut secretul, dar simuleaza ca nu-si da seama, ca eu sa cred ca ma pot ascunde de el..Sau poate si-a dat seama si se joaca cu mine si cu obsesiile mele in tot felul de moduri, poate ca are multe strategii flexibile, pe care le foloseste abil, ca un maestru de sah care poate sa prevada miscarile adversarului..Asa e, nu-l cunosc, si nu stiu ce si cit stie, si ce vrea de la mine..Poate ca ma cunoaste cu mult mai bine de atit, poate ma simte..Sau poate a intrat adinc in mintea mea, si ma conduce fara sa simt..Desi eu am liberul arbitru, pot sa ma misc cum vreau, sa fac ce vreau, sa fiu eu ca mine, cum am fost tot timpul..Tot ce se poate..Poate toate trairile mele sint totusi construite in afara mea, si induse subtil prin partea mea fizica..Poate sint un experiment, un cobai care se crede atit de liber..Poate toti sintem experimente, poate totul e un laborator urias care include toate universurile posibile..Poate totul e cum pare, sau cum nu pare..Sau poate ca totul e doar in imaginatia mea.. Poate ca orasul nu ma vede, sau poate nu-i pasa, sau poate nu exista ca fiintza, ci e doar aparent viu, pentru ca e sustzinut de cei vii din el..Poate ca orasul e doar o constructzie asamblata din bucatzi de realitate, ca un labirint in care sa se mai rataceasca suflete ca mine..Ca mine, ca tine, ca oricine, care se mai intimpla sa rataceasca pe strazi, si care de atita nepasare si taceri fabuleaza ca e observat atent de o entitate mare, care are ochii peste tot, si care poate ca e acolo ca sa-l apere de alte entitatzi care ar vrea sa-l asedieze..
Calc cu atentie, sa nu nimeresc pe margini..Ma gindesc ca daca orasul si-ar fi dat seama cine sint, si ce gindesc ar fi reactionat cumva..Dar el tace..Nu-l afecteaza nimic, el a doar stabil si conform in toate identitatile lui..El nu stie ce-i aia singuratate, el nu fabuleaza, nu are imaginatie..Sau poate ca nu are imaginatia mea, poate imaginatia lui e mult mai complicata..Sau poate ca eu am sarit iar pe un alt vis, unul in care sint altfel, si in care orasul poate avea o alta insemnatate pentru mine..Nu stiu..Am uitat tot..Poate ca n-am stiut niciodata nimic, poate ca imi aduc aminte doar ce trebuie, ca un cobai care trebuie sa iasa din labirint ca sa primeasca de mincare, doar ca la mine mincarea e un conglomerat de idei, sperantze, idealuri..Sau poate ca toate decurg haotic, si eu le caut o logica, si o interpretare..Si poate ca ar trebuie sa reduc toate presupunerile astea, ca sa nu deviez..Poate ar trebui sa ma las iar dus de fluidul evenimentelor, ca pina acum, si sa las mintea sa balteasca in continuare intr-o lene calda, si fara griji, ca intr-un farniente care sa ma faca stabil..Cit timp sint..Un timp scurt de tot, de care devin din ce in ce mai constient..Ah, ce bine e acum-ul asta plutitor..Am sa reinvatz sa ma bucur altfel de evenimentele mici, sau de cele mari..Ce ciudat sint..A venit primavara, si eu ma gindesc la ochii orasului..
PS Textul asta e o combinatzie scrisa de toate clonele din mine, care au cooperat bine, deci nu e al meu, e al lor, daca mai sint accente de delirium, asta le apartzine, deci nu ma confundatzi va rog. Eu sint om serios, n-as scrie balarii care sa ma faca neplacut, pe mine nu ma manipuleaza nimeni..Dacit clonele astea, cu care ma bat periodic..Le-o mai trag, dar o si incasez de la ele, de aia cedez cind e sa scriu si chestii da-dileala.. Dar sint serios, repet, dacit..Deci dacit din nou, nu ma con-fun-datzi..Ca azi lumea e nauca si nu stii la ce sa te asteptzi dacit de la ei..Sau ele, na, ca e 2 sexuri..Da' nu scriu da sex ca e ta-bu..Sau tattoo, ca rimeaza.. E tabu ca un tattoo facut pe creierul ala micronic..Atita am vru'sa zic, dacit..Deci na, deci e bine..
PPS Mai am de a-daugat dacit ceva ce mi-a scapat la ce am zis dacit anterior..Beheheeeee, sint o oaie behehe, vine primavara, se inverzesc cimpurile cimpiilor si o sa am ce sa pasc beheheeee, ce bine e.. Am glumit, hahaha, m-ati crezut ca sint o oaie, este? Am facut misto, dacit..Na..Ca sa va dovedesc ca lumea e manipulabila ca oile..Beheheeee, sint o oaie, hahaha..Dacit ca ma repet iar, nu sint o oaie, dar ati crezut iar ca sint, hahaha..Deci na, daca o sa zic ca nu sint, iar ma crede-tzi, si daca zic ca sint iar ma credetz-i, bai nene, cum cr-ede lumea toate galushtile astea pentru pelicani..Beheheheeee, hahaha, sic, o sa zic behehe pina va imaginatz-i toata turma de oi cum trece, si le numaratzi pina va vine somnul..Chiar, oile pot sa faca mishto unele de altele? Ca de visat nushtu, ca-s oi, na..
PPPS Ma simt ca Charlie din Flowers for Algernon, dupa ce i-a trecut efectul de genialitate in urma unei operatzii experiment, pe creier..Algernon era un soricel, nu era oaie..Dacit, si nu se compara, ca una e una, alta e alta, na, e diferite..Gata, nu mai scriu ca sa nu fac un roman dintr-un post, desi e fun..Chitz chitz, behehee, chitz, beee, si dacit asa inainte in sir infinit..Care o fi limita sirului asta daca l-am considera matematic?

Luminile singuratatilor orasului

Orasul a ramas la fel..Aceleasi strazi, aceleasi nopti, aceleasi felinare, aceeasi tacere..Acelasi somn fara vise.. Ma intreb daca se va schimba vreodata..Poate o sa ma molipsesc de la el..Eu m-am schimbat mult..E posibil sa se fi schimbat si el, dar in arogantza lui sa nu o arate..Mai demult aveam impresia ca orasul e lumea toata, si ca dincolo de marginile lui era abisul..Apoi am vazut ca limitele astea nu existau decit in mintea mea, pentru ca dincolo de ele lumea continua sa existe..Dincolo era un fel de alt inceput, un altfel de oras, care si el era la marginea altui oras..Si totul se continua pina la orizont..Cind eram departe de locul meu imi era frica..Apoi am invatat ca ma pot si intoarce, ca sa pot pleca iar cu toate lumile mele spre alte zari, de unde iar sa ma intorc..
Acum sint iar pe marginea unei lumi..Nu o vad, e prea noapte, dar o simt..Cred ca sint singurul..Sint doar eu, si limita care separa ce a fost de ce este..Orasul si noaptea au ramas in trecut, ascunse printre iluzii..Si doar eu realizez asta acum, si aici..Sint atit de unic, am devenit atit de unic prin asta..Am realizat asta singur, fara sa ma ajute nimeni..De fapt poate ca nimeni nu ar fi vrut, sau nu ar fi putut, pentru ca toti sintem la fel de identici in propriile singuratati..De fapt de asta sintem pe pamint, ca sa aducem singuratatea la suprafata, si sa o aratam unor alte singuratati..Dupa care sa plecam cu ea spre alte lumi, din alte universuri..

Teatru scris

Teatrul e facut din acte, care cuprind scene, asa e construit, si asa a functionat din vremuri de demult, pina cind a aparut filmul care si el cred ca e cam la fel, scenariul, doar ca in film e si actiune, filmari din unghiuri diferite, imagini/scene simbol, deci cu alt dinamism din start;  filmul cistiga niste dimensiuni in plus..Acuma fiecare cred ca scrie in felul lui, functie de cum construieste, pentru ca poti sa organizezi actele/scenele de la inceput, sau le construiesti pe masura ce scrii dialogurile, asta vezi scriind..

M-am uitat cu atentie la Steaua fara Nume a lui Sebastian, cel din '83, ca sa-l vad cum e facut efectiv, si e genial construit, e ca un model didactic de scris aproape..Dialogurile sint firesti, continue, usor de urmarit, si foarte clare, dar toata piesa pe ansamblu e genial construita, pentru ca scenele parca evolueaza de la sine spre un final cam neasteptat, dar previzibil..Ce e fantastic, si ce in acelasi timp face o piesa valoroasa e echilibrul asta intre spiritual-inalt si cotidian-trecator din dialoguri, pentru ca nu poti fi prea spiritual (aici prea putini ar intelege), dar nici prea realisto-grobian (e futilo-dezgustator)..Aici e arta, sa le combini pe toate ca sa dea un intreg din care spectatorul sa inteleaga niste mesaje frumos formulate..Asta e spus simplificat, pentru ca toate celelalte tin doar de talentul propriu al scriitorului..Un om cu talent are suficienta minte sa invete sa-si organizeze piesa, si asta se invata, in timp, de baza e sa ai suficiente idei, vocabular, si usurintza la a construi dialogurile, restul le rezolvi, ca sint destul de simple, dar iti trebuie si viziunea de ansamblu, ca sa fie inchegata treaba, nu sa scrii scene inutile (cum mai fac unii de umplutura). Mihail Sebastian scrie foarte bine teatru, are un stil foarte direct si explicit, are teme interesante, si inca multe, te uiti cu atentie la tot, ca sa nu scapi ceva..Asa o constructie completo-compacta e si in multe filme de aventura sau actiune..

De scris nu e greu, dar trebuie timp, si concentrare, si mintea limpede ca sa te gindesti bine la ce si cum sa faci..Asta iti aduce multe satisfactii, dar trebuie sa vezi si daca ce scrii e apreciat, aici sint mai multe care nu depind de tine..Ar fi interesant sa ma apuc sa incerc o piesa, asta sa vad..Si o scriu cu i din i nu cu i din a, pentru ca..
PS Am scris asta dpdv al celui care scrie efectiv, nu am facut o analiza literara, ca asta fac criticii, aia-s tari in clantza, dacit

Culoarea sperantei

Lumile s-au adunat imprejur..Poate a fost un fenomen fizic, de atractzie gravitationala, ca cine stie ce masa ascund in interior, poate sint foarte dense, sau poate s-au tras de firele alea invizibile si pur teoretice..M-au inconjurat sferic, ca sa ma acopere de intunericul acela rece si sec al spatiilor amestecate..Le-am lasat sa ma protejeze, ca sa ramin cit mai mult in mine..Cind m-am trezit am vazut iar stelele, si margica Pamint, asa de mica, si de neajutorata..Pe masura c e ne apropiam mi se parea mai frumoasa, si mai calda..Leaganul omenirii, locul nasterii tuturor celor ce eram, sau am fost..E frumos sa te intorci, mult mai frumos decit sa pleci..Am aterizat tot acolo..Dupa toate controalele am iesit sa ma plimb, si sa respir aerul ala natural si viu..
Tot degeaba a fost si misiunea asta, ca n-am gasit ce cautam..Nu e viata in cosmosul observabil; asa ne spunea un profesor mai demult..Nu exista viata inteligenta pe care s-o descoperim, pentru ca nu avem timp sa o facem, repeta profesorul, sintem prea mici..Avea dreptate, desi a fost contestat foarte urit pe atunci, si a picat intr-o depresie terminala..Mi-a parut rau de el, ca nu era vina lui pentru realitatea asta, el doar spusese ce va fi dupa misiunile incepute cu mult timp inainte..
Anotimpurile au ramas la fel, parca..Pamintul si-a mai incetinit miscarea, acum anul e mult mai lung, si la fel si ziua..Si cresc continuu, dar inca nu suficient cit sa ne dam seama intr-o viata standard..Primavara seamana cu cea de anul trecut..Martie e tot luna femeilor..Ce frumoase sint! Chiar, parca-s mult mai frumoase, si mai prietenoase..Sper sa nu le treaca dupa luna asta, si sa se pastreze cit mai mult efectul asta de martie..
Miine imi vizitez orasul..Ma fac turist..Saptamina viitoare plec iar in misiune..O sa-mi iau niste antidepresive, ca sigur n-o sa gasim nimic..Sau mai bine alcool..Droguri nu iau ca cica te termina repede, am vazut atitia.. Alcoolul iti da doar dureri de cap si ficat obosit, dar restul ramin intacte..Iar o sa vad albastrul ala frumos de planeta singuratica..Poate era mai bine sa fie verde, ca verdele e culoarea sperantzei, si ne era mai util.. Cineva a incurcat culorile..

Primavara

Cica a venit primavara si cica de acuma gata hopa tropa s-a dat drumu' la inverzeala, si caldureala sa fie ca cica erea momentul, ca a fost absent concretul pe cita morman de iarna fuse..Clar, trebuia o schimbare ca erea un aer nou in aer, ca cica aerul circula si a venit altul mai bun, dacit..Sa videm acuma daca vine si vremuri mai bune odata cu re-nasterea naturala a naturii..Acuma chiar daca mai e un picutz de frigutz, asta mai iese la spalat, vorba aia, important e ca pamintul a ajuns intr-o pozitie mai favorabila ca razele soarelui sa fie mai dense si deci sa fie mai multa caldura pe unitatea de suprafata..Deci dac it o sa fie caldura maaaaa, ca nu mai suport frigul, ca m-a terminat psihic, nu fizic, ca a venit socant de brusc, si a durat cam mult, lua-l-ar ciorili sa-l ia dacit da tot sa nu mai apara ever..Na, asta am vrut sa zic, ca e primavara, sintem optimisti si huo ba toti dusmanii, si salut pretini, si ura si la gara.

La multi ani da saptamina 1-8 Martie ca e completamente a femeilor, dacit.

Selectia finala Eurovision Romania 2018

Duminica fu finala Eurovision Romania 2018..A fost delir de arta sonora, armonii divine ne-au incintat timpanele, am calatorit in rai, si ne-a parut rau ca ne-am intors de acolo..Na, ne-am intors ca trebuia sa vedem finala, ca-calatoria a fost inainte, dacit..Bai nene bai nene bai nene, la ce ne trebuie noua Eurovision nu inteleg, ca n-o sa-l cistigam nici-o-data cit exista cosmosul..Sintem ramasi in urma tare cu muzica de competitie..Am vazut citeva melodii de-ale altora, mai, aia da, vezi acolo mina de artisti profi, pe cind la noi greu s-a ales ceva din tot felul de balarele..Bine ca macar avem asigurat ultimul loc..De fapt stai ca la Euro sint si acolo semifinale si pot sa ne dea afara de la inceput..Misto..Macar ne dam mari ca am participat.. O sa luam premiul 1 din coada cu suturi in fund si rostogoliri pe scari..Cum naiba ma, din toata Romania sa nu fie macar unii care sa scoata ceva mai bun? Astia cu success de ce n-au participat? A fost Feli Donose, ca ea cica e buna, dar melodia a fost o gluma. Traistariu si el a ratat cu brio a milioana oara, ca tot participa la selectiile astea, e consecvent omul, si da-geaba..Trebuia sa caute astia ceva mai tare ca femeia cu barba, poate doua femei cu barba, sau ceva de la circ, nu stiu..In fine..Deci varza sintem si la muzica, bai ce rahat, sa ai asa o sansa uriasa si sa o ratezi..Acuma e si mentalitatea asta de pitic invidios a multora care baga betze in roate alora talentatzi, e adevarat, ca de exemplu si juriul de la selectiile astea romanesti e cam comunistoid in viziuni artistice, si orice depaseste orizontul lor e automat respins, clar. La noi tre'sa cinti romaneste, lalait, lent, fara ridicari prea mari de note, sa fii acolo cit mai lipit de scena..Unor participatnzi li se reprosa ca nu se uita la public, cind cinta..Na..Sint curios cine o sa cistige Eurovisionul..Chiar, ar merge un pariu, dar e greu, ca iar voteaza astia geo-politic..Sa vedem..Poate nu iesim totusi ultimii..Ar fi ceva..
PS Am reascultat Viajero, poate nu era pe targetul Eurovision, am vazut-o la o emisiune cu Marina Almasan, ce draguta era, si ultra-super-pozitiva si zimbitoare, finutza, adica profesionala

On-off social

Cred ca  a fost o chestie de necomunicare..Eu spuneam, tu nu intelegeai, sau nu-ti pasa de ce spun..Apoi cind era rindul sa spui ceva, taceai..Pur si simplu..O tacere care jignea ce ar fi trebuit sa spui ca sa putem comunica..O tacere care ma provoca sa fac ceva. Si faceam, si iar taceai..Mai raspundeai in batjocura, sau injurai grobian, si atunci fatza ti se uritea brusc..Fata ta cea plina de riduri-crevase in care intrau mii de alte fete..Fata compusa din atitea milioane de alte fete, fata combinatie a trasaturilor fetelor intilnite de mine, pina acuma..Fata de piatra, de care vorbele aruncate se sparg in mii de cioburi..
Asa ca comunicarea e o incercare destul de fragila..Mai functioneaza, uneori..Tre'sa fii atent cum incerci s-o faci, ca se blocheaza imediat..Asta e experientza mea..Poate la unii a mers mai bine..Ferice de ei..

Etilico-ET

[Scena, la politie, actori Fotache (beat) si un lucrator cu publicul]
Domnu, sa traiti, am venit de la circiuma, am alergat in fuga de asta respir greu, vreau sa fac o plingere ca sa iau reperatzii..Domnu, sa traiti, raportez, ca m-au furat, adica m-au rapit exzstra-tereshtrii, pe cuvintul meu, uite, am aici cu mine o bucata din haina de la unu, uitati ca e autentica, era de la ala cu 4 degete, n-am putut s-o iau toata ca va dati seama, astia is ai naibii..Asa..Cind m-au rapit? Miine pe la prinz, asa..Da, miine, in circiuma, cind beam apa mea minerala cu sulf, ca io, cum sa zic, m-au luat, si m-au obligat sa calatoresc inapoi in timp cu ei, m-au lasat ieri acasa, da' eram obosit si am adormit, si de aia am venit acuma..Sa stiti ca eu n-am vrut sa merg in timp inapoi, ca sa n-am vertij, ca la tren, da m-au obligat, io am ripostat, ne-am batut, da ei era mai multi..Mi-au facut multe analize, si parea ca-s nedumeriti de unde am alcool in singe, na, io le-am esplicat da nu intelegeau, tot se incruntau la mine..Pe urma parea ca le-a placut asta cu alcoolul, ca nush ce facusera da se cam ametisera..Io am venit sa va zic sa aveti grija la circiuma, ca sa n-o transplanteze aia la ei pe planeta..Si vreau ziaru inapoi ca era cu numerele de la lotto de la tragerea de miine, a ramas la ei pa nava, si vreau sa joc numerele alea azi..Am plecat, sa traiti, daca e urgenta ma gasiti la circiuma.

GIE-MA-GIE-MA-GIE

Avem nevoie de multe, ca sa traim: mincare, lichide, aer, oameni, caldura, lumina, afectiune, etc etc..Dar mai avem o uriasa nevoie de magie..MAGIE  adevarata bre, speciala si autentica, nu de iluzionism ieftin de ala de e peste tot..Magie ne trebuie, pentru ca doar ea ne propulseaza prin alte universuri unde e cam musai sa fugim, ca sa putem supravietui la nebuneala..Clar..Bun..Unde, si cind gasim magia asta oare, ca e rara, na, e prea pretzioasa ca sa fie asa, peste tot, la indemina oricui..E interesant ca ea aduce dupa ea un mic sir de fericiri, cred, sau na, poate la mine e asa, fericiri mai multe, mai putine, mai mari, mai mici, de care se nimereste, ca na, magia e o chestie de moment, tzac-pac, iei ce-ti da, nu mai faci mofturi..Bun, unde o gasim acuma, totusi, ca are si ea o parte reala, sau ceva real care sa declanseze altceva real sau imaginat, imaginar, etc.. Putem s-o cautam fiecare prin pe unde ne zice intuitia-imaginatia..Unii o cauta in lume, oameni, relatii, bani, faima, trairi intense, alcool, droguri, pe mare, pe uscat, prin copaci, prin muzee cu detectoare de metal, de plastic, de lemn, de orice, ca detectoarele de magie pura nu s-au inventat inca..Unii isi construiesc instrumente ingenioase care sa-i ajute sa vada macar zona unde sa caute, sau unde sa nu, na, e intens procesul asta, care pare ca e cam disperat un pic, dar asa e omul, cind ii intra ceva in cap ii sta bine de tot acolo si-l face sa mai faca chestii..Dacit ca na, e un secret pe care nu-l stie multa lume; magia nu e acolo unde crezi (decit daca e, nr) e dincolo, sau dincoace, se ascunde ca e timida..Glumesc, magia se intimpla pe moment, apare brusc si incepe sa devina mai mare si mai luminoasa fix acolo unde e ea, fara sa te previna..
De multe ori magia e una legata de intilniri cu oameni deosebiti..Si ea creste pe masura ce timpul ii transforma in oameni speciali..Iar asta te schimba si pe tine, devii altul, mai bun, mai tolerant, mai inteligent..E frumos.. Daca ar fi mai multa lume care sa fie pregatita pentru momentele magice poate ar fi mai bine pentru toti, nu doar pentru ei..Sau ele..

Deci dacit da chestii da blocg

Cineva mai demult mi-a dat share pe facebook la un post, si baaaaaaaai nene am avut un trafic de ala de nu crezi ce vezi..Na..Pot sa-mi fac cont pe facebook, dar nu prea ma incinta nebuneala si viteza, chiar daca mi-as face blogul cu muuult mai cunoscut..Dacit ca io refuz sa ma bag in mode sau trenduri, sau ce prosteli mai sint acusha, si stau mai bine comod in patratzelul meu, ca e al meu, si e cozy, si e mai izolat de lumea nebuna, si e mai liniste, dacit [am intrat in perioada "dacit" hahaha]..Si fara facebook pot sa fac trafic destul de mare daca scriu niste keywords din alea cautate, pot sa fac multe posturi dacit cu keywords, sa vezi ce se imbulzesc sa muste momeala..Da e de-a-mpulea dacit, deci na, deci nu fac, deci, dacit..Nu conteaza..Oricum nu vroiam sa zic de asta cu traficu', dacit asa in trecere..Am uitat despre ce sa vorbesc, ca m-am luat cu keywords..De aia e mai bine cu secretara care sa scrie repede, ca uit..Na..Dacit..Bine, subiecte la care m-am mai gindit sint caca-lau, ca realitatea e ofertanta, adica iti ofera indirect, asa pe shustache, pe din dos, si-ti face cu ochiu', ca ba, uite ce chestie aici, e pentru tine dacit..Si persoana in cauza, adica tu, pui botu', dacit, si iei subiectul, il lansezi in subconstient (sau mai degraba il lasi sa cada in gol) si-l lasi sa se curetze singur, prin frecare de peretzii labirintului din minte..Bun..Sa zicem de technologie, de muzica, de arte, stiinte, etc? Na, putem sa zicem si de scifiuri, ca incropim noi o povestioara cu ceva interesant..Inainte cind scriam despre ceva aveam o imagine in minte cam neclara, era ca un fel de virtej din care mai sareau cuvinte sau expresii, dar intre timp s-au mai construit mai cu detaliile vizibile, e altceva, desi e inca de lucrat mult aici..Asa e cu scrisul asta, daca vrei sa scrii bine tre'sa te inspiri de undeva, adica din carti, merge si din viata, sa citesti mult ca sa inveti sa te exprimi la inceput, ca ideile le ai deja, se presupune..Sint stiluri si stiluri de scris, nu este unul universal, bun la toate, fiecare o face in felul lui personal..Tre'sa iti placa sa scrii, sa iti dea orgasme cuvintele, hahaha, glumesc, ca eu cam urasc sa scriu, ca na, ce placere sa ai ca scrii, ca e cu efort, cu dureri, cel putin pentru mine..N-am talentul altora, eu scriu pentru ca vreau sa dau drumul la idei, la frustrari, sa nu le tin in minte, din cauza ca sa nu explodez dacit, ca altfel na..
M-am uitat in ultimul timp pe niste siteuri din alea pentru adulti cu showuri: tipe/tipi/cupluri/trans-sexuali, live toate, ca sa vad lume reala cum se manifesta, in special cuplurile, sa-i vad cum cum discuta, cum se inteleg, si am vazut ca comunica destul de putin, totusi..Sau poate se cunosc atit de bine, ca nu prea mai au ce sa-si spuna in afara de lucruri obisnuite..Poate ca de asta nu m-am inteles eu cu lumea, ca-i oboseam sau enervam pe tontzi..Sau poate ii incurcam..Tontzi sau toante, na, ca la tontzi e democratzie, toti sint aproape identici..Dacit..Cam atita pentru azi..Dacit..Restul mai incolo, mai incoace, mai dincolo, cind o fi sa pice meteoritu' odata cu perele din p-lop..

Simetrii feroviare

All dead, all dead, all the dreams we had, I wonder why I still live ooooon, all dead, all dead..Cinta All Dead de Queen la difuzor. E fru-mos, n-am mai auzit demult melodia asta..Cinta bine toti de la Queen, unul si unul, acuma au mai ramas doi, chitaristul si bobosharul, plus voce Adam Lambert..Ei sint din alta generatie, acuma nu se mai face muzica artistica, toti s-au nishat pe anumite stiluri, in fine..Brian May, omul cu chitara solo e doctor in astrofizica..Dacit..Interesanta combinatie om de stiinta artist..
Ce bine am dormit. Acuma e noapte, stau si ma holbez pe geam..E cam incomod scaunul asta de tren, ala care l-a facut cred ca ura sincer oamenii..E interesant trenul asta, e simetric; in capete are cite o locomotiva, apoi cite 2 vagoane, si la mijloc un vagon dublu..Sint fascinante trenurile, ca au un spatiu strins, si sint in miscare tot timpul, e nasol ca sint tot timpul idiotzi care se holbeaza la tine, in rest e ok, desi si asa poti sa te duci intr-un compartiment separat sa fii singur, cum sint eu acuma..Ar trebui sa ma duc sa vad ce face grupul meu, poate-i gasesc de data asta..Tura trecuta mi s-au intimplat niste ciudatenii; una ca ma dusesem sa-i caut pe prietenii mei, trecusem prin tot trenul, ajunsesem la  mecanici, nimeni, apoi m-am intors, am reverificat trenul, iar nimeni, si la capatul celalalt erau tot aceiasi mecanici..La un moment dat mi s-a parut ca peisajul e pe dos, ca trenul merge rasturnat, si de aceea m-am culcat..La difuzor e tot All Dead, astia dau melodia in bucla..Sau o fi si asta din cauza simetriei? Ce bine e in compartiment, e un fel de caldura de suflete asezata in straturi peste tot, e atit de frumos..Mi-as decora si camera sa fie stil compartiment de vagon, si pe pereti as pune tablouri care sa semene cu o fereastra de tren cu peisajul aferent..Sau sa fac camera stil cabina de submarin? Sau de nava spatiala? Ma mai gindesc..Sa vad ce ma inspira mai mult..Acuma e o diferentza intre cabina de tren si o copie statica acasa..Parca e mai bine sa nu fie facuta in niciun stil camera, sa fie lasata fara model, asa ca sa lase libera imaginatia..Se poate..Mie nu-mi place sa calatoresc..E obositor, desi e interesant sa vezi, sa cunosti..Acuma sint in tren ca trebuie sa ajung musai intr-un loc, dar cind ma intorc acasa o sa dorm 24 de ore sa ma recuperez..Oare cum o fi in viitor, peste citeva mii de ani? N-or sa mai fie trenuri, sigur, doar nave aeriano-spatiale, cred..Oare cum or fi cabinele atunci, cit de sofisticate? In fine..Ma culc la loc, desi dorm agitat pe tren..I am old, but still a child, spune cintecul..Somn usor.

Show must go on

Atmosfera generala din perioada asta e sub presiune, si toti sint ultra-agitatzi, ca la Romania e cu pasiuni mari si instabile, cind hais, cind cea..Lumea se polarizeaza masiv, esti ori cu aia, ori cu ailaltzi, nu exista cale de echilibru nene, tre'sa iesim in strada sa le aratam noi ca stim sa injuram artistic..Na..Bun, de iesit trebuie, de injurat trebuie, dar chestiile cu adevarat injurabile, nu iesim sa facem doar dansul pinguinului in intersectii sau parcari..Tot timpul, tot ce s-a intimplat in Romania a fost din cauza de prostie masiva, si asta se vede simplu daca te uiti cum arata tara la 28 de ani de la propria eliberare..De la revolutie a inceput haosul, ca s-a vazut cite victime inutile au fost..A urmat o evolutie exponentiala in jos, pentru ca fostii securisti s-au regrupat si au atacat in haite, si foarte eficient..A urmat Marea Praduiala, in care fiecare a furat cit de mult i-a permis gradul si functzia, folosind chestiile pe care ei le stiau foarte bine manipularea manipulabililor si/sau a indiferentzilor care cam formau majoritatea..E uimitor cita prosteala a fost in aer tot timpul, ca deja manipularea asta a evoluat si ea in jos, pentru ca a functionat pe toate nivelurile se pare..Toate picau, dar poporul era latin-pasional, si inghitzea ca pelicanul toate mojiciile si mizeriile carora le cauta intzelesuri noi, ca ei ereau dashteptzi si n-aveau nevoie de medicii care le recomandau perfuziile in cap..Na..Acuma tara e blocata, toate-s pe zero barat, dar, in continuare se fac analize "profunde" se cauta solutii dashtepte, care duc, evident si iremediabil catre nicaieri nene, ca ce gindesc ei pare ca vine din niste realitatzi paralele..Asta e cind nu vrei, sau nu poti sa vezi adevarul ala care e peste tot..Tot timpul societatea romaneasca s-a batut pe mize mici, si inutile, ca si cum alea mari deja ar fi fost demult rezolvate..Ridicolul a devenit deja sinistru cu timpul..
Imi aduc aminte cum era dupa revolutie, cind rockerii se bateau cu depecharii (Rock vs Depeche Mode).. De ce vreodata cineva s-ar bate aiurea-n tramvai doar ca au gusturi diferite in muzica?
Acuma spectacolul continua..Dileala dixtractiva, ca e pasiune multa in joc, sint orgolii, contorsiuni si interpretari care mai de care mai aiuritoare, se striga, se agita pumni in aer, se spun fraze mari cu voci ragusite, se ridica degetul in sus, si nasul la fel, ca avem arogantza unor atot-cunoscatori..Nu te pui cu noi ca te muscam de nas..Bravo..Si Eminescu vazuse chestiile astea demult de tot..Se pare ca sint traditionale, sau ceva, ca sintem mindri, si le pastram, ca bomboanele de pe coliva..
Oare de ce mai scriu de chestiile astea ultra-cunoscute? Ca sa fie, cred, sa nu uitam cine sintem de fapt..Ca astia sintem, chiar daca ne credem niste minunatzi, relitatea vine din nou peste noi si ne mai trage un levier in dintzi..
Duminica asta cica e finala Eurovision Romania..Distractia continua..Dupa aia o luam iar de la capat cu spectacolul politico-pasional, ca sa fie..Show must go on..Behehe..Scuze, mi-a scapat, vroiam sa zic ca sus aia, jos ailaltzi..Behehe..Huo..Buna seara dumneavoastra si invitatilor dumneavoastra..Sforr.

Zero barabil

[Dupa eveniment, declaratii la cald]

[Barabil=capabilitatea de a deveni barat (zero devine zero barat) Dictionarul Galactic]

Orsh'cit si orsh'cum tot era mai bine cu varianta aia care avea chestiile alea mai bune, si mai reprezentatibile, ca se vedea dom'le ca depaseau  clar pe celelante din avion se vedeau dom'le da-o in doamneiartama nu mergea chiar asa sa faca chestiile alea, pe linga ca le facusera pe alelante inainte si nu erau clare decit deloc nici sa le faci pe variante si pe subvariante, ce s-o mai frecam la rece cu tzurtzuri..Treaba trebuia facuta din partea ailalta, si cu alte metode, ca sa iasa ceva sa zici ca n-a fost degeaba, dacit ca nu erea daloc usor, ca nu e ca la cum a fost atunci cu trebile alea, e schimbata de tot ba, n-ai ce sa mai, ca daca nu vine o sa vina iar ala si o sa zica din nou de chestia, ca inainte fusese mai beton dacit de zece ori dacum acuma..Dacit ca da discutzie mai hai sa zicem ca da, da' erea cu mai multe shpiluri da la alelante care o faceau pe asta sa se shchimbe daca erea si asta de facut, da' n-ai cu cine ba, si daca ai cu cine n-ai cum, ca pula-n ei de la un capat la altu'..Ca pe urma tot o sa se intimple si chestiile ashtilante, ca nu e cazu' ca daca sa nu, sa da, logic, ce, te pui cu legile naturii? Ca daca e da, e dacit da bai, sa bagi la cap, ca daca e da e nu pe dos, si nu e nu, ca daca era nu nu mai era da, e cum trebe baaaaa bou senilopat ce te dai porc tzepos, e cum trebe baaa, hipopotam cu cioc si coada de apa dulce, baaaa acesta, aici e precizie, nu te freci de s-o frecam, ca nu esti la ma-ta in curte sa impusti gaini cu dopuri..Ca daca ma nervezi te bat de-ti suna vidu'n cap pina iti iese pa urechi baaa..Esti da-cit un bou ba, un bou dacit baaaa, boule dacit care esti, pleaca d'aci ba dacit boule, boule dacit!!!!!

Multe si marunte

Imi vine sa scriu mult sa-mi eliberez toate interioarele mentale, si sa ma simt liber de toate celelalte care incearca sa ma agatze..Simt uneori ca timpul ma constringe si vrea sa ma deformeze, ca sa incap in niste tipare inepte..Cred ca de asta scriam mai demult despre senzatia de zbor, ca e o eliberare de concret si o incercare de a intra in abstract (sau in spiritual)..Am uneori nevoia sa traiesc cu viteza, si sa vad gindurile si starile cum trec ca peisajele la fereastra trenului..In fine..
As mai scrie o infinitate de cuvinte despre orice tema..De fapt mi-ar fi mult mai usor sa vorbesc..Clar am nevoie de o secretara cu care sa ma inteleg bine, sa nu fie prea sexy ca sa nu ma conturbeze, dar sa ma poata ajuta cu expresii, cuvinte, ma rog sa le stie cu limba bine de tot, limba literara evident, si sa aiba si intuitie buna, sa fie un foarte bun si competent critic..Si sa fie natural-feminina, ca o muza dedicata, deci, ca sa ma inspire sa ma auto-depasesc..Singur sint neajutorat, si parca fara o motivatie..Chiar, daca ai familie parca ai de ce sa faci lucruri, si sa vrei mai mult de la viata (si de la tine, evident)..Ma rog, sint avantaje si dezavantaje, depinde de partenera..
Cred ca scriu ca sa-mi dau seama de ce lipsuri am, adica sa le pun pe concret, ca asa le cam stiu, dar asta nu ma ajuta..Le scriu ca sa le fac de ris, hahaha..Ce glume timpite am, despre asa subiecte sensibile..
Bre, scrieti si voi pe bloguri chestii mai interesante, ca sa am si io ceva de citit..Bine, cind citesc ceva bun imi merg gindurile mai eficient, si am si o stare mai pozitiva..Si nu mai folositi cuvinte si imagini apocaliptice, ca alea ma indeparteaza afectiv de text, ca reclamele proaste care ma fac sa nu mai vreau sa cumpar produsul respectiv..Na..
Mai sint muuuulte spus, dar na, nu au legatura..Ma gindesc ca ingineria e si o mare nefericire, ca azi toate evolueaza foarte repede si tre'sa te adaptezi, nu e ca in alte joburi unde schimbarile sint mai mici..Intr-un interviu, Toni Grecu zicea ca nimic din ce a invatat el in facultate nu mai e valabil azi (electronica, centrale telefonice), si mi-am dat seama ca electronistii sint mai nefericiti ca inginerii mecanici..De fapt depinde, ca-s muuulte situatii..Muuuu..

Despre scris

Scrisul presupune destul de multa cunoastere bine aplicata..Ma uitam de multe ori la emisiuni, talk shows, stand up comedy, la tot felul de videouri, vloguri, bloguri, etc, si ma uitam cita lalaiala, cita vorbarie, cit de multe cuvinte aruncate aiurea-n tramvai, si cit de putine idei valabile..Se clampaneste mult pentru ca asa pot comunica  marea majoritate, dar se comunica slab de tot, si pe lucruri ultra-superficiale..Nici chiar asa.. De fapt poate chiar asa, pentru ca ce e in cotidian e de consum, nu e elaborat..Daca vrei idei si exprimari, si poezie te duci acolo unde e asa ceva..Teatrul asta romanesc nou e mai modern, dar nu stiu cita valoare are, pentru ca na, e ca sa se vinda, si atunci bagi grobianisme, injuraturi, chestii care sa santajeze sentimentele, sa le tina legate, dar cu ochii fortzat deschisi, ca tipul din Portocala Mecanica (A Clockwork Orange filmul), si totul pentru ca sa ne "impresioneze"..E diliu sa mizezi pe asta, dar asta pare ca vinde, si atunci, na, faci compromisul daca trebe, dar nu trebuie coborit ca miserie sub o limita a suportabilitatii, pentru ca si lumea are sensibilitatea ei..Repet o chestie: in presa cica se vinde 3S=Sex+Singe+Scandal, adica ai success daca bagi masiv asa ceva..La singe intra si violentza, mortzi, orice..Chestiile astea sint clar dezgustator-degradante, dar cica functioneaza, conform folclorului..Na..Acuma si cartile/filmele de mare success si-au construit succesul pe asta, pentru ca au venit cu chestii soc care buseau morala si bunul simtz..Bunul gust cam iesea din ecuatie, dar pare ca artistic lucrurile erau bine aranjate..In fine..
Ca sa scrii ceva bun trebuie idei bune, si constructii artistice care sa te surprinda, cred eu, si nu sa te socheze, pentru ca e aiurea sa iti doresti sa fii socat (asta doar daca nu esti masochist sau ceva)..Si bineinteles sa te emotioneze, ca asta e scopul artei, sa-ti creeze stari, adica sa te ajute sa-ti accesezi starile tale profunde, pina la urma..Talentul real e ala care te face sa construiesti din cuvinte textul care sa sensibilizeze, si daca reusesti e bine, daca nu, mai incerci..Acuma ca sa scrii iti trebuie starea aceea care sa te ajute sa construiesti textul care sa o releveze, si pentru asta iti trebuie usurintza la gasirea cuvintelor potrivite si imbinarea lor cit mai naturala..Cuvintele le iei din minte, din memorie, amintiri, si iti trebuie un vocabular urias la baza (ma uit ce vocabular ultra-sarac e folosit azi), iar constructia frazelor o faci din experientza/educatie, aici e de munca mai mult sau mai putin functie de talent..Bine, talentul de versificator de ex nu te face mare poet daca nu ai idei si imagini artistice..Talentul e o suma de capabilitatzi care contribuie la constructia textului..Sint persoane carismatice chiar, care nu sint buni scriitori, pentru ca scrisul si vorbitul sint diferite..Mircea Badea e bun la conversatie, te face sa cazi pe jos de ris, dar la scris nu e la fel..Banciu e mai bun la scris, pentru ca vorbeste cam gretzos-dezgustator de multe ori..Sint stiluri si stiluri de personalitati, evident, dar la scris conteaza textul concret..E o discutie foarte lunga, si cam sterila totusi, pentru ca scrisul e un travaliu pe care fiecare il face in felul lui propriu..Cind scrii esti tu, lumile tale, si foaia de hirtie/monitorul.. Restul din realitate cam dispare, pentru ca te incurca..Daca esti inspirat atunci dai drumul la imaginatie, si transformi totul in cuvintele cele mai valabile..
PS Am uitat sa spun despre text cam cum sa fie: in primul rind simplu si clar, adica usor de inteles, totul redus la esentze, cu cit mai putine arabescuri, ceva gen stil stiintific, sau hai sa zicem stiintifico-metaforico-filosofico-realisto-fantastic, dar simplu si legat, adica sa creeze revelatzii in capul cititorului (pe cit posibil)

Teatru?

Ar fi un challenge interesant sa incerc sa scriu teatru, si cred ca as putea..Bine, nu mi-ar iesi din prima o capodopera, ca na, e de munca la scris, trebuie sa te gindesti, sa-ti elaborezi conceptele, sa desfasori planurile, etc, dar cel mai important e dialogul, evident.. Aici, la dialoguri e o chestie, ca depinde si de felul in care gindeste si simte publicul, adica ce asteptari are de la personaje, ce sa spuna, si cum, in ce fel..Acuma si eu pot fi si publicul in procesul asta de analiza al piesei, pentru ca dupa ce il scriu uit ca l-am scris, si il citesc ca si cind as fi un cititor la prima lectura, sau il mai dau si altora sa-l vada, sa-si dea cu parerea, etc.. Acuma cred ca piesa ar fi una atipica, probabil un fel de science fiction ca-cadru ca e mai moderno-ofertant intr-un fel, ca poate fi cindva/undeva in care pot functiona multe fantezii sau lucruri imaginate/imaginabile care au transformat deja mediul social, si acolo si omul e transformat, si aici poti dezvolta destul de mult; chestia e ca nu stii cit de interesanta iese piesa pentru ca pot interveni technicalitati care cam plictisesc, desi ele sint cele care au dus la transformarea omului..Totusi, daca e in viitor, si omul e diferit, parca el ar trebui si sa gindeasca/vorbeasca/actioneze conform cu vremurile alea, si asta l-ar putea face greu de inteles..Personajele trebuie sa fie ca noi, pina la urma, deci cadrul ar putea fi ceva contemporan sau ceva fara timp si spatziu, adica oriunde..Bun, sa zicem ca gasim un loc, acuma ce personaje aducem, ca trebuie sa ai acoperita toata posibilitatea de idei si sentimente..Si aici e usor, poate fi oricine, barbati, femei, tineri, batrini, ca pina la urma oricine poate spune chestii geniale, nu e o limita de virsta sau de sex, clar..Bun..Care sa fie actiunea? Aici mai e de gindit, desi teatrul nu e film, e mai liric si mai de reflectie..Sa zicem ca si asta am rezolvat..Acuma de unde incepem cu scrisul? Aici e cheia, ca odata inceput poti sa stergi, sau sa adaugi, dar inceputul e unul mai degraba care-ti vine din inspiratie..De fapt toate sint la inspiratie, nu e ca-ti gindesti scrisul, pentru ca trebuie sa ai si sentimente bagate in text..Na, acuma nu mai ramine decit sa scriu piesa geniala..Simplu..Dar daca o sa-mi iasa, ce ma fac daca o sa am success? Glumesc, pina acuma n-am scris niciodata teatru, doar schite mici..Ar mai merge scris pe bucatele, pe scene, cind la una, cind la alta, nu neaparat scris de la un capat la altul, asa ar fi mai pe stilul meu..Sa vedem..Imi urez mult success!

Orasul cu manechine

S-au amestecat toate intre ele, timpul, spatiul, lumile, materiile, nemateriile, spiritele, au trecut toate prin masina de tocat a universului ca sa rezulte mehlemizate. Acuma e imposibil, ca o gaura neagra plus o pitica alba ce da? O gaura pitica gri? Nu cred..Oricum toate si-au revenit, din bucatzi, la ce erau..Amestecul dintre ele era pur teoretic..N-ar fi avut cum sa fie altfel, clar..
E plin de mizerii peste tot..Toti stau ca pe arcuri, pregatiti sa sara..Se uita chioris la tine de parca i-ai fi dator cu ceva, sau ti-ar fi dator cu ceva..Sa va fut bai libidi-cretino-tiriturilor prajite ce sinteti..E intuneric si pot sa ma strimb la ei fara sa ma vada..Sint in bus, e tirziu, si merg spre casa..Am fost in oras sa ma plimb prin parcul de pe faleza..Nu era aproape nimeni pe acolo..Am zis ca la v reo circiuma o fi cineva..La fel, zero lume in afara de barman..Mai bine..Unde-or fi, s-or fi dus la vreun show ceva, desi, na..Dupa asta am zis sa ma intorc acasa, si am luat busul..Aici sint vreo citiva, dar nu se misca niciunul..Iar au pus manechine..Le-am zis macar sa ia robotzi, ca nu-s scumpi..Soferul e si el tot manechin..De cind au recreat orasul nu au folosit atitia manechini ca acuma, probabil au transferat robotzii la alt oras..Planeta asta e plina de orase vechi reconstruite de robotzi dupa planurile ramase de cine stie cind..Mai sint turisti ca mine iesiti la plimbare, din aia, cum le zice,  nostalgici..Acuma unde cobor oare din bus? Parca m-as mai plimba pe jos prin parc, ca si asa nu am program..Mai bine stau pe scaun si ma uit pe geam..E mai frumos noaptea decit ziua..Aici n-am tv, doar net, si  pot sa vad orasul proiectat pe toti peretii din camera, panoramic, ca si cind m-as plimba cu patul pe strazi..E fun.. Miine merg iar la circiuma, sa vad daca mai are alcool, ca azi..Poate imi prelungesc concediul..Ca merit..

Inutilul ab-surd

Nu mai conteaza nimic..Nici n-a contat vreodata..Lumea parca si-a fixat ca scop absurdul..Traim la fel si noi parca..Din ce in ce mai absurd..
Viata e limitata, si pare ca, din absurdul lor oamenii nu realizeaza asta..Sau nu vor, sau isi impun sa nu realizeze asta..Pe Alexandru Macedon l-au ingropat cu miinile pe afara ca sa se vada ca nu a luat nimic cu el.. Asa, si? Poate ca nu e de ce a luat cit e ca a facut ce si-a dorit, si a avut success cu asta..Asa si cu astia de alearga dupa bani..Ei cica au de fapt success si glorie pe linga bani..Au?
Am vazut citeva documentare cu George Michael..Toata lumea il invidia ca e talentat, ca arata bine, ca are bani, ca are success la femei, ca e gay, na, il invidiau ca avea ce n-aveau ei..Si probabil ca toate astea au pus pe el o presiune uriasa..Asa ca si pe Amy Winehouse..Si au cedat..Toti cedam, oricit ne-am crede de tari, pentru ca nu avem cum sa rezistam, ca nu sintem masini..Societatea e dura, dar nu e neaparat corecta, pentru ca in ea sint multi incorecti..Cit si cum rezistam in ea depinde de multi factori interni si externi..In fine..
Toate-s cum sint..O sa ajungem sa ne tirim dupa o secunda de atentzie..Oricum nu mai conteaza..Cel mai tare doare cind realizezi asta..

Trecut, prezent, viitor

De mult incerc sa inteleg cit mai mult din lumea asta..Am ambitia uneori ca vreau sa o inteleg pe toata, si complet..De ce anume, nu stiu, cum, la fel nu stiu, incerc asa, pas cu pas, ca nu poti sa sari etapele, ca nu esti vreun geniu..Si in procesul asta ultra-ambitios am vazut ca inainte sa inteleg lumea tre'sa ma inteleg pe mine, iar pentru asta am incercat sa ma privesc din exterior, eu pe mine..E greu al naibii, mai ales ca ai tot timpul in cap presiunea imbecila a exteriorului..In fine, ca sa iti dai seama cum esti si de ce esti asa tre'sa mergi in copilarie, sa vezi mediul in care ai crescut..Eu am vazut ca mediul meu de atunci era unul extrem de primitiv si brutal-neiertator nene..Nimic nu era cit de cit prietenos, totul era o lupta continua stil Darwin..Sinistru si real, chestia era ca nu constientizam si eram optimisti..Si mergeam inainte cu inconshtientza..Si am tot mers asa pina am vazut ca aveam probleme nerezolvate care acum isi arata efectele..Una majora e, cred, lipsa iubirii reale, a IUBIRII REALE nu a uneia pretinse sau false..O simti adinca treaba asta, si doare..Probabil ca necunoscind iubirea reala de mic nu am stiut cum s-o abordez la maturitate, sau poate mi-a fost frica si am fugit de ea, sau poate ca o imaginam altfel si am fost deceptionat..E posibil sa fie toate, si inca multe alte cauze..Dar nici n-am gasit pe cineva cu care sa ma simt relaxat intr-o discutie, si simteam asta de la incercarile de inceput ale oricarei relatii, vedeam limpede ca eram diferiti, si ca n-o sa mearga..Dupa multe esecuri am incercat tot felul de artificii sa fac relatia sa mearga, dar n-a fost sa fie..Am vazut ca cele mai importante sint valorile si interesele impreuna, daca ele coincid cu al celuilalt e chiar miraculos, daca nu e bine si daca o parte din ele sint la fel, dar e un prag sub care chiar nu mai functioneaza instalatzia asta a iubirii..
Vezi pe traseu, si incerci sa te adaptezi, dar daca nu merge nu va merge oricit ai fortza, ca sintem cam fixatzi pe noi insine, si nu ne schimbam orice ar fi..
Asta e cu persoana mea si varianta de drum prin viatza, pina acum..Ce va fi nu se stie, sa speram ca de bine, ca trebe si echilibru in viatza, nu merge chiar asa sa tot iei castane, ca o iei razna..In fine, inveti in timp sa mai dai si tu castane, acuma depinde cum, cui, in ce fel..Iar in rest toate de bine..Mai e un pic si vine primavara, gata cu frigul ca mi s-a acrit..Poate incepem o cu totul alta viatza ca meritam, clar..
PS Si mai e o chestie pe care am uitat-o, ca in vremurile adolescentzei mele societatea aia ne abatea atentzia de la realitatea-reala presindu-ne sa intram in una diferito-idealista, in care sa cautam sa devenim conform cu propriile aspiratzii care ne erau impinse pina dincolo de limita suportabilitatzii, sa invatzam (pina benganim), sa ne facem datoria (una supra-evaluata), sa fim dedicatzi (pina la dileala), sa fim altruisti (dincolo de limitele realitatzii)..Si inca multe altele, asta in conditiile in care era clar ca societatea e una primitiva, rece, stupida, si plina de tot felul de lighioane..