Ma intreb daca dupa toate mai ramine ceva..Daca bucati mici din lumile care au fost se transfera spre lumile care vin..Pentru ca noul sterge pe jos cu vechiul, il foloseste si il scuipa ca o guma de mestecat..
Timpul trage, ca un cal, carutza spatiilor, le duce cu el, cind mai repede, cind mai incet..Desi, parca timpul e mai mult decit un cal, e un fluid care curge aparent cu aceeasi viteza, si care poarta pe el toate navele spatiilor posibile, nave pe care se afla toate sistemele de referintza posibile..Si noi calatorim cu toti in nave, sintem care marinari frecatori de punte, care operatori la to'felu de instalatii, care ofitzeri de toate rangurile posibile..Comandantzi pare ca nu sint, ci doar ici colo cite un idealist considerat nebun, care sare peste bord ca sa revina cu rezultatele unor scufundari..
Timpul pare ca nu negociaza nimic, cu nimeni, niciodata..E dur, si rigid..E ca un rege etern, care a vazut tot.. Un rege in fata caruia toti sintem sclavi..Un rege singuratic..
Saturday, October 8, 2016
Tuesday, October 4, 2016
Alte treceri
Scriu din exasperare, pentru ca nu gasesc nicaieri nimic din ce mi-as dori sa citesc..Si scriu ca sa nu uit, si sa am ce sa citesc cind toate mi se intorc impotriva..Si mai scriu din un miliard de alte motive, mai mici, sau mai mari, dar in principal scriu ca sa comunic lucruri pe care nu le pot discuta cu nimeni..
Ieri ziceam despre adevaruri, si incercam sa le clasific, sau sa spun cum sintem noi legati de ele, de adevaruri.. Ce n-am zis e ca adevarurile astea ne vorbesc in tot felul de moduri, de la soapta, la urlete..Ne vorbesc pe limba lor, si tot ce trebuie sa facem e sa invatam sa le ascultam..Pentru ca ele ne sint comunicate prin tot felul de variante: prin oameni, la diferite discutii, prin intimplari, prin ginduri, prin trairi, prin visuri, etcetc..Gasim adevaruri doar plimbindu-ne noaptea cu tramvaiul; sau negociind la piatza, sau conversind savant cu un intzelept..Pentru ca adevarurile sint peste tot, clare si imediate..Depinde doar de noi sa le "pescuim" si sa le intelegem..Tot ce trebuie e o minte educata, si o dorintza de explorare..Si tenacitate, clar..
Lucrurile sint simple in aparentza, asa cum a fost cu marul lui Newton..O intimplare..Cite mere n-au cazut pe jos, pina la Newton? Miliarde..Dar doar mintea lui Newton a descoperit formula atractiei universale.. A fost magie? Hahaha, poate ca unii o interpreteaza asa..Nu bre, a fost o munca uriasa in spate, ginduri, cercetari, asocieri de idei si variante posibile..Mie si acum mi se pare fabulos sa descoperi legea atractiei universale, adica sa sintetizezi intr-o formula simpla fortza cu care 2 corpuri de mase date m1 si m2, la distantza data r, se atrag intre ele F=k*m1*m2/r^2, unde k e o constanta..Pai cu fortzele astea determinate pui o uriasa ordine in haosul universului, si incepi sa construiesti o intelegere a lui..Iti dai seama ce importantza a avut o asa descoperire..Si asta a fost doar inceputul..Pentru ca spiritul cel cautator a descoperit atitea, si atitea..
Astazi sintem inconjurati de atita cunoastere..Sint atitea formule, si diagrame care descriu in detaliu multe fenomene..E fascinant tot..
Linistea ne aduce gindurile care se combina intre ele, ca sa genereze idei..Si ca sa ne stabilizeze echilibrul fiintzei..In liniste meditam la tot..
In ultimul timp mi-am luat o vacantza pentru ginduri, si le-am lasat libere, pentru ca am obosit de unele constringeri, dar e posibil sa urmeze o perioada de dureri psihice mai neclare, datorata unor interferentze cu oamenii..Pentru ca de la oameni am avut atitea dureri nemeritate, si am dezvoltat si o fobie..Pentru ca mi-e atit de sila de reactiile lor..Pentru ca sint atit de salbatici si haotici..Si complet cretini..Plus ca au atitudini cvasi-criminale..Si asta o vezi conducind in trafic..In fine, sa uitam..
Ce imi doresc e un job in cercetare, ca acolo sint doar eu cu mine, concentrat pe ce am de facut, rezultate clare puse in documente, si nu trebuie sa inghit nush ce mizerii de la nush ce mizerabil de sef inept..Jobul de acum e convenabil si stabil..Mi-a dat o oarecare liniste..Ma pregatesc de schimbari, normal, si caut ceva care sa imi puna mintea la contributie..Asta o sa vina, in timp..Totul e sa ma simt liber in mine, si apt sa incep altceva..Resurse suficiente am..Sa vedem ce apare la orizont..
Ieri ziceam despre adevaruri, si incercam sa le clasific, sau sa spun cum sintem noi legati de ele, de adevaruri.. Ce n-am zis e ca adevarurile astea ne vorbesc in tot felul de moduri, de la soapta, la urlete..Ne vorbesc pe limba lor, si tot ce trebuie sa facem e sa invatam sa le ascultam..Pentru ca ele ne sint comunicate prin tot felul de variante: prin oameni, la diferite discutii, prin intimplari, prin ginduri, prin trairi, prin visuri, etcetc..Gasim adevaruri doar plimbindu-ne noaptea cu tramvaiul; sau negociind la piatza, sau conversind savant cu un intzelept..Pentru ca adevarurile sint peste tot, clare si imediate..Depinde doar de noi sa le "pescuim" si sa le intelegem..Tot ce trebuie e o minte educata, si o dorintza de explorare..Si tenacitate, clar..
Lucrurile sint simple in aparentza, asa cum a fost cu marul lui Newton..O intimplare..Cite mere n-au cazut pe jos, pina la Newton? Miliarde..Dar doar mintea lui Newton a descoperit formula atractiei universale.. A fost magie? Hahaha, poate ca unii o interpreteaza asa..Nu bre, a fost o munca uriasa in spate, ginduri, cercetari, asocieri de idei si variante posibile..Mie si acum mi se pare fabulos sa descoperi legea atractiei universale, adica sa sintetizezi intr-o formula simpla fortza cu care 2 corpuri de mase date m1 si m2, la distantza data r, se atrag intre ele F=k*m1*m2/r^2, unde k e o constanta..Pai cu fortzele astea determinate pui o uriasa ordine in haosul universului, si incepi sa construiesti o intelegere a lui..Iti dai seama ce importantza a avut o asa descoperire..Si asta a fost doar inceputul..Pentru ca spiritul cel cautator a descoperit atitea, si atitea..
Astazi sintem inconjurati de atita cunoastere..Sint atitea formule, si diagrame care descriu in detaliu multe fenomene..E fascinant tot..
Linistea ne aduce gindurile care se combina intre ele, ca sa genereze idei..Si ca sa ne stabilizeze echilibrul fiintzei..In liniste meditam la tot..
In ultimul timp mi-am luat o vacantza pentru ginduri, si le-am lasat libere, pentru ca am obosit de unele constringeri, dar e posibil sa urmeze o perioada de dureri psihice mai neclare, datorata unor interferentze cu oamenii..Pentru ca de la oameni am avut atitea dureri nemeritate, si am dezvoltat si o fobie..Pentru ca mi-e atit de sila de reactiile lor..Pentru ca sint atit de salbatici si haotici..Si complet cretini..Plus ca au atitudini cvasi-criminale..Si asta o vezi conducind in trafic..In fine, sa uitam..
Ce imi doresc e un job in cercetare, ca acolo sint doar eu cu mine, concentrat pe ce am de facut, rezultate clare puse in documente, si nu trebuie sa inghit nush ce mizerii de la nush ce mizerabil de sef inept..Jobul de acum e convenabil si stabil..Mi-a dat o oarecare liniste..Ma pregatesc de schimbari, normal, si caut ceva care sa imi puna mintea la contributie..Asta o sa vina, in timp..Totul e sa ma simt liber in mine, si apt sa incep altceva..Resurse suficiente am..Sa vedem ce apare la orizont..
Monday, October 3, 2016
Treceri
Try to remember the kind of september..Ce frumos, sa incerci sa-ti amintesti vremuri de septembrie, dintr-un alt septembrie cind erai asa de tinar si doritor a afla atitea adevaruri pe care toti le ascundeau..Un septembrie dintr-un alt timp al tau, si dintr-o alta realitate, cea de atunci, cind stiai ca poti atit de multe, si cind iti cautai fiintza printre toti ceilalti..Iti amintesti si cit de inchistate erau toate, si cit de nedescoperibile..Ce vremuri.. Ce mult era atit de aproape, pe cit era de departe, si ce adevarata era realitatea aceea deschisa, pe care nu o puteau vedea ceilalti..Desi in ochi le simteai o dorintza de a deveni ceva ce nu-si puteau defini..Ce limpede parea totul, pentru ca le simteai printre linii si cuvinte o dorintza de a se elibera si ei, ca si tine, si de a zbura spre ceva ce isi doreau atit de mult..Eram aceiasi, in acelasi context social pe care nu il puteam explica, pentru ca simteam ca ne depasea..Eram atunci doar priviri deschise, si oameni intre alti oameni, care isi doreau sa isi comunice fiintzele fara limite, si fara constringerile impuse..
Asa am crescut, si asa am invatat sa fim, liberi pe dinauntru..Cu toate lumile reduse in exterior la cevauri asteptate de la ceilalti..Septembrie e, ca si octombrie, un inceput de toamna, si un inceput de toate inceputurile..M-am tuns conform, ca asa era la inceputul scolii, sa fii cum se cerea de la tine..Inca mai am in mine toate rigorile de atunci, si ma conformez lor, orice ar fi, si oriunde m-as afla, pentru ca asa era acea lume in care am crescut, si in care am aflat acele adevaruri care m-au facut sa fiu ce sint..Si pentru ca lumile mele de acum aduc un fel de omagiu acelor inceputuri..
Try to remember the kind..E o toamna pe care o simtim in ginduri..Melancolim pe armoniile visurilor de atunci, pentru ca atunci simteam atit de profund cum in noi incepeau atitea inceputuri, si cum toate se desfasurau evantai de lumi de lumi de lumi din lumi..
Cred ca pastram cu grija copilul din noi, pentru ca el e cel care ne duce inainte, cu toate naivitatile si sperantele lui, si el ne da impulsurile drumurilor posibile..Si el e cel mai sincer si adevarat om care ne intelege asa cum nu ne-a inteles nimeni..Un om clar si limpede, si care ne priveste inca intrebator, cu ochi albastri ca ai ai marilor in care astazi vedem topite toate infiniturile..Un om care e acelasi, si care ne e alaturi cind ne dor atitea..Care vine parca sa ne mingiie cu lumini, si vorbe dulci, si atingeri moi, ca si cind ar vrea sa ne aduca, de dincolo, toata linistea universului..
Toamna e aceeasi, seamana cu cea din amintiri..Si toamna ne aduce inapoi, spre noi insine, si ne spune, cu acelasi ton de profesoara la catedra, sa nu uitam niciodata ca sintem acum pentru ca atunci am fost un eu care a evoluat, si ca viata a fost un exercitiu bun pentru a merge inainte pe propriul nostru drum..
Am fost in rindul doi, banca de la geam, aveam in fata 2 tipe, si un coleg de banca dragut si tocilar, care invata scriind..Pe fereastra vedeam curtea interioara..Orele imi erau pline de emotii, pentru ca niciodata nu invatam tot, si nu-mi faceam tema complet..Eram tot timpul intr-un fel de observare a tot ce se intimpla, pentru ca toti veneau cu atitea noutati, care erau atit de interesante..Si simteam, parca, de atunci, ca lumea asta a liceului o sa ma bintuie toata viata, pentru ca am sa incerc s-o inteleg tot timpul, si tot timpul ceva o sa-mi scape..Ceva ce nu stiu sa definesc clar, pentru ca e legat de un nestiut ce era dat de fiintzele celorlaltzi, fie ca erau profesori, sau colegi..Un nestiut misterios..
Azi inca ma mai intreb daca am trait atunci, asa..Si imi e teama sa incerc un raspuns, pentru ca acele vremuri aveau atit de multe nedeterminari, care ma mai bintuie si azi..Pentru ca mai simt neclar in toate gindurile mele toate variantele nespuse, si resimt inca fricile nestiuturilor din toate constringerile date in atitea expuneri si explicatii..Care exprimate in formule, care spuse in cuvinte clare, si restrictive, care parca aveau in ele, printre rinduri, insinuari care ne vorbeau despre incapacitatile fiintei din noi..Pentru ca ni se spunea clar, pe un ton imperativ, ca vom esua toata viata, orice, si oricum..Si asta te doare in adincul tau cel mai adinc, sa vezi cum un elaborat iti prevede un fel de viitor..Un elaborat care, in timp s-a dovedit el insusi un esuat..
Dar toate te-au durut tare de tot..Si ai invatat sa treci peste toate regindindu-ti fiinta..Si ai trecut, si ai fost un om care a evoluat continuu, uitind, si amintind episoade de trecut..Si ai devenit, pentru ca tu ai stiut ca valorile tale sint mai adevarate..Dar asta a cerut timp, si energie vitala..
Asa am crescut, si asa am invatat sa fim, liberi pe dinauntru..Cu toate lumile reduse in exterior la cevauri asteptate de la ceilalti..Septembrie e, ca si octombrie, un inceput de toamna, si un inceput de toate inceputurile..M-am tuns conform, ca asa era la inceputul scolii, sa fii cum se cerea de la tine..Inca mai am in mine toate rigorile de atunci, si ma conformez lor, orice ar fi, si oriunde m-as afla, pentru ca asa era acea lume in care am crescut, si in care am aflat acele adevaruri care m-au facut sa fiu ce sint..Si pentru ca lumile mele de acum aduc un fel de omagiu acelor inceputuri..
Try to remember the kind..E o toamna pe care o simtim in ginduri..Melancolim pe armoniile visurilor de atunci, pentru ca atunci simteam atit de profund cum in noi incepeau atitea inceputuri, si cum toate se desfasurau evantai de lumi de lumi de lumi din lumi..
Cred ca pastram cu grija copilul din noi, pentru ca el e cel care ne duce inainte, cu toate naivitatile si sperantele lui, si el ne da impulsurile drumurilor posibile..Si el e cel mai sincer si adevarat om care ne intelege asa cum nu ne-a inteles nimeni..Un om clar si limpede, si care ne priveste inca intrebator, cu ochi albastri ca ai ai marilor in care astazi vedem topite toate infiniturile..Un om care e acelasi, si care ne e alaturi cind ne dor atitea..Care vine parca sa ne mingiie cu lumini, si vorbe dulci, si atingeri moi, ca si cind ar vrea sa ne aduca, de dincolo, toata linistea universului..
Toamna e aceeasi, seamana cu cea din amintiri..Si toamna ne aduce inapoi, spre noi insine, si ne spune, cu acelasi ton de profesoara la catedra, sa nu uitam niciodata ca sintem acum pentru ca atunci am fost un eu care a evoluat, si ca viata a fost un exercitiu bun pentru a merge inainte pe propriul nostru drum..
Am fost in rindul doi, banca de la geam, aveam in fata 2 tipe, si un coleg de banca dragut si tocilar, care invata scriind..Pe fereastra vedeam curtea interioara..Orele imi erau pline de emotii, pentru ca niciodata nu invatam tot, si nu-mi faceam tema complet..Eram tot timpul intr-un fel de observare a tot ce se intimpla, pentru ca toti veneau cu atitea noutati, care erau atit de interesante..Si simteam, parca, de atunci, ca lumea asta a liceului o sa ma bintuie toata viata, pentru ca am sa incerc s-o inteleg tot timpul, si tot timpul ceva o sa-mi scape..Ceva ce nu stiu sa definesc clar, pentru ca e legat de un nestiut ce era dat de fiintzele celorlaltzi, fie ca erau profesori, sau colegi..Un nestiut misterios..
Azi inca ma mai intreb daca am trait atunci, asa..Si imi e teama sa incerc un raspuns, pentru ca acele vremuri aveau atit de multe nedeterminari, care ma mai bintuie si azi..Pentru ca mai simt neclar in toate gindurile mele toate variantele nespuse, si resimt inca fricile nestiuturilor din toate constringerile date in atitea expuneri si explicatii..Care exprimate in formule, care spuse in cuvinte clare, si restrictive, care parca aveau in ele, printre rinduri, insinuari care ne vorbeau despre incapacitatile fiintei din noi..Pentru ca ni se spunea clar, pe un ton imperativ, ca vom esua toata viata, orice, si oricum..Si asta te doare in adincul tau cel mai adinc, sa vezi cum un elaborat iti prevede un fel de viitor..Un elaborat care, in timp s-a dovedit el insusi un esuat..
Dar toate te-au durut tare de tot..Si ai invatat sa treci peste toate regindindu-ti fiinta..Si ai trecut, si ai fost un om care a evoluat continuu, uitind, si amintind episoade de trecut..Si ai devenit, pentru ca tu ai stiut ca valorile tale sint mai adevarate..Dar asta a cerut timp, si energie vitala..
Infinitul posibil
Fiinta ne e un dat; un corp, si o minte care sa invete..Invatind, si traind experiente ne transformam continuu.. Totul e ca acumulind informatii sa invatam sa separam valorile intre ele, si sa nu ne lasam manipulati de tot felul de inselatorii colorate, si unele dintre ele abil construite..Si asta o facem mergind la sursa adevarurilor..
Acuma exista multe adevaruri, de toate felurile, si ele dispuse pe diferite nivele, de la cele mai mici la cele mai inalte, si puternice..
Exista adevaruri obiective, cele care ne vin din stiintze, si adevarurile fiintzei proprii, si toate sint importante..Adevarurile fiintzei sint cele legate de cum am crescut, in ce mediu, cu ce valori, care ne-au fost mai mult, sau mai putin impuse, si ce simtim din interiorul nostru; pentru ca avem anumite deschideri spre anumite ceva-uri, anumite placeri proprii, anumite tendintze, si anumite talente..Dar totul pleaca din ce ne place sa facem, si ce acceptam din ce nu ne place, pentru ca pe ele incepe sa ni se defineasca fiintza, si destinul..Iar in destin, adica in viitorul construit de noi, conteaza mult si capacitatile construite in procesul de invatare, pe linga cele native, adica deschidere, tolerantza, acceptare, intelegere, pe scurt tot ce invatam invatind, pentru ca ne construim o complexitate proprie a fiintei care sa fie adaptabila unei uriase complexitati a realitatii asteia..Si facem asta comparind, selectind, reorientind tot ce ne vine ca informatie autentica din realitate..Adevarurile lumii ne construiesc adevarurile din noi, iar noi reconstruim in minte lumi din adevarurile invatate, jucindu-ne cu ele, asa cum fac copiii...
Totul e sa ne pastram acel entuziasm de inceput, si acea fericire a descoperirilor, si explorarilor continue..
Mintea e un perpetuum mobile, merge inainte, si cauta..De ce? Habar n-am..Stiu doar ca eu, ca om am fost salbatic atacat de tot felul de prosti cu tot felul de descreierari atunci cind ii contraziceam cu argumente logice si stabile..Si asta mi-a dat o stare de confuzie, pentru ca eu credeam ca stiintza e o baza a existentzei noastre..Dar, pare ca stiintza e doar pentru cei care o pot intelege..
De asta cred ca am sa devin un si mai mare luptator, unul mai hotarit in a izbi prostiile, si prostii, cu aceaasi violentza, pentru ca mi-a ajuns ce am vazut..Si nu pot sa-i las sa isi manifeste ineptiile asa cum o fac, sau au facut-o..Stiu ca in viata te lupti ca sa supravietuiesti, dar mai exista si niste reguli ale civilizatiei..
Spiritul e altceva..E ceva ce s-a elaborat in timp, e esentza de ginduri si trairi..E spatiu interior si exterior construit din adevaruri, si e ceva la care aspiram..De asta invatam sa zburam, si sa ne eliberam de toate.. Ca sa fim noi insine gindind cu mintea noastra, urmind o traiectorie posibila visata..Cautind acel infinit posibil..
Acuma exista multe adevaruri, de toate felurile, si ele dispuse pe diferite nivele, de la cele mai mici la cele mai inalte, si puternice..
Exista adevaruri obiective, cele care ne vin din stiintze, si adevarurile fiintzei proprii, si toate sint importante..Adevarurile fiintzei sint cele legate de cum am crescut, in ce mediu, cu ce valori, care ne-au fost mai mult, sau mai putin impuse, si ce simtim din interiorul nostru; pentru ca avem anumite deschideri spre anumite ceva-uri, anumite placeri proprii, anumite tendintze, si anumite talente..Dar totul pleaca din ce ne place sa facem, si ce acceptam din ce nu ne place, pentru ca pe ele incepe sa ni se defineasca fiintza, si destinul..Iar in destin, adica in viitorul construit de noi, conteaza mult si capacitatile construite in procesul de invatare, pe linga cele native, adica deschidere, tolerantza, acceptare, intelegere, pe scurt tot ce invatam invatind, pentru ca ne construim o complexitate proprie a fiintei care sa fie adaptabila unei uriase complexitati a realitatii asteia..Si facem asta comparind, selectind, reorientind tot ce ne vine ca informatie autentica din realitate..Adevarurile lumii ne construiesc adevarurile din noi, iar noi reconstruim in minte lumi din adevarurile invatate, jucindu-ne cu ele, asa cum fac copiii...
Totul e sa ne pastram acel entuziasm de inceput, si acea fericire a descoperirilor, si explorarilor continue..
Mintea e un perpetuum mobile, merge inainte, si cauta..De ce? Habar n-am..Stiu doar ca eu, ca om am fost salbatic atacat de tot felul de prosti cu tot felul de descreierari atunci cind ii contraziceam cu argumente logice si stabile..Si asta mi-a dat o stare de confuzie, pentru ca eu credeam ca stiintza e o baza a existentzei noastre..Dar, pare ca stiintza e doar pentru cei care o pot intelege..
De asta cred ca am sa devin un si mai mare luptator, unul mai hotarit in a izbi prostiile, si prostii, cu aceaasi violentza, pentru ca mi-a ajuns ce am vazut..Si nu pot sa-i las sa isi manifeste ineptiile asa cum o fac, sau au facut-o..Stiu ca in viata te lupti ca sa supravietuiesti, dar mai exista si niste reguli ale civilizatiei..
Spiritul e altceva..E ceva ce s-a elaborat in timp, e esentza de ginduri si trairi..E spatiu interior si exterior construit din adevaruri, si e ceva la care aspiram..De asta invatam sa zburam, si sa ne eliberam de toate.. Ca sa fim noi insine gindind cu mintea noastra, urmind o traiectorie posibila visata..Cautind acel infinit posibil..
Saturday, October 1, 2016
Zilele trecerilor
Intr-o miercuri am simtit singuratatea cum imi trece prin fiintza ca sagetzi bine tzintite de undeva, de cineva.. Intr-o joi m-am indragostit de o iubire a vietii mele, care intr-o vineri mi-a spus ca vrea sa ne despartzim definitiv..Intr-o simbata am vrut sa uit tot, ca sa-mi rezerv o duminica pentru o alta dragoste..
Intr-o luni am luat totul de la capat, cu tot ce ar fi insemnat asta..Am trait intens toata ziua, am gindit si imaginat la tot ce va veni..O luni ca un inceput de univers..Marti s-a intors, ca sa-mi dea atitea idei noi, si variante, din care sa aleg..Miercuri a venit cu multe intrebari, si nedeterminari terminate in nelinisti..Noaptea am visat ca vine o noua zi cu priviri tacute, noi doi, stind fata in fata..Joi am crezut ca stiu ce nu stiusem.. Am dormit profund si am visat o vineri de toamna, cu peisaje ruginii, si plaje insingurate..Vineri am intrat in marea calma a singuratatilor..Simbata am stat pe nisipul tristetilor mele adunate in dune..Am facut castele umede si am desenat pe nisip geometrii imaginare..Duminica am calatorit prin locurile amintirilor..
Luni am refacut traseul vietii mele in contextul vietilor celorlalti..
Intr-o luni am luat totul de la capat, cu tot ce ar fi insemnat asta..Am trait intens toata ziua, am gindit si imaginat la tot ce va veni..O luni ca un inceput de univers..Marti s-a intors, ca sa-mi dea atitea idei noi, si variante, din care sa aleg..Miercuri a venit cu multe intrebari, si nedeterminari terminate in nelinisti..Noaptea am visat ca vine o noua zi cu priviri tacute, noi doi, stind fata in fata..Joi am crezut ca stiu ce nu stiusem.. Am dormit profund si am visat o vineri de toamna, cu peisaje ruginii, si plaje insingurate..Vineri am intrat in marea calma a singuratatilor..Simbata am stat pe nisipul tristetilor mele adunate in dune..Am facut castele umede si am desenat pe nisip geometrii imaginare..Duminica am calatorit prin locurile amintirilor..
Luni am refacut traseul vietii mele in contextul vietilor celorlalti..
Cuvintele fiintzei
Traiectoriile trecuturilor se rasucesc in modele complicate si miscatoare, ca sa se inoade in clipa asta, in spatiul temporal de aici, si sa se opreasca..Energiile circula pe firele traiectoriilor inainte si inapoi ca lumini colorate, cind mai incet, cind mai repede, izbind cu putere crescatoare nodul, pina se desface, si energiile incep sa se miste pe traiectoriile viitorurilor care se construiesc tot ca fire care tzes un model si mai complicat, si perfect imprevizibil..Stam inca in nod, si privim din sistemul nostru de referintza combinatiile trecuturilor cum aproape le ating pe cele ale viitorurilor, intr-un dans posibil, si ne gindim daca putem incerca sa devenim premonitori..Chiar daca istoria se repeta, cum se spune, ea se repeta pe alte nivele, pe o alta ramura a spiralei evolutive..
De ce se spune oare, in chestiile alea profunde, ca inainte de toate a fost cuvintul? Sa fie pentru ca in cuvint se sublima comunicarea, care e fundamentala spiritului? Se prea super poate..Sau nu..Sau na, ca cuvintele sint esentze in ele insele, si in cuvinte putem defini gindurile si sentimentele noastre in mod clar si destul de precis..Chiar daca uneori ne e greu sa spunem cuvintele care ne arata starile, ele ne circula prin minte, si se combina firesc in siruri care construiesc sensul cautat, daca ne eliberam mintea..Pentru ca pare ca ele vin sa ne ajute, daca si noi ne cautam ajutorul lor..Si pentru asta e bine sa ne relaxam, si sa eliberam mintea de toate posibilele constringeri..Ca intr-o sedintza la un psiholog, in care psihologul sintem chiar noi:)
Cica textele sint hartzi in care cuvintele inlocuiesc grafica..
Cuvintele ne ajuta sa simtim substantza textului, pentru ca simplifica tot, si reduc toate logicile si ideile in lucruri imediate, si usor de memorat..
Cu cuvinte poti construi imperii..Sau concepte de nivelul unor imperii..Cu cuvinte poti ritma, sau cinta cu talent tot felul de variante de sublim..
Eu cind am invatat engleza, asta dupa romana, germana, si franceza, am inceput prin a invata cuvinte, inainte de orice..E un bun exercitiu si pentru minte, ca te face mai flexibil in exprimari..
Viata noastra e o trecere care se poate pune in cuvinte..Pentru ca in cuvinte e fiintza noastra profunda..Inima e un cintec compus din cuvinte, un cintec cintat unei lumi posibile, care e probabil sa ne inteleaga..
De ce se spune oare, in chestiile alea profunde, ca inainte de toate a fost cuvintul? Sa fie pentru ca in cuvint se sublima comunicarea, care e fundamentala spiritului? Se prea super poate..Sau nu..Sau na, ca cuvintele sint esentze in ele insele, si in cuvinte putem defini gindurile si sentimentele noastre in mod clar si destul de precis..Chiar daca uneori ne e greu sa spunem cuvintele care ne arata starile, ele ne circula prin minte, si se combina firesc in siruri care construiesc sensul cautat, daca ne eliberam mintea..Pentru ca pare ca ele vin sa ne ajute, daca si noi ne cautam ajutorul lor..Si pentru asta e bine sa ne relaxam, si sa eliberam mintea de toate posibilele constringeri..Ca intr-o sedintza la un psiholog, in care psihologul sintem chiar noi:)
Cica textele sint hartzi in care cuvintele inlocuiesc grafica..
Cuvintele ne ajuta sa simtim substantza textului, pentru ca simplifica tot, si reduc toate logicile si ideile in lucruri imediate, si usor de memorat..
Cu cuvinte poti construi imperii..Sau concepte de nivelul unor imperii..Cu cuvinte poti ritma, sau cinta cu talent tot felul de variante de sublim..
Eu cind am invatat engleza, asta dupa romana, germana, si franceza, am inceput prin a invata cuvinte, inainte de orice..E un bun exercitiu si pentru minte, ca te face mai flexibil in exprimari..
Viata noastra e o trecere care se poate pune in cuvinte..Pentru ca in cuvinte e fiintza noastra profunda..Inima e un cintec compus din cuvinte, un cintec cintat unei lumi posibile, care e probabil sa ne inteleaga..
Thursday, September 29, 2016
Matematici distractive
La job timpul trece destul de greu uneori, si de asta propun o chestie distractiva care sa mai aline plictiseala, si sa creasca doza de fericire pe masura ce orele trec: o metoda ultra-simpla de calcul in procente a timpului scurs (sau ramas, la alegere)..Ca eu ma bucur cind procentele cresc, si se apropie plecarea acasa:) M-am gindit la asta de mai mult timp, si am zis sa o scriu, ca merita, e distractiva si practica, mai ales ca am experientza in imperial, care lucreaza cu optimi..Asa..
Deci, cu metoda asta calculezi cit la suta din timpul total de munca a trecut, ca te ajuta sa vizualizezi mai usor totul, ca una e sa stii ca au trecut 3 ore si 20 de minute, si alta e stii ca au trecut 42% din timpul total, ca pe masura ce cresc procentele creste si doza de fericire hahaha..
Ideea de baza e ca la fiecare 5 minute a trecut 1% din timpul total, asta cu mici ajustari la orele fixe..Bun.. Dupa o ora a trecut 12.5% (poti aproxima cu 13%), dupa 2 ore au trecut 25% fix, dupa 3 ore au trecut 37.5% (aprox 38%), dupa 4 ore 50%, dupa 5 ore 62.5% (sa zicem 63%), dupa 6 ore 75%, dupa 7 ore 0.88%, dupa 8 ore 100%:)..Daca au trecut sa zicem 5 ore si 40 de minute, asta inseamna 63% (pentru 5 ore) plus cite 1 procent din fiecare 5 minute ale celor 40 de minute (adica 40/5=8) egal 63%+8%=71%..
Si asa poti calcula la orice moment cit % a trecut..E simplu..Trebuie un pic de exercitiu, si asta, zic eu, e o metoda super de a-ti calcula fericirea:))
Daca vrei ca calculezi cit timp a ramas, in procente, faci o simpla diferentza: dupa 5 ore si 40 de minute au trecut 71%, deci au ramas 100%-71%=29% yupiiii:)))
Asta e formula fericirii la job, ca na, alta nu stiu, ca la job lumea e cum e, ai sefi, tre'sa rezolvi tot felul de dileli, dar daca vezi cum creste in procente timpul scurs incepe sa-ti fie mai bine..Enjoy..
Daca sint intrebari raspund prompt, promis:)
PS Vazui ca scrisei des cuvintul "fericire", cre'ca m-am molipsit de la madam Udrea, decit ca nu-mi pusai cu pixu' pe spate, sau prin alte locuri, hahaha
Deci, cu metoda asta calculezi cit la suta din timpul total de munca a trecut, ca te ajuta sa vizualizezi mai usor totul, ca una e sa stii ca au trecut 3 ore si 20 de minute, si alta e stii ca au trecut 42% din timpul total, ca pe masura ce cresc procentele creste si doza de fericire hahaha..
Ideea de baza e ca la fiecare 5 minute a trecut 1% din timpul total, asta cu mici ajustari la orele fixe..Bun.. Dupa o ora a trecut 12.5% (poti aproxima cu 13%), dupa 2 ore au trecut 25% fix, dupa 3 ore au trecut 37.5% (aprox 38%), dupa 4 ore 50%, dupa 5 ore 62.5% (sa zicem 63%), dupa 6 ore 75%, dupa 7 ore 0.88%, dupa 8 ore 100%:)..Daca au trecut sa zicem 5 ore si 40 de minute, asta inseamna 63% (pentru 5 ore) plus cite 1 procent din fiecare 5 minute ale celor 40 de minute (adica 40/5=8) egal 63%+8%=71%..
Si asa poti calcula la orice moment cit % a trecut..E simplu..Trebuie un pic de exercitiu, si asta, zic eu, e o metoda super de a-ti calcula fericirea:))
Daca vrei ca calculezi cit timp a ramas, in procente, faci o simpla diferentza: dupa 5 ore si 40 de minute au trecut 71%, deci au ramas 100%-71%=29% yupiiii:)))
Asta e formula fericirii la job, ca na, alta nu stiu, ca la job lumea e cum e, ai sefi, tre'sa rezolvi tot felul de dileli, dar daca vezi cum creste in procente timpul scurs incepe sa-ti fie mai bine..Enjoy..
Daca sint intrebari raspund prompt, promis:)
PS Vazui ca scrisei des cuvintul "fericire", cre'ca m-am molipsit de la madam Udrea, decit ca nu-mi pusai cu pixu' pe spate, sau prin alte locuri, hahaha
Monday, September 26, 2016
Visurile unor vietzi
O intoarcere in trecut e o excursie intr-un necunoscut larg si plin de posibilitati, pentru ca te duci intr-un loc pe care ti l-ai fabricat singur, din bucati de trecut, ca sa iti fie confortabil, si cald, asa ca pentru tine..Explorezi un loc deja explorat in care totul ti-e deja familiar..Te intorci ca sa retraiesti ceva ce s-a intimplat intr-un alt timp, in care erau alte reguli, si in care si tu erai altul, asa, ca sa iti imaginezi cum ar fi fost..Acum esti un rege al amintirilor tale, pentru ca iti retraiesti totul asa cum ai fi vrut, in felul tau..Si poti manipula spatiul, si timpul, ca sa iti fie favorabile..E bine, e atit de bine cit sa poti spune ca iti iubesti amintirile, amintirile tale, cele ordonate si aranjate de mintea ta de regizor genial..
Stiu ca o intoarcere in trecut e si o privire in oglinda unor realitati care au fost, dar care au putut fi orientate asa incit sa vedem realitatile care ne convin, hahaha..Asa e cu noi, cu fiintza care sintem, ca selectam din tot ceva ce ne e propriu, si ne convine..
Azi a plouat..Si ploaia a ritmat ceva ce era un fel de cintec al interiorului nostru atit de profund..Un cintec pe care l-am cintat tot timpul, in minte, cu toate detaliile, ca Beethoven..Si am vazut printre armonii unele peisaje dintr-un oras care era un fel de viziune reprimata..
Stiu, realitatea e concreta, si atit de imediata..Ca opus imediat al trairilor mele idealiste..Ca un impact direct in visurile pe care cu greu le-am eliberat..
Spatiul si timpul ne sint alaturi..Sint componente din care e construita iubirea..Cred ca intelegi asta, pentru ca in intelegerea ta sta cheia eliberarii de ce ai fost..Si stii, cu cit intelegi mai mult, cu atit mai mult te apropii de un ideal, care e o iubire clara si limpede, pe care o poti proiecta spre ceva ce iti e atit de al tau..
Oamenii sint oglinzi..Ochii sint deschideri..Sufletele sint universuri..Toate sint timp curgator, si linisti care vin dintr-un univers eliberat de toate trairile fiintzelor noastre..
Noi ne oglindim in tot, si in toate..Noi sintem fiintzele care s-au deschis ca sa se elibereze de toate trecuturile, si sa-si reia fiintza, de la zero..Noi sintem noi, intre aceleasi repere, aceiasi noi care se intorc la propriul eu ca sa se poata reconstrui intr-o noua realitate..Noi identici si conformi, noi clari, refacutzi intr-o noua viziune, una eliberata de tot ce a fost..
Privim altfel, ca fiintze transformate..Sintem altfel de oameni..Ne conformam unei realitatzi reale..Parca sufletul ni se dizolva intr-o realitate confuza..E frig..Pare ca s-a intors iarna examenelor..Imi amintesc drumurile prin zapada, si fricile de atunci..Ce lupta printre toate slabiciunile mele, si ale celorlalti.. Cind conta doar puterea bruta, si memoria robotica..Ce simt al fiintei, care isi cauta in prietenie o varianta a propriei regasiri..Si care nu venea niciodata..Si care fiintza isi realiza singuratatea ei, atit de absoluta, cea atit de asemanatoare cu moartea..
Durerea era identica, pentru ca venea din toti.. Asa ne-am trait fiintzele, in tot timpul adolescentzei, si asa ne-am format gindirea..Si asa gindim si acum..Asa simtim, si asa credem..Pentru ca asa ni s-a impus..
Stiu ca o intoarcere in trecut e si o privire in oglinda unor realitati care au fost, dar care au putut fi orientate asa incit sa vedem realitatile care ne convin, hahaha..Asa e cu noi, cu fiintza care sintem, ca selectam din tot ceva ce ne e propriu, si ne convine..
Azi a plouat..Si ploaia a ritmat ceva ce era un fel de cintec al interiorului nostru atit de profund..Un cintec pe care l-am cintat tot timpul, in minte, cu toate detaliile, ca Beethoven..Si am vazut printre armonii unele peisaje dintr-un oras care era un fel de viziune reprimata..
Stiu, realitatea e concreta, si atit de imediata..Ca opus imediat al trairilor mele idealiste..Ca un impact direct in visurile pe care cu greu le-am eliberat..
Spatiul si timpul ne sint alaturi..Sint componente din care e construita iubirea..Cred ca intelegi asta, pentru ca in intelegerea ta sta cheia eliberarii de ce ai fost..Si stii, cu cit intelegi mai mult, cu atit mai mult te apropii de un ideal, care e o iubire clara si limpede, pe care o poti proiecta spre ceva ce iti e atit de al tau..
Oamenii sint oglinzi..Ochii sint deschideri..Sufletele sint universuri..Toate sint timp curgator, si linisti care vin dintr-un univers eliberat de toate trairile fiintzelor noastre..
Noi ne oglindim in tot, si in toate..Noi sintem fiintzele care s-au deschis ca sa se elibereze de toate trecuturile, si sa-si reia fiintza, de la zero..Noi sintem noi, intre aceleasi repere, aceiasi noi care se intorc la propriul eu ca sa se poata reconstrui intr-o noua realitate..Noi identici si conformi, noi clari, refacutzi intr-o noua viziune, una eliberata de tot ce a fost..
Privim altfel, ca fiintze transformate..Sintem altfel de oameni..Ne conformam unei realitatzi reale..Parca sufletul ni se dizolva intr-o realitate confuza..E frig..Pare ca s-a intors iarna examenelor..Imi amintesc drumurile prin zapada, si fricile de atunci..Ce lupta printre toate slabiciunile mele, si ale celorlalti.. Cind conta doar puterea bruta, si memoria robotica..Ce simt al fiintei, care isi cauta in prietenie o varianta a propriei regasiri..Si care nu venea niciodata..Si care fiintza isi realiza singuratatea ei, atit de absoluta, cea atit de asemanatoare cu moartea..
Durerea era identica, pentru ca venea din toti.. Asa ne-am trait fiintzele, in tot timpul adolescentzei, si asa ne-am format gindirea..Si asa gindim si acum..Asa simtim, si asa credem..Pentru ca asa ni s-a impus..
O ora dintr-o zi eterna
Un cacat parfumat colorat ambalat..Rimeaza..Scuze de limbaj, da asta e realitatea asta sublima in care ne cacam pe noi sa supravietuim, ca na, asta facem de fapt, chiar daca sintem maestri in a simula altceva.. Traim intr-un mare wc public in care toti isi fac nevoile..Apropo de wc, mai nene, gretzos loc, mai ales la job, ca unii se manifesta acolo de parca isi dau duhul, yuck..Noroc ca trag apa dupa ei, adica noroc de canalizare, ca ar fi prapad pe planeta, sa duhneasca asa ca un rahat..Na..Desi un rahat ramine un rahat, chiar daca il parfumezi si il ambalezi colorat, substantza lui e aceeasi, si iti provoaca aceleasi stari de greatza-voma.. Il evitzi cit poti, ca na, nu poti sa te iei de el, ca are drepturi..Exista o solutie de cind lumea: autismul..Te bagi in tine cit poti, te interiorizezi suficient cit sa crezi ca nu te afecteaza, sau te izolezi..Asta iti da rezerve de suflet suficiente, asta si teoretizarea rahatului..Poti sa faci si filosofii din asta, hahaha..Dileala..Mai fun e sa scrii despre sex, ca acolo e cu socializare, hahaha, e o comunicare la mijloc cu o fiintza care participa activ (cre'ca) la o miscare alternativa de frecventza variabila..Plus ca mai sint si noi technologii implicate, ca prezervativul cu striatziuni, care pastreaza lubrefiantul, ca sa reduca frecarea..Si ca lubrefiant se pot folosi uleiuri de tot felul, chiar si vaselina de motoare navale, daca n-ai altceva la indemina..
Azi e o liniste de toamna..A plouat si s-a udat natura, ca tot vorbeam de sex:)) Nu mai e soarele ala care sa ne umple de lumina..E nori decit, si ritm de picaturi..Iar muzica o faci tu, pe ritmul ploii..Iti cinti in minte toate melodiile care ti-au placut..
Azi a murit Gyuri Pascu, omul-orchestra din Divertis..Cred ca de asta a plouat..Bai nene, umor de ala adevarat a facut el, cu idei tembele, de cadeai pe jos de ris la ce timpenii puteau sa debiteze..Ce pacat ca umorul ala elaborat nu mai e la moda azi, futu-i..Eu mi-am salvat multe chestii, si le mai ascult, asa, cind ma rupe nevoia de ceva adevarat..Uite aici ceva bun de tot, o intilnire de gradul 3, cind el era un clopotar workoholic:)))
Lumea se schimba, merge inainte pe un drum nestiut..Totul e sa nu-si piarda echilibrul..
Azi e o liniste de toamna..A plouat si s-a udat natura, ca tot vorbeam de sex:)) Nu mai e soarele ala care sa ne umple de lumina..E nori decit, si ritm de picaturi..Iar muzica o faci tu, pe ritmul ploii..Iti cinti in minte toate melodiile care ti-au placut..
Azi a murit Gyuri Pascu, omul-orchestra din Divertis..Cred ca de asta a plouat..Bai nene, umor de ala adevarat a facut el, cu idei tembele, de cadeai pe jos de ris la ce timpenii puteau sa debiteze..Ce pacat ca umorul ala elaborat nu mai e la moda azi, futu-i..Eu mi-am salvat multe chestii, si le mai ascult, asa, cind ma rupe nevoia de ceva adevarat..Uite aici ceva bun de tot, o intilnire de gradul 3, cind el era un clopotar workoholic:)))
Lumea se schimba, merge inainte pe un drum nestiut..Totul e sa nu-si piarda echilibrul..
Sunday, September 25, 2016
Timp finit
Tu poti fi de acord, sau nu, cu mine..E o lume libera..Ce scriu eu e un fel de sinteza a ce simt ca vine din toata fiintza mea eliberata de toate constringerile astea sociale de multe ori absurde, si atit de greu de inteles.. Si tu esti, ca mine, parte din combinatia asta sociala, care..
Substantza vietii
Totul e sa fie echilibru in tine, in tot ce simti, si gindesti, pentru ca va fi echilibru si in ce faci, si ce esti, sau ce esti mai presus de ce faci, pentru ca actiunile iti urmeaza fiintza ta interioara..Si echilibrul ti-l faci si ti-l pastrezi singur, e ca o opera de arta construita cu atentie, in pofida a orice s-ar intimpla imprejur..Pentru ca sint rele mari de tot care te dor atit de tare ca aproape uiti tot, asa cum sint si unele bune, atit de bune, care te-ar face sa explodezi in tot felul de fericiri colorate, si ti-ar risipi fiintza..Si, ca sa nu te ratacesti in lumea asta periculoasa, te bazezi pe echilibrul tau, care inseamna o conectare cu eul tau profund, cu tine, cu defectele si calitatzile tale pe care le-ai avut dintotdeauna..E pretios echilibrul tau, e ca un diamant pe care l-ai mostenit cind te-ai nascut, si pe care il vei pastra, ca sa-l dai mai departe, cuiva, cindva..Un diamant albastru, in forma de inima..Sau care sa aiba forma pe care sufletul tau o simte, si culoarea ta preferata, prelucrat cu formele care sa fie ale fiintzei tale..
Echilibrul inseamna liniste uneori, o liniste dintre armoniile de dinainte, si de dupa..O liniste a adincurilor, sau a inaltzimilor tale proprii, oricare ar fi contextul exterior, pentru ca inafara e de multe ori furtuna, si strigate, si conflicte, si rareori calm..
Pe mine linistea asta a echilibrului interior m-a salvat din multe situatii conflictual-isterice, si m-a ajutat sa evit tot felul de provocari, sau sa rezolv multe dezechilibre din relatiile astea sociale instabile, pentru ca mi-am pastrat calmul cind toti o luau razna..Desi, de multe ori ma gindeam cum ar fi fost daca as fi reactionat si eu la fel de dezaxat ca si ei, si na, poate ca as fi fost pe moment mai impacat cu mine, si ar fi fost corect fata de mine asta, pentru ca am reactionat corect si drept, dar, pe termen lung as fi pierdut foarte mult..Si am constientizat asta, si am decis ca trebuie sa ramin calm, si rational..Si am ramas..Dar in mintea mea profunda a ramas o detasare de toate, si o ura profunda fata de toate mizeriile astea, dar nu o ura din aia care sa ma consume psihic, ci una profunda, de substantza, una fundamentala si limpede, una care seamana cu o eliberare a mea de oameni, de idei, de trairi, de tot ce mi-a provocat atita repulsie..
E relativ tot, si viata, si trairile, si ce sintem..Si traim o viata pe care o putem, in lumea asta care ne e oferita in felul ei..Ne luptam relativ cu oameni relativi ca sa demonstram niste adevaruri relative..Asta ca sa simtim ca traim ceva, cit de cit, relativ la tot, si la toti, si ca sa ne fie singuratatea mai putin amara..
Echilibrul inseamna liniste uneori, o liniste dintre armoniile de dinainte, si de dupa..O liniste a adincurilor, sau a inaltzimilor tale proprii, oricare ar fi contextul exterior, pentru ca inafara e de multe ori furtuna, si strigate, si conflicte, si rareori calm..
Pe mine linistea asta a echilibrului interior m-a salvat din multe situatii conflictual-isterice, si m-a ajutat sa evit tot felul de provocari, sau sa rezolv multe dezechilibre din relatiile astea sociale instabile, pentru ca mi-am pastrat calmul cind toti o luau razna..Desi, de multe ori ma gindeam cum ar fi fost daca as fi reactionat si eu la fel de dezaxat ca si ei, si na, poate ca as fi fost pe moment mai impacat cu mine, si ar fi fost corect fata de mine asta, pentru ca am reactionat corect si drept, dar, pe termen lung as fi pierdut foarte mult..Si am constientizat asta, si am decis ca trebuie sa ramin calm, si rational..Si am ramas..Dar in mintea mea profunda a ramas o detasare de toate, si o ura profunda fata de toate mizeriile astea, dar nu o ura din aia care sa ma consume psihic, ci una profunda, de substantza, una fundamentala si limpede, una care seamana cu o eliberare a mea de oameni, de idei, de trairi, de tot ce mi-a provocat atita repulsie..
E relativ tot, si viata, si trairile, si ce sintem..Si traim o viata pe care o putem, in lumea asta care ne e oferita in felul ei..Ne luptam relativ cu oameni relativi ca sa demonstram niste adevaruri relative..Asta ca sa simtim ca traim ceva, cit de cit, relativ la tot, si la toti, si ca sa ne fie singuratatea mai putin amara..
Monday, September 19, 2016
Variante de singuratati
Iubirea e un ideal, unul visat si inca neatins, pentru ca iubirea e ceva la care aspiram toti, in felul nostru, e ceva ce dorim sa realizam impreuna, cind intilnim un om care gindeste la fel, ca iubirea e un ideal construit din bucatzi de ideal asezate pe un soclu stabil..Da, noi acceptam impreuna ca iubirea e o statuie..Si ne continuam viata inainte asa, cu o imagine in minte, ca iubirea e un ideal pe care il construim impreuna de doua fiintze atit de relative..Eu, si tu..Pe mine ma cam sperie varianta asta, ca doar noi impreuna am putea realiza un absolut..
Bai, nu stiu, pentru mine o relatie adevarata e una construita din bucatzi, una facuta ad-hoc, nu stiu, una care sa nu stii de unde vine, si care e asa cum s-a transformat de la sine, ca asa a fost sa fie, fara nimic prevestitor dinainte..E ceva ce se intimpla pur si simplu, asa, pentru ca sufletele voastre chiar sint compatibile..
Iubirea e clara si iremediabila, ca e asa pentru ca sufletele alea chiar se pot lega spiritual liber de la sine..Iubirea e eu regasit in alt eu..Simplu si direct, si care face diferentza intre o fericire limpede, si o tristetze intunecata si adinca..E la alegere..
Iubesti lumina care iti vine din fiintza celuilalt, cea care te face sa iti revii la tine insuti, si iti da echilibru.. Si iubesti spiritul care iti e inspirat cind esti aproape de omul iubit..Iubesti linistea pe care simtzi cind ai alaturi omul acela..Pentru ca stii ca doar alaturi de el poti zbura, si doar alaturi de el esti ce ti-ai dorit..
Dragostea e dulce, si dorita..Are gust de amintiri placute..E aici si dorita..E un sentiment visat..E o varianta a unei posibilitatzi..Dragostea e o privire limpede in ochi, si atit..
E atita singuratate imprejur, in tot..
Bai, nu stiu, pentru mine o relatie adevarata e una construita din bucatzi, una facuta ad-hoc, nu stiu, una care sa nu stii de unde vine, si care e asa cum s-a transformat de la sine, ca asa a fost sa fie, fara nimic prevestitor dinainte..E ceva ce se intimpla pur si simplu, asa, pentru ca sufletele voastre chiar sint compatibile..
Iubirea e clara si iremediabila, ca e asa pentru ca sufletele alea chiar se pot lega spiritual liber de la sine..Iubirea e eu regasit in alt eu..Simplu si direct, si care face diferentza intre o fericire limpede, si o tristetze intunecata si adinca..E la alegere..
Iubesti lumina care iti vine din fiintza celuilalt, cea care te face sa iti revii la tine insuti, si iti da echilibru.. Si iubesti spiritul care iti e inspirat cind esti aproape de omul iubit..Iubesti linistea pe care simtzi cind ai alaturi omul acela..Pentru ca stii ca doar alaturi de el poti zbura, si doar alaturi de el esti ce ti-ai dorit..
Dragostea e dulce, si dorita..Are gust de amintiri placute..E aici si dorita..E un sentiment visat..E o varianta a unei posibilitatzi..Dragostea e o privire limpede in ochi, si atit..
E atita singuratate imprejur, in tot..
Timp de visat
Spatiul si timpul danseaza impreuna pe o muzica astrala, se duc, se intorc, se rasucesc, se apropie si se indeparteaza respectind ritmul fiintzei lor (cum ar fi spus metaforic dl Einstein), fac tot felul de miscari mai mult sau mai putin ecuationibile (sau ecuationabile, adica capabile a fi puse in ecuatii matematice, asta e cuvint inventat de mine, inca o licentza, hahaha)..
[Aici e o pauza de gindire, ca autorul nu stie ce varianta de continuare sa aleaga] Puncte de suspensie, pauza de o tigara si un pahar de vorba pe teme diverse..
In vino veritas, adica cind te imbetzi zici tot ce-ti tuna prin minte, incepind cu adevaruri frustrate pina la dileli la fel de frustrate, sau alte chestii pe care n-ai curajul sa le zici in viata reala..Ca cind bei te eliberezi de toate, si spui toate nespusele, iti dai drumul la tot ce ai in tine, si ai tinut inchis, ca nu aveai suficient curaj..Bine, eu nu sint genul asta, de aia spun tot, fara rezerve, orice ar fi, ca daca n-ar fi asa n-as fi eu..Cui nu-i convine, asta e, mie personal mi se filfiie, sau mi se balangane, dupa caz..Pentru ca adevarurile nu trebuie sa aiba limite, oricite bariere s-ar incerca sau oricite ipocrizii ar cauta sa ocoleasca..Desi, vezi, parca simti in frazele astea ca mai sint unele adevaruri care inca nu se pot spune, e adevarat..Dar asta e, toate tin de libertate, si de a nu incalca libertatile celorlalti, chiar daca acele adevaruri de nespus tin de fiintza noastra profunda, de ce sintem, de fapt..Si sintem cei care existam prin nastere, cu anumite date, si cei care devenim prin educatie si experientele vietii..Evident ca pe traseul vietii, invatind, ne schimbam, evoluam mai mult sau mai putin, mai lent sau mai accelerat..Stiu ca ce spun sint chestii pe care le stim deja, dar le spun ca sa ne reamintim de ele, pentru ca tindem sa uitam chestiile astea "banale" si sa deviem pe unele directii gresite..In fine..
Tot nu pot sa uit ca sintem in sectembrie..Iti dai seama? E deja septembrie si inca n-am intrat in atmosfera aia de toamna, ca inca ne credem intr-o vara prelungita, una care sa tina pina in decembrie, pina la Craciun daca s-ar putea, hahaha..Ca si toamna e o altfel de vara, na..Bine, iarna e iarna, nu o putem include aici ca e cu Craciun, taiat de porc (horror), mese gretzoase, brazi impodobitzi, cintece calde, si multe zimbete pe fetzele inghetzate de frig..Dar toamna e altfel, e mai umana, si mai racoroasa, ca o diriginta la o ora de dirigentzie, ca adica ne si intzelege, dar ne-o si trage, ca sa nu credem ca chiar ne-am permite orice..Pe unii ii afecteaza chestia asta, dar pe mine ma lasa rece, ca io ma bag in visurile mele, si-mi trece..Si imi imaginez o toamna ideala, una cu multa iubire, si caldura, si suflete adunate impreuna..E utopic, stiu, dar merita efortul..
Bine, fantezia cu plaja tropicala domina tot timpul, ca visam sa fim acolo cind mai vine cite o furtuna de gheatza..Dar e bine si aici, in locul asta cu variatziuni multe, ca ne mai pune mintea la contributzie, ne mai face sa gindim la cum, si ce..Ca daca ar fi cald si bine asa continuu ne-am plictisi, si n-ar mai avea nici un farmec lumea, ca nu am sti sa raportam binele la rau, sau invers; ne trebuie un reper, un drive pentru toate chestiile..
Sa revenim..Acuma e toamna, cica, si e vreme de gustat pastrama si vin, si de facut prietenii de pahar, si de povestit cite in luna si stele, de facut proiecte pentru timpurile de dupa..
[Aici e o pauza de gindire, ca autorul nu stie ce varianta de continuare sa aleaga] Puncte de suspensie, pauza de o tigara si un pahar de vorba pe teme diverse..
In vino veritas, adica cind te imbetzi zici tot ce-ti tuna prin minte, incepind cu adevaruri frustrate pina la dileli la fel de frustrate, sau alte chestii pe care n-ai curajul sa le zici in viata reala..Ca cind bei te eliberezi de toate, si spui toate nespusele, iti dai drumul la tot ce ai in tine, si ai tinut inchis, ca nu aveai suficient curaj..Bine, eu nu sint genul asta, de aia spun tot, fara rezerve, orice ar fi, ca daca n-ar fi asa n-as fi eu..Cui nu-i convine, asta e, mie personal mi se filfiie, sau mi se balangane, dupa caz..Pentru ca adevarurile nu trebuie sa aiba limite, oricite bariere s-ar incerca sau oricite ipocrizii ar cauta sa ocoleasca..Desi, vezi, parca simti in frazele astea ca mai sint unele adevaruri care inca nu se pot spune, e adevarat..Dar asta e, toate tin de libertate, si de a nu incalca libertatile celorlalti, chiar daca acele adevaruri de nespus tin de fiintza noastra profunda, de ce sintem, de fapt..Si sintem cei care existam prin nastere, cu anumite date, si cei care devenim prin educatie si experientele vietii..Evident ca pe traseul vietii, invatind, ne schimbam, evoluam mai mult sau mai putin, mai lent sau mai accelerat..Stiu ca ce spun sint chestii pe care le stim deja, dar le spun ca sa ne reamintim de ele, pentru ca tindem sa uitam chestiile astea "banale" si sa deviem pe unele directii gresite..In fine..
Tot nu pot sa uit ca sintem in sectembrie..Iti dai seama? E deja septembrie si inca n-am intrat in atmosfera aia de toamna, ca inca ne credem intr-o vara prelungita, una care sa tina pina in decembrie, pina la Craciun daca s-ar putea, hahaha..Ca si toamna e o altfel de vara, na..Bine, iarna e iarna, nu o putem include aici ca e cu Craciun, taiat de porc (horror), mese gretzoase, brazi impodobitzi, cintece calde, si multe zimbete pe fetzele inghetzate de frig..Dar toamna e altfel, e mai umana, si mai racoroasa, ca o diriginta la o ora de dirigentzie, ca adica ne si intzelege, dar ne-o si trage, ca sa nu credem ca chiar ne-am permite orice..Pe unii ii afecteaza chestia asta, dar pe mine ma lasa rece, ca io ma bag in visurile mele, si-mi trece..Si imi imaginez o toamna ideala, una cu multa iubire, si caldura, si suflete adunate impreuna..E utopic, stiu, dar merita efortul..
Bine, fantezia cu plaja tropicala domina tot timpul, ca visam sa fim acolo cind mai vine cite o furtuna de gheatza..Dar e bine si aici, in locul asta cu variatziuni multe, ca ne mai pune mintea la contributzie, ne mai face sa gindim la cum, si ce..Ca daca ar fi cald si bine asa continuu ne-am plictisi, si n-ar mai avea nici un farmec lumea, ca nu am sti sa raportam binele la rau, sau invers; ne trebuie un reper, un drive pentru toate chestiile..
Sa revenim..Acuma e toamna, cica, si e vreme de gustat pastrama si vin, si de facut prietenii de pahar, si de povestit cite in luna si stele, de facut proiecte pentru timpurile de dupa..
Sunday, September 18, 2016
Cautari tomnatice
Toamna asta ne petrece cu zimbete si surisuri melancolice, asa ca pe prieteni, si ne invita la festinul de inceput.. Ne e bine impreuna..Ne privim in ochi linistiti, pentru ca sintem prieteni..Sintem din aceleasi spatii galactice..Venim din aceleasi lumi cu aceleasi intrebari fara raspuns..Si ne complacem in aceleasi nedeterminari, pentru ca toamna asta si-a cautat labirinturile, ca noi, si si-a eliberat frustrarile printre vinturi si ploi, ca noi..Si ne-a vorbit cu cuvinte de anotimp, ca sa intelegem ca semanam in tot ce sintem..
Ploile ne ating, inca..Pentru ca inca sintem continente care pling in picaturi albe de dor de dureri de alte continente..De alte albe continente, care inca nu s-au stiut a fi, inca, descoperite..In timp ce ploile albe curg ca sa..E alb uneori..Atit de alb si calm, si cald..E dulce plutit prin aer, si aducere de vis prin trairile noastre, vedem clar in alb cum spatiile se dilata si reinviie in tot ce simtim..Sintem nori, si cer, si oameni care se ating, ca sa se uneasca intr-un cerc al fiintzei cautate..Ne simtim aici, si acum ca trairi cosmice ce au reusit, in final, sa se intilneasca..Sintem aici, si acum, pentru ca am stiut ca vom fi impreuna in coltul asta de labirint, in sfirsit liberi cit sa-si spuna toata povestea vietii..Oameni care au lasat tristetile si regretele undeva departe, si care vor sa-si atinga fiintzele, eliberati de toate..
Ploile ne ating, inca..Pentru ca inca sintem continente care pling in picaturi albe de dor de dureri de alte continente..De alte albe continente, care inca nu s-au stiut a fi, inca, descoperite..In timp ce ploile albe curg ca sa..E alb uneori..Atit de alb si calm, si cald..E dulce plutit prin aer, si aducere de vis prin trairile noastre, vedem clar in alb cum spatiile se dilata si reinviie in tot ce simtim..Sintem nori, si cer, si oameni care se ating, ca sa se uneasca intr-un cerc al fiintzei cautate..Ne simtim aici, si acum ca trairi cosmice ce au reusit, in final, sa se intilneasca..Sintem aici, si acum, pentru ca am stiut ca vom fi impreuna in coltul asta de labirint, in sfirsit liberi cit sa-si spuna toata povestea vietii..Oameni care au lasat tristetile si regretele undeva departe, si care vor sa-si atinga fiintzele, eliberati de toate..
Sarbatori onirice
Ieri am fost intr-o plimbare, pe faleza..Am mers singur, asa cum mergeam tot timpul, pe marginea mea de lume..Copacii imi dadeau liniste si repaus, si indemn la meditatie, si am stat sa-i admir, un timp, mai ales ca e toamna, si, curind isi vor elibera coroanele de frunze..Un iepure venit de nicaieri s-a apropiat de mine, si, dupa ce m-a studiat suficient mi-a spus:
-Hei, tu ala de te dai ce nu esti, ce cauti pe aici? Am ramas blocat..Un iepure vorbeste? Un iepure imi vorbeste mie? Si, mai mult, un iepure e atit de insolent cit sa-mi reproseze mie, un om, ca sint un pretins, si ratacit, pe deasupra..Asta e cu mult mai mult deasupra a tot ce as fi putut crede despre mine, si asta spus de un iepure, iti dai seama de cita ironie, si de cita stapinire de sine a trebuit sa aplic pe moment, desi, dupa atita uluire am explodat;
-Bai timpitule, cine zda ma-tii te crezi sa crezi ca ma poti ironiza cu cretinismele tale de 2 lei? Esti o mizerie de iepure care a iesit dintr-o tufa, si te dai deja stapin peste locurile pe unde ma plimb? Tocana scrie pe blana ta bai tembelule, ce pula mea imi vorbesti ca unui sclav? La care iepurele mi-a raspuns:
-Scuze, asta e teritoriul meu, ca m-am pisat pe aici mai demult, si pe tine nu te-am intilnit dinainte, esti un strain pentru mine..
-Bine, te iert, am spus, si mi-a facut placere, miine am sa-ti aduc un joben si un papillon, ca sa fii si tu mai festiv, acuma de inceput de toamna..Si am plecat..Ce chestie, sa fiu dator unui iepure..Hm..
De miine am sa fiu mai prietenos cu iepurii de pe faleza..O sa am la mine de toate, ca nu se stie ce animale mai intilnesc..Dar e asa de uimitor sa vezi cita arogantza aduna un iepure..Cre'ca am alunecat intr'un univers paralel in care noi si ei ne tragem de sireturi..Hahaha..Bine ca nu ne tragem de pula:))
Azi cred ca e o zi festiva, sau ceva..Ca prea sintem prieteni cu toti necunoscutii..
-Hei, tu ala de te dai ce nu esti, ce cauti pe aici? Am ramas blocat..Un iepure vorbeste? Un iepure imi vorbeste mie? Si, mai mult, un iepure e atit de insolent cit sa-mi reproseze mie, un om, ca sint un pretins, si ratacit, pe deasupra..Asta e cu mult mai mult deasupra a tot ce as fi putut crede despre mine, si asta spus de un iepure, iti dai seama de cita ironie, si de cita stapinire de sine a trebuit sa aplic pe moment, desi, dupa atita uluire am explodat;
-Bai timpitule, cine zda ma-tii te crezi sa crezi ca ma poti ironiza cu cretinismele tale de 2 lei? Esti o mizerie de iepure care a iesit dintr-o tufa, si te dai deja stapin peste locurile pe unde ma plimb? Tocana scrie pe blana ta bai tembelule, ce pula mea imi vorbesti ca unui sclav? La care iepurele mi-a raspuns:
-Scuze, asta e teritoriul meu, ca m-am pisat pe aici mai demult, si pe tine nu te-am intilnit dinainte, esti un strain pentru mine..
-Bine, te iert, am spus, si mi-a facut placere, miine am sa-ti aduc un joben si un papillon, ca sa fii si tu mai festiv, acuma de inceput de toamna..Si am plecat..Ce chestie, sa fiu dator unui iepure..Hm..
De miine am sa fiu mai prietenos cu iepurii de pe faleza..O sa am la mine de toate, ca nu se stie ce animale mai intilnesc..Dar e asa de uimitor sa vezi cita arogantza aduna un iepure..Cre'ca am alunecat intr'un univers paralel in care noi si ei ne tragem de sireturi..Hahaha..Bine ca nu ne tragem de pula:))
Azi cred ca e o zi festiva, sau ceva..Ca prea sintem prieteni cu toti necunoscutii..
Cuvintele fericirilor
Apele calme sint adinci..Parca era altfel; Apele limpezi sint adinci..Sau nu, desi, daca ma gindesc..Nu mai stiu, e o confuzie in creierul meu, ca e ceva cu adinc, apa, limpede, si calm, da' nu mai stiu cum erau legate intre ele cuvintele ca sa dea sensul ala..Ca pe fundal e si o viziune de aia cu o plaja tropicala la apus.. De fapt ce mai conteaza? Ca oricum, cuvintele pot fi adunate in diferite aranjamente si combinatii care sa dea sensuri si sensuri, ori variante de idei, care mai mari, care mai mici, dupa cit il duce mintea pe cel care le foloseste..
M-am gindit de multe ori ce inseamna sa fii scriitor..Adica ce sa spui, cum sa spui, ce sa faci ca sa te faca pe tine un scriitor? Pentru ca tu, in tine, in mintea ta te poti considera un scriitor, mai ales daca ai si simtul valorii si al diverselor valori din multe domenii, dar ca sa fii scriitor probabil ca trebuie sa iti vinzi scrierile, si sa ai success..Sau ceva..Adica sa fii validat de constiinta maselor..Desi e ciudata chestia asta, pentru ca tu nu vrei sa te adresezi ne-initiatilor, asta e clar..Inainte era o selectie riguroasa, dar azi scrie oricine despre orice, si daca i se vind cartile, booom, iata un scriitor de talent..Na, legea cererii si a ofertei..Dar, sa nu exageram in dileala:))
Eu scriu ce mi-as dori sa citesc, si de aia scriu, ca n-am gasit nicaieri asta..Dar recunosc ca nu sint un specialist, pentru ca nu asta a fost scopul vietii mele, ci a venit pe parcurs ca un hobby, sau ca o chestie, nu stiu, ca sa ma de-frustrez de mizeriile vietii, si ca sa-mi eliberez imaginatia..In fine..Lumile imaginabile ma fac sa m a simt altfel intr-o altfel de realitate, care nu exista, inca..
Cred ca as scrie lejer vreo 10 carti cu cite idei am acuma, ceva genul sci-fi sau fantasy, ah ce fain ar fi, dar mi-ar trebui o secretara ca sa-i dictez..Pe urma ma gindesc daca scrisul asta nu m-ar consuma prea repede, si sa imbatrinesc prematur..Mmm, cine stie, desi eu sint mai viu cind imi imaginez si gindesc..In fine..
Scrisul e o experienta extraordinar de interesanta pentru cei care au capacitati si sint preocupati de asta, si scrisul ajuta sa te eliberezi prin adevarurile pe care le spui..Si te imbogateste si inobileaza, si te pune pe cercetat si invatat, adica iti da o varianta absolut fascinanta a vietii..
Scrisul asta iti poate deveni o a doua natura, cea in care te exprimi liber, cu toata fiintza ta..Si una in care traiesti o alta viata, mai profunda, mai clara, mai deschisa, si mai adevarata cu tine cel care esti cu adevarat.. Ca si cind ai fi revenit in paradisul pierdut mai demult, si ca si cind ai fi inteles sensul regasirii fericirilor, al acelor fericiri..
M-am gindit de multe ori ce inseamna sa fii scriitor..Adica ce sa spui, cum sa spui, ce sa faci ca sa te faca pe tine un scriitor? Pentru ca tu, in tine, in mintea ta te poti considera un scriitor, mai ales daca ai si simtul valorii si al diverselor valori din multe domenii, dar ca sa fii scriitor probabil ca trebuie sa iti vinzi scrierile, si sa ai success..Sau ceva..Adica sa fii validat de constiinta maselor..Desi e ciudata chestia asta, pentru ca tu nu vrei sa te adresezi ne-initiatilor, asta e clar..Inainte era o selectie riguroasa, dar azi scrie oricine despre orice, si daca i se vind cartile, booom, iata un scriitor de talent..Na, legea cererii si a ofertei..Dar, sa nu exageram in dileala:))
Eu scriu ce mi-as dori sa citesc, si de aia scriu, ca n-am gasit nicaieri asta..Dar recunosc ca nu sint un specialist, pentru ca nu asta a fost scopul vietii mele, ci a venit pe parcurs ca un hobby, sau ca o chestie, nu stiu, ca sa ma de-frustrez de mizeriile vietii, si ca sa-mi eliberez imaginatia..In fine..Lumile imaginabile ma fac sa m a simt altfel intr-o altfel de realitate, care nu exista, inca..
Cred ca as scrie lejer vreo 10 carti cu cite idei am acuma, ceva genul sci-fi sau fantasy, ah ce fain ar fi, dar mi-ar trebui o secretara ca sa-i dictez..Pe urma ma gindesc daca scrisul asta nu m-ar consuma prea repede, si sa imbatrinesc prematur..Mmm, cine stie, desi eu sint mai viu cind imi imaginez si gindesc..In fine..
Scrisul e o experienta extraordinar de interesanta pentru cei care au capacitati si sint preocupati de asta, si scrisul ajuta sa te eliberezi prin adevarurile pe care le spui..Si te imbogateste si inobileaza, si te pune pe cercetat si invatat, adica iti da o varianta absolut fascinanta a vietii..
Scrisul asta iti poate deveni o a doua natura, cea in care te exprimi liber, cu toata fiintza ta..Si una in care traiesti o alta viata, mai profunda, mai clara, mai deschisa, si mai adevarata cu tine cel care esti cu adevarat.. Ca si cind ai fi revenit in paradisul pierdut mai demult, si ca si cind ai fi inteles sensul regasirii fericirilor, al acelor fericiri..
Cautarea inimii
Toate curg, toate se deformeaza in timp..Toate trec, vin ca sa se duca, ca sa vina iar..Si noi sintem pe bucata asta de lume si timp ca sa fim martori..Orice am fi facut, bun sau rau, timpul le va fi acoperit pe toate cu praf, si uitare..Si noi vom fi devenit trecatori ale caror urme dispar asa cum au aparut: brusc..
E o toamna frumoasa si usoara, pluteste peste tot, se plimba prin ginduri si inimi, ca sa ne aminteasca un fapt simplu; dupa un sfirsit urmeaza un inceput..Sau mai multe inceputuri, dupa mai multe sfirsituri, care cum se nimeresc, pentru ca azi viata e complicata..
Ma simt ca intr-un intermezzo dupa prolog..Au trecut parca toate abisurile inceputurilor, s-au linistit toate salbaticiile nestiuturilor, am iesit cit de cit intreg si de data asta..Adica intreg la minte, inca..Sper..Dramatizez, evident, ca toate s-au intimplat in mine, si poate din afara nu s-a vazut asa mult..Bine, calatoriile alea abisale de dinainte de un alt inceput sint ale mele doar, ca agonia de dinainte de extazul inceputului..Pentru ca inceputul cel miraculos are nevoie de sacrificiu, asa cred, altfel ar fi plictisitor sa o tii asa dintr-o fericire in alta:)) Bine, nu ca mi-as trai anumite mizerii sufletesti ca pe un hobby, hahaha..Bine, unii se dau raniti ca sa provoace mila si compasiune, si sa primeasca incurajari; considerind ca asa comunica la nivel profund cu alte suflete..Poate ca functioneaza si asta uneori, dar mie nu imi place, pentru ca atunci cuvintele spuse sint de circumstantza, nu au substantza..Pe mine ma ajuta in momentele alea joase chestiile inalt-eroice, care sa-mi dea incredere ca undeva, in mine, sint multe energii nefolosite inca..Si chestiile alea motivationale mi le caut singur, pentru ca-s greu de gasit in ziua de azi cind toti vor sa te puna jos..E salbaticie multa nene, care e on going, continua si iremediabila..
Sigur, sigur, stiu ca raspunsul classic la toate e iubirea, ca ea rezolva tot..Asta daca mai gasesti vreo urma, ca pare ca e inundata de muuuulte si diverse cuvinte si imagini i-po-cri-te..I-PO-CRI-TE..Complet..Si e si maimutzarita, ca asa e azi..O sa devenim mutantzi, dupa atitea simulari si ipocrizii imbirligate..Totul e nu avem riduri in oglinda, restul nu mai conteaza..
E o toamna frumoasa si usoara, pluteste peste tot, se plimba prin ginduri si inimi, ca sa ne aminteasca un fapt simplu; dupa un sfirsit urmeaza un inceput..Sau mai multe inceputuri, dupa mai multe sfirsituri, care cum se nimeresc, pentru ca azi viata e complicata..
Ma simt ca intr-un intermezzo dupa prolog..Au trecut parca toate abisurile inceputurilor, s-au linistit toate salbaticiile nestiuturilor, am iesit cit de cit intreg si de data asta..Adica intreg la minte, inca..Sper..Dramatizez, evident, ca toate s-au intimplat in mine, si poate din afara nu s-a vazut asa mult..Bine, calatoriile alea abisale de dinainte de un alt inceput sint ale mele doar, ca agonia de dinainte de extazul inceputului..Pentru ca inceputul cel miraculos are nevoie de sacrificiu, asa cred, altfel ar fi plictisitor sa o tii asa dintr-o fericire in alta:)) Bine, nu ca mi-as trai anumite mizerii sufletesti ca pe un hobby, hahaha..Bine, unii se dau raniti ca sa provoace mila si compasiune, si sa primeasca incurajari; considerind ca asa comunica la nivel profund cu alte suflete..Poate ca functioneaza si asta uneori, dar mie nu imi place, pentru ca atunci cuvintele spuse sint de circumstantza, nu au substantza..Pe mine ma ajuta in momentele alea joase chestiile inalt-eroice, care sa-mi dea incredere ca undeva, in mine, sint multe energii nefolosite inca..Si chestiile alea motivationale mi le caut singur, pentru ca-s greu de gasit in ziua de azi cind toti vor sa te puna jos..E salbaticie multa nene, care e on going, continua si iremediabila..
Sigur, sigur, stiu ca raspunsul classic la toate e iubirea, ca ea rezolva tot..Asta daca mai gasesti vreo urma, ca pare ca e inundata de muuuulte si diverse cuvinte si imagini i-po-cri-te..I-PO-CRI-TE..Complet..Si e si maimutzarita, ca asa e azi..O sa devenim mutantzi, dupa atitea simulari si ipocrizii imbirligate..Totul e nu avem riduri in oglinda, restul nu mai conteaza..
Sunday, September 11, 2016
Lumile viitorului
Uneori ne intoarcem in trecut ca sa revedem amintirile solare si limpezi, atunci cind prezentul ne incearca cu intuneric..Alteori simtim ca ne intoarcem in trecut, cind copii fiind, ne intrebam, si-i intrebam pe toti imprejur lucruri fundamentale la care nu primeam raspuns, sau, mai rau, primeam raspunsuri gresite sau total aberante, dar care ni se fixau in minte, pentru ca atunci eram deschisi, si fara un discernamint format..Pentru ca maturii, cei in mare majoritate prosti (chiar daca erau educati) credeau ca par mai importanti asa, debitind mizerii ridicol-absurde, intr-un fel de bataie de joc la adresa mintii unui copil, nebanuind in prostia lor ca asta ii va putea induce idei gresite unui viitor matur, si care ii vor putea afecta profund viitorul..Dar maturii de atunci erau mari si tari, si stapini peste toate, si isi permiteau, ca nu era un social fundamentat pe stiintza decit la unele nivele, pe cind restul era o varza complet iresponsabila cu orice..Ce porcarie, bine ca etapa aia s-a dus, si a inceput altceva mai normal la cap..Cel putin asa imi place sa cred..
E un cintec al lui Lennon, din fosta trupa Beatles, care se cheama Imagine, si care vorbeste despre niste lucruri posibil a se intimpla in viitor, si care noua, dupa ceva timp, ni se par cu adevarat vizionare, pentru ca le-am trait, pe unele, si posibil sa le traim pe altele..El spune simplu, in citeva cuvinte, despre o lume posibila, din viitor, una fara politica, religie, fara ura, si resemnare, ca o utopie cumva, privita din mentalitatile de acum, dar perfect posibila din viziunea lui artistica..
Am revazut iar Cosmos, al lui Sagan, si un interviu al lui, absolut exceptional despre tot, avind acum argumentele absolut imbatabile ale stiintzei..Si vorbesc despre asta chiar daca dupa Cosmos au explodat documentarele despre stiintza, technologie, si am trait o perioada absolut incredibila de descoperiri in avalansha: internetul, telefonia mobila, masinile, explorarile, etc etc..Cosmosul a ramas reper, cred, pentru felul echilibrat, si rational in care se discutau lucruri fundamentale, si in care se puneau, absolut legitim, intrebari pentru o evolutie posibila a tot..Nu stiu, pentru mine Cosmos a fost o eliberare, si un zbor peste lume, prin tot universul..Si Cosmos a fost locul din care am simtit ca incepe o noua revolutie, una a unei altfel de intelegeri a unei dezvoltari exponentiale..A unei intelegeri adaptata lumii in care viitorul arata atit de fascinant..
Recunosc ca sint uimit de cum a evoluat lumea, si cu uimirea asta o sa si mor, eu, ca multi altii, pentru ca tot ce s-a intimplat in anii astia a darimat toate ideile fixe si miturile adunate in istorie..Lumea a crescut exponential in cunoastere si specializare..Domeniile sint acum uriase..Conceptele sint complicate pentru ca sint sisteme deja, cu mii de ramuri si ramificatii..E uimitor..Dar si un pic trist, pentru ca natura umana pare ca s-a redus, printre atitea technicalitatzi..Dar vom vedea ce va fi, pentru ca si evolutia asta e firesc sa fie pentru noi, sa ne ajute, si sa ne determine, nu sa ne anihileze conshtiintzele..Vom vedea, pentru ca toate sint deschise..Si vom vedea asta cit timp vom fi vii, pentru ca, pe urma, va veni rindul altora sa vada..
E un cintec al lui Lennon, din fosta trupa Beatles, care se cheama Imagine, si care vorbeste despre niste lucruri posibil a se intimpla in viitor, si care noua, dupa ceva timp, ni se par cu adevarat vizionare, pentru ca le-am trait, pe unele, si posibil sa le traim pe altele..El spune simplu, in citeva cuvinte, despre o lume posibila, din viitor, una fara politica, religie, fara ura, si resemnare, ca o utopie cumva, privita din mentalitatile de acum, dar perfect posibila din viziunea lui artistica..
Am revazut iar Cosmos, al lui Sagan, si un interviu al lui, absolut exceptional despre tot, avind acum argumentele absolut imbatabile ale stiintzei..Si vorbesc despre asta chiar daca dupa Cosmos au explodat documentarele despre stiintza, technologie, si am trait o perioada absolut incredibila de descoperiri in avalansha: internetul, telefonia mobila, masinile, explorarile, etc etc..Cosmosul a ramas reper, cred, pentru felul echilibrat, si rational in care se discutau lucruri fundamentale, si in care se puneau, absolut legitim, intrebari pentru o evolutie posibila a tot..Nu stiu, pentru mine Cosmos a fost o eliberare, si un zbor peste lume, prin tot universul..Si Cosmos a fost locul din care am simtit ca incepe o noua revolutie, una a unei altfel de intelegeri a unei dezvoltari exponentiale..A unei intelegeri adaptata lumii in care viitorul arata atit de fascinant..
Recunosc ca sint uimit de cum a evoluat lumea, si cu uimirea asta o sa si mor, eu, ca multi altii, pentru ca tot ce s-a intimplat in anii astia a darimat toate ideile fixe si miturile adunate in istorie..Lumea a crescut exponential in cunoastere si specializare..Domeniile sint acum uriase..Conceptele sint complicate pentru ca sint sisteme deja, cu mii de ramuri si ramificatii..E uimitor..Dar si un pic trist, pentru ca natura umana pare ca s-a redus, printre atitea technicalitatzi..Dar vom vedea ce va fi, pentru ca si evolutia asta e firesc sa fie pentru noi, sa ne ajute, si sa ne determine, nu sa ne anihileze conshtiintzele..Vom vedea, pentru ca toate sint deschise..Si vom vedea asta cit timp vom fi vii, pentru ca, pe urma, va veni rindul altora sa vada..
Saturday, September 10, 2016
Linisti
Visurile ni se invirt sus, legate parca cu visurile celorlatzi..Sintem atit de legati unii de altii, fara sa stim, parca.. Traim un septembrie sublim si extatic, stiind ca am lasat in urma o vara ideala..Si simtim asta din priviri si gesturi..Chestia e ca noi am ramas noi, si o sa raminem asa, oricite anotimpuri ne vor petrece..Asta e magia fiintzei..Ca noi trecem prin anotimpuri, asa cum anotimpurile trec prin noi, si raminem noi, conform cu toate trecerile..Si noi sintem la fel, intr-un fel, pentru ca stim ca anotimpurile sint oglinzi in care ne privim, uneori, ca sa vedem cum ne-a mai schimbat timpul..Ne vedem ridurile si trasaturile cu calm, si linisti nestiute, parca, pentru ca stim ca si ridurile sint un fel de premiu, dupa atitea lupte, cu toti, si toate..
Avem in urma multe, atit de multe..Am fi imbatrinit prematur daca nu ne-am fi nascut deja batrini, hahaha.. Glumesc..Noi o sa raminem tineri pina murim, ca altfel e aiurea..Tineri in felul nostru, in ce sintem, si simtim.. Pentru ca asa ne-am nascut sa fim, cu vederi limpezi si largi peste toata realitatea asta..Cred..Oameni cu adevarat liberi si calmi, pentru ca am invatat din trecutul nostru dur cum e viata reala, si cite mizerii ne pot veni de la ceilalti..Eu, cel putin, ma simt atit de liber, cum n-am fost niciodata, si nu exagerez..Pentru ca m-am eliberat de miliardele de constringeri impuse de ceilaltzi..Am o liniste care imi vine dupa atitea batalii, in care victoriile nu prea au meritat energia pusa in lupta..
Ochii vad imagini reflectate in ochi..Vezi ce usor e sa stam aici, un timp, si sa fim..
Avem in urma multe, atit de multe..Am fi imbatrinit prematur daca nu ne-am fi nascut deja batrini, hahaha.. Glumesc..Noi o sa raminem tineri pina murim, ca altfel e aiurea..Tineri in felul nostru, in ce sintem, si simtim.. Pentru ca asa ne-am nascut sa fim, cu vederi limpezi si largi peste toata realitatea asta..Cred..Oameni cu adevarat liberi si calmi, pentru ca am invatat din trecutul nostru dur cum e viata reala, si cite mizerii ne pot veni de la ceilalti..Eu, cel putin, ma simt atit de liber, cum n-am fost niciodata, si nu exagerez..Pentru ca m-am eliberat de miliardele de constringeri impuse de ceilaltzi..Am o liniste care imi vine dupa atitea batalii, in care victoriile nu prea au meritat energia pusa in lupta..
Ochii vad imagini reflectate in ochi..Vezi ce usor e sa stam aici, un timp, si sa fim..
Septembrie impreuna
Am pasit deja in septembrie..Avem deja in noi asta..Sufletul ni s-a transformat, asa cum i-a cerut natura, a luat culori din paleta lui septembrie..Mai demult, pe vremea asta incepea scoala..Traiam ultimile zile de libertate cu placere amestecata cu o infinitate de altele, pentru ca venea, incet, o alta viatza, pentru care trebuia sa ne adaptam fiintza cea lenesha, si asa de obisnuita cu libertatzile verii, si cu placerile calme, si calde, si atit de colorate cu verdele unor labirinturi in care ne puteam ascunde fara probleme..Era o vreme de sfirsit de extaz, si incepere de agonie, intr-un fel, pentru ca deveneam iar fiintze sociale intr-o lume care ne cerea iar sa fim responsabili, si activ-realisti pentru tot felul de situatii care vor veni..Si ne cerea sa ne conectam iar cu ceilalti, cei de care ne eliberasem la inceputul vacantzei..Ah, oh, tragi-comedie plina de un ridicol spontan, si in care ni s-au amestecat toate nedeterminarile fiintzei..In fine..Trecem noi si peste inceputurile astea de lume, ca doar am facut-o de atitea ori..E penibil, dar asta e, ce, ailaltzi nu se simt la fel? Ca doar n-or fi rude cu calu' primarului..Sintem identici in ridicol, si asta face ca totul sa fie ceva dragutz, si prietenos, si cald..Mai ales ca spectacolul fetzelor chinuite e sublim..Ai ride de toti, sa te tavalesti pe jos, dar nu poti, ca tre'sa respecti morga..Si te bagi in tine ca sa-ti traiesti o fericire mai speciala..
La festivitatile de inceput toti sint tunsi, rasi, frezatzi, epilatzi, si imbracati corespunzator, la dunga, scrobitzi, si cu toate cutele aranjate, ca asa trebe sa fim, ca e momentul, si cere concretul..Si pe toti ii doare fix in pula de toate, pentru ca inca n-au iesit din starea de vacantza, le vezi in ochi o parere de rau cosmica combinata cu tone de regrete ca toate s-au terminat asa de brusc..Eh, lume brutala, si dilie, parca ar spune toti, cum ne obligi tu sa simulam ceva, cind e atit de evident ca noi simtim cu totul altceva..Dar ne intelegem din priviri, si ne lasam purtati de moment intr-o acceptiune generala..Jucam un rol, e atit de evident asta, un rol care e ca sa fie, ca asa ni se cere..E o aiureala sociala, evident, una conforma cu mentalitatile astea primitive..In viitor probabil o sa fie altfel, desi, pina la urma, ipocrizia asta sociala e atit de necesara, pentru ca altfel, daca ar fi sa fim complet sinceri, am risca un conflict general, pentru ca idiotii sint multi, si au drepturi pe care si le manifesta ultra-agresiv..In fine..Noi respectam regulile, si incercam pe cit putem sa ne delimitam de ce ne e strain, fiind cit putem de deschisi, si sinceri..Ma rog, spun asta stiind ca trebuie sa respect ipocriziile classice..
Sa revenim..E septembrie, si inceput de toamna..E cald, si natura pare inca deschisa..Ne e bine impreuna.. Sintem rude, parca, pentru ca unchiul septembrie a venit sa ne viziteze..
La festivitatile de inceput toti sint tunsi, rasi, frezatzi, epilatzi, si imbracati corespunzator, la dunga, scrobitzi, si cu toate cutele aranjate, ca asa trebe sa fim, ca e momentul, si cere concretul..Si pe toti ii doare fix in pula de toate, pentru ca inca n-au iesit din starea de vacantza, le vezi in ochi o parere de rau cosmica combinata cu tone de regrete ca toate s-au terminat asa de brusc..Eh, lume brutala, si dilie, parca ar spune toti, cum ne obligi tu sa simulam ceva, cind e atit de evident ca noi simtim cu totul altceva..Dar ne intelegem din priviri, si ne lasam purtati de moment intr-o acceptiune generala..Jucam un rol, e atit de evident asta, un rol care e ca sa fie, ca asa ni se cere..E o aiureala sociala, evident, una conforma cu mentalitatile astea primitive..In viitor probabil o sa fie altfel, desi, pina la urma, ipocrizia asta sociala e atit de necesara, pentru ca altfel, daca ar fi sa fim complet sinceri, am risca un conflict general, pentru ca idiotii sint multi, si au drepturi pe care si le manifesta ultra-agresiv..In fine..Noi respectam regulile, si incercam pe cit putem sa ne delimitam de ce ne e strain, fiind cit putem de deschisi, si sinceri..Ma rog, spun asta stiind ca trebuie sa respect ipocriziile classice..
Sa revenim..E septembrie, si inceput de toamna..E cald, si natura pare inca deschisa..Ne e bine impreuna.. Sintem rude, parca, pentru ca unchiul septembrie a venit sa ne viziteze..
Subscribe to:
Posts (Atom)